Curierul Zilei - „Lipsa părinţilor are efecte distrugătoare!“
PRIMA PAGINA arrow social economic arrow stiri social economic arrow „Lipsa părinţilor are efecte distrugătoare!“

*** Nouă urşi împuşcaţi şi alţi trei relocaţi!      *** AOA cere anularea plăţii defalcate a TVA      *** Controale la firmele de construcţii      *** Şi-a săpat singur groapa în care a sfîrşit      *** A condus fără permis, rănind un om      *** Lovit de două maşini      *** Pieton rănit cînd traversa      *** A ameninţat că se aruncă de pe bloc      *** Mioveniul dă antrenor la Naţională!      *** HAT-TRICK RĂDESCU!      *** Victorie obţinută în 10 oameni!      *** Etapa 9      *** FC ARGEŞ - SPORTUL SNAGOV 1-0      *** Filmul meciului      *** Ropote de aplauze la „Romeo şi Julieta“      *** Tîrg de Antichităţi în centrul oraşului      *** Nuntă la Curierul!      *** S-au triplat cazurile de boală Lyme     

 
„Lipsa părinţilor are efecte distrugătoare!“ Imprimare E-mail
(1 vot)
vineri, 10 iunie 2011

Specialiştii le cer mamelor să se ocupe mai mult de copii şi nu de carieră

„Lipsa părinţilor are efecte distrugătoare!“ 

 

În ultimul timp, tot mai mulţi părinţi care au copii mici preferă să pună cariera pe primul plan, în detrimentul creşterii acestora. Mulţi dintre românii care vor să le asigure copiilor un trai cît mai bun se duc la muncă şi îi lasă pe cei mici în grija rudelor, uitînd de cele mai multe ori că prezenţa lor este esenţială în creşterea şi dezvoltarea acestora. Specialiştii avertizează că lipsa mamelor de lîngă cei mici în primii ani de viaţă are efecte grave pe termen lung asupra copiilor, care se simt neglijaţi şi nebăgaţi în seamă. Prăpastia care se creează în timp între cele două părţi a dus de foarte multe ori la drame care au culminat chiar cu suiciduri. Deşi România trăieşte vremuri tulburi, specialiştii le cer părinţilor să îşi îndrepte atenţia tot mai mult asupra copiilor şi să lase cîştigurile materiale pe planul secund. Din cauza situaţiei economice, tot mai multe mame preferă să îşi reia serviciul înainte de cei doi ani acordaţi de stat pentru îngrijirea copiilor, spre a cîştiga banii necesari creşterii lor. Specialiştii sînt îngrijoraţi de numărul din ce în ce mai mare al femeilor care aleg această variantă, în detrimentul creşterii copiilor, care se simt din ce în ce mai singuri şi mai marginalizaţi. 

 

Sachelarie:

„Comunicarea este esenţială“

 Directorul Bibliotecii Judeţene Argeş, sociologul Octavian Sachelarie, spune că, dacă nu li se acordă copiilor atenţia cuvenită, există riscul ca aceştia să apuce pe căi greşite şi să nu mai poate fi recuperaţi:

„Familia românească este într-o continuă schimbare, aşa cum e şi societatea noastră. În ultimul timp, tot mai mulţi părinţi care au copii mici aleg cariera, în detrimentul creşterii celor mici. Acest lucru are efecte negative ce vor afecta în timp relaţia dintre părinţi şi copii. Comunicarea între cele două părţi este esenţială. Mulţii părinţi preferă să le lase, înainte de a pleca la serviciu, 2 - 3 milioane şi cred că au rezolvat în acest fel problema. Este total greşit acest lucru. Societatea românească nu este pregătită pentru schimbare. În Europa este bine pus la punct un sistem de grădiniţe şi şcoli care se preocupă de educarea copiilor. La noi nu este aşa ceva. Este po-sibil ca aceşti copii să ajungă într-un grup nociv, deoarece nu există control asupra lor. Indiferent ce bunuri materiale le vor oferi copiilor, nimic nu poate înlocui dragostea părinţilor“. 

 

„Preocupaţi de cîştigul material, uită de copii“

Sachelarie le cere instituţiilor statului să se implice mai mult în rezolvarea problemelor cu care se confruntă tinerii care petrec tot mai mult timp în faţa calculatorului: „Înainte, UTC şi Casa Pionierului se preocupau de activitatea copiilor. Acum îi vedem prin cîrciumi şi prin discoteci, că nu mai au cu ce să îşi ocupe timpul liber. O mare greşeală pe care o fac părinţii este că îi scutesc pe copii de la orele de sport. Mişcarea şi sportul înseamnă sănătate şi nu fac rău nimănui, indiferent de vîrsta pe care o au. Şcoala trebuie să vină cu soluţii, pentru că în acest moment nu avem programe coerente de dezvoltare. Părinţii sînt atît de preocupaţi de cîştigurile materiale şi uită de copiii pe care îi au. Pe termen lung, lipsa de comunicare, de afecţiune are efecte distrugătoare. Se poate ajunge chiar la sinucidere. Sînt multe cazuri în care părinţii care au plecat la muncă în străinătate au lăsa copiii în grija bunicilor sau a rudelor, iar acest lucru a dus la multe nenorociri“.  

 

 Psihiatrul Bulacu:

,,Dădaca sau bunica nu poate înlocui părinţii“

I

on Bulacu, medic psihiatru la Spitalul Militar din Piteşti, spune că în ultimii ani tot mai mulţi copii au probleme mari, pentru că părinţii nu s-au ocupat de creşterea lor. În opinia lui, primii ani din viaţa copiilor sînt cei mai importanţi şi trebuie să fie baza pentru o dezvoltare normală fizică  şi psihică. 
 

De ce tot mai mulţi părinţi care au copii mici aleg cariera, în loc să stea acasă cu cei mici?

-Această situaţie, apărută din ce în ce mai frecvent în special în rîndul părinţilor tineri, are cauze ce ţin de aşteptările individuale. La 25 - 40 de ani sîntem preocupaţi permanent de e-voluţia profesională şi petrecem tot mai mult timp la serviciu în speranţa că efortul nostru va fi observat şi vom fi apreciaţi. Spre deosebire de anii României „predemocratice“, cînd locul de muncă era cert şi stabil, în prezent asistăm la o adevarată vînătoare profesională: după terminarea liceului sau a facultăţii, vînăm un loc de muncă, apoi un salariu mai bun, o maşină de serviciu, o poziţie managerială. Această vînătoare ne solicită permanent, cu preţul timpului nostru liber şi al relaţiei cu partenerul, copiii, părinţii sau prietenii. Exemplul tipic este al angajatului în companii multinaţionale care ezită uneori ani întregi pînă reuşeşte să aibă un copil, argumentînd că, în primul rînd, trebuie să aibă cu ce să-l crească, iar la naşterea copilului grăbeşte întoarcerea la serviciu pentru a nu risca să piardă ce a obţinut în atîţia ani de frustrări.

Cum influenţează acest lucru dezvoltarea copiilor şi care sînt efectele pe termen lung?

- Din punctul de vedere al dezvoltării copiilor, alăptatul este primul lucru abandonat pentru a grăbi întoarcerea la muncă. Deşi pentru micuţi laptele matern este singura sursă complexă şi completă de hrană, abandonăm rapid alăptatul la sîn pentru a fi independenţi alimentar. Orientarea prematură spre formule de lapte praf se poate asocia cu o dezvoltare deficitară, cu apariţia de alergii diverse sau cu deficienţe nutritive sau ale apărării imune a copiilor. La nivelul dezvoltării mentale, copilul mic este privat de prezenţa mamei şi poate avea o evoluţie mai lentă în acumularea de achiziţii intelectuale. Este drept, dacă mergem la serviciu şi avem un salariu decent, ne putem permite o bonă, însă niciodată dădaca sau bunica nu vor putea avea acelaşi nivel de comunicare afectivă ca acela între mamă şi copilul ei. Pe de altă parte, extrem de important este rolul taţilor în dezvoltarea fiilor lor. Începînd cu vîrsta de 3 ani, cînd încep să simtă că sînt baieţi şi să se identifice cu tatăl, prezenţa acestuia în viaţa lor este esenţială. Oricît de apropiată, de caldă şi de iubitoare ar fi mama, aceasta nu poate suplini în totalitate imaginea paternă.

Tentativele de suicid sînt un strigăt de disperare

Unde duce lipsa de comunicare dintre părinţi şi copii?

- Teoria spune că este bine să fii un prieten pentru copilul tău, un aliat care îi poate fi atît sprijin permanent, cît şi ghid în viaţă. Practic, există extrem de puţine cazuri în care părinţii reuşesc cu adevărat să echilibreze rolul de educator (intransigent, dar drept) cu cel de tovarăş de joacă. Trecînd peste inevitabila criză de relaţionare generată de diferenţa de vîrstă, experienţă şi autoritate, lipsa cronică de comunicare cu copiii poate duce la apariţia de surprize majore. Într-adevăr, dacă nu îi arăt deschidere şi înţelegere copilului, pot avea surpriza că acesta intră într-un anturaj dăunător, că fiul sau fiica mea de 14 ani fumează, că absenţele şcolare se înmulţesc sau că, din păcate, în multe cazuri, se ajunge la gesturi de o violenţă extremă. Tot din cauza sentimentului că nu sînt înţeleşi şi acceptaţi aşa cum sînt, tinerii pot recurge la consum abuziv de alcool sau de substanţe halucinogene, cu risc semnificativ asupra sănătăţii şi chiar vieţii acestora.

De ce tot mai mulţi liceeni ajung să se sinucidă?

- Motivele creşterii ratei tentativelor suicidare la tineri sînt multiple şi conturează cu certitudine o problemă severă de sănătate publică. O mare parte din tentativele suicidare reprezintă un strigăt de disperare, o solicitare imperativă de atenţie: Mamă şi tată, eu exist! Vreau să mă luaţi în serios şi să mă ascultaţi! Din nefericire, multe din aceste tentative se finalizează cu un deces, deoarece riscul de a muri din greşeală (doza prea mare de medicamente sau de substanţe toxice) este ridicat. În altă ordine de idei, deşi gîndul autodistrugerii este contrar naturii copilului, după unele pedepse nemeritate sau atunci cînd se consideră subapreciat, acesta poate include în mintea sa eventualitatea morţii, mai degrabă ca un act de protest. Aceste gînduri negre şi idei de moarte pot fi facilitate de apartenenţa teribilistă la diverse curente (oculte, sataniste, emo etc.), precum şi de expunerea constantă la violenţă vizuală oferită de televizor şi de calculator. Am asistat de multe ori la situaţii în care copilul, în faţa unui joc pe calculator, spune cu inocenţă: Gata, nu mai am viaţă. Mai bine mă sinucid! De fapt, afirmaţia arată că personajul din joc a fost secătuit de energie, iar copilul preferă să ia jocul de la început. Dramatic este că, în unele cazuri, o astfel de idee se aplică în viaţa reală, unde sinuciderea nu înseamnă să restartezi jocul. Ci doar sfîrşit!

Cei mici trebuie implicaţi în programe comune

Cum ar putea părinţii să îi determine pe copiii lor să nu mai stea mult timp în faţa calculatorului?

- În momentul de faţă este dezirabil, dar practic imposibil, să limitezi accesul copiilor