Curierul Zilei - Mîine, ultima zi de înscriere!
PRIMA PAGINA arrow CAMPANII arrow Poveste de Craciun arrow Mîine, ultima zi de înscriere!

*** Vor bani să îşi crească copiii      *** Proiect de cercetare nucleară la ICN      *** 800 de locuri de muncă în Spania      *** PASTILA de UMOR      *** Pregătiri pentru Festivalul Zavaidoc     *** „Moromeţii 2”, la Cinema „Bucureşti”     *** Filmele săptămînii 16-22 noiembrie     *** Braconierii au lăsat maşina şi-au fugit     *** Beat turtă, a căzut în canal      *** S-a oprit cu maşina într-un pod     *** Scandalagiii din Valea Măcelarului, condamnaţi     *** Înlocuiţi carnea cu fasole      *** Copiii cu păduchi la Grădiniţa „Sfînta Maria”     *** Amenzi drastice pentru şoferi      *** 30 lei biletul la meciul cu americanii     *** Liga Naţiunilor     *** După puncte la Timişoara!     *** Naţionala de tineret a SUA vine la Piteşti!     *** Voleibalistele junioare joacă la Braşov      *** Argint pentru Alexandra Olteanu la Braşov     *** Karatiştii din Mioveni, în concurs la Buzău     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul şalăului cu peştişori vii    

 
Mîine, ultima zi de înscriere! Imprimare E-mail
(13 voturi)
joi, 10 decembrie 2009

 

 „Bunã, dragul meu Moș! Eu sînt Liana, cu siguranțã îți amintești de mine! Am tot auzit multe lucruri despre tine, dar de scris nu ți-am scris niciodatã pînã acum. Am fost și cam mititicã într-adevãr și îi spuneam lui mami ce vreau, iar ea îți zicea ție... Îți amintești, nu? Sã știi cã deja merg la grãdinițã, din toamnã, și îmi place. La început, nu voiam sã stau (ce s-a mai chinuit mami cu mine!), pînã m-am împrietenit puțin cu ceilalți, apoi chiar a început sã-mi placã. Ce-mi mai place mie foarte mult este sã mã îngrijesc, am o trusã specialã pentru mine, îmi place foarte mult sã-mi fac unghiile și buzele, sînt o fetițã foarte cochetã, sã știi. Mami mereu mã ceartã, dimineața, cînd plec la grãdinițã, sã-mi pun rucsãcelul în spate, dar nu vreau, pentru cã o domnișoarã nu merge cu gentuța în spate, nu? O ține pe mînuțã. Ooof! Și de cîte ori i-am explicat, dar tot nu vrea sã înțeleagã! E bine cã la grãdinițã mã duce tati și el mã lasã sã merg așa cum vreau eu (e adevãrat cã sticluța cu apã din rucsãcelul meu, cã aia e cea mai grea, o mai tîrîi, dar n-am ce face, gentuța se ține pe mînuțã!). Unul din defectele mele (dupã cum spun mami și tati) ar fi cã vorbesc foarte mult. Sincer, mie nu mi se pare ciudat sã vorbesc cu pãpușelele, cu pisicuța (cã avem și pisicuțã), cu mami, cu tati, cu cine vine pe la noi... Cã, dacã vine cineva în vizitã, trebuie sã vorbești cu el, nu? Mã rog, uneori vorbesc și singuricã, dar asta cred cã face toatã lumea... Am un prieten pe nume Luca, pe la care merg mai mereu cu mami (el e mult mai mic decît mine, are doi ani) și cu el chiar vorbesc fãrã sã mã întrerupã, chiar îmi place forte mult de el, cã eu îi povestesc ce am mai fãcut și el se joacã, nu prea îmi rãspunde, dar nu conteazã. Aș mai avea foarte multe sã-ți povestesc, Moșule, dar mami zice cã e suficient și cã o sã mai vorbim și altãdatã. Aș vrea mult, dacã poți, sã-mi aduci un aparat foto, cã-mi place sã mã fotografiez, și, dacã mai poți, sã le aduci și lui mami și lui tati ceva frumos pentru ei, și bunicuților mei (trei la numãr), pe care îi iubesc mult. Te pupã dulce Iana Vasilescu!“.

 

 

 „Salut, Moșule!

Eu sînt Luca și am 2 anișori și 4 luni. Îți scriu pentru prima datã, fiindcã de-abia acum am priceput și eu cã, dacã sînt cumințel, tu îmi poți aduce aproape tot ce îmi doresc. Dar mai întîi, trebuie sã-ți spun cîte ceva despre mine, cã așa se face, nu? Sã vezi dacã merit (eu zic cã da!). Am început sã vorbesc destul de bine, zic eu, cu toate cã oamenii mari se uitã cam cruciș la mine, cînd spun ceva... (eu cred cã au o problemã, de nu înțeleg), dar, de cele mai multe ori, am noroc cu mami, ca translator. Îmi plac foarte mult poveștile, am un teanc maaare de cãrți, din care mami sau tati îmi citesc în fiecare searã, le-am învãțat aproape pe toate pe de rost și uneori, cînd mai greșește mami, o corectez (noroc cu mine, cã altfel așa greșite le-ar reține!). Mai am douã cãrticele cu animãluțe sãlbatice și domestice și sã știi, Moșule, cã le-am învãțat pe toate! Îmi mai plac la fel de mult sculele (vai, ce fericit sînt, cînd vine unchiulețul meu pe la mine, cã are niște genți maaari, cu tot felul de din astea, și mã lasã sã mã joc cu ele, dar stã și el lîngã mine, singur nu vrea sã mã lase!). De ceva timp, mami și tati mi-au luat și mie o trusã cu bormașinã (bîzã, cum îi spun eu), ferãstrãu și ciocan... Primele douã sãptãmîni am dormit numai cu bîza în brațe, așa de încîntat sînt de ea. Am mai fãcut și eu și unele prostioare (deh, ca oricare!). Cel mai bine îmi amitesc de trusa lui mami de machiaj. Ea zicea cã le-am fãcut cam praf pe toate, dar, sincer, rujul ãla, cum îi spune ea, nu prea a fost deloc bun la gust (m-a cam mîncat pielea atunci, dar m-a scãrpinat mami binișor). Acum, îmi poți aduce ce vrei tu, dar, sincer, cel mai mult și mai mult mi-aș dori o mașinã ca a lui tati și un laptop ca al lui mami, aș fi cel mai fericit bebe din lume! Și nu cumva sã uiți de mami, de tati și de bunicuții mei, cei patru! Cu drag, al tãu Bicã!“.

 

 

 „Bunã ziua, dragi cititori!

Cum eu nu vã pot cunoaște, am zis sã mã cunoașteți dumneavoastrã pe mine. Mã numesc Sebastian Florin Drãghie, iar anul trecut, de Crãciun, eram doar speranța cã doi oameni care se iubesc (vorbesc de pãrinții mei) vor da naștere primului lor copil. Și, uite-așa, Moșul de anul trecut m-a adus pe mine, cel mai de preț dar al pãrinților mei. Alãturi, o sã pun o pozã cu mine, sã o vadã Moșul, iar dacã uitã cã de anul acesta mai sînt și eu, vã rog sã-i amintiți dumneavoastrã, cãci eu am doar trei luni și un pic și oamenii mari nu mã-nțeleg prea bine. Eu chiar sînt cuminte și nu prea am cum sã fac prostioare la vîrsta asta. Doar dorm, mã joc și mai plîng cînd îmi este foame sau nu mã simt bãgat în seamã. Nici nu știu ce sã-i cer Moșului, așa cã sã-mi aducã și mie ce-o vrea el. A! Și încã ceva, Moșule... Dacã n-o sã vii, eu o sã-ți scriu totuși și la anul!“. 

 

 

 

 

 

 „Dragã Moș Crãciun,

mã numesc Eduard Cristian Crãcãnel, am 10 luni și jumãtate și sînt bãiețelul iubit de toatã lumea, din cauza faptului cã sînt foarte drãgãlaș și iubitor cu toți oamenii. Am rugat-o pe mami sã îți scrie aceste rînduri, deoarece sînt conștient cã, fiind cumințel, vei veni și la mine. Acel dar va fi pentru mine unul foarte special, deoarece vine de sãrbãtoarea numelui meu, dar și pentru cã este primul Crãciun din viața mea, eu fiind nãscut pe 30 decembrie 2008. Moșule, chiar dacã sînt micuț, sã știi cã mã bucur de orice cadou primit din partea ta! Te aștept cu drag!“. 


Vizualizari: 5607

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


 Prima Pagina Curierul Zilei
Fii reporter!

Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

 

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info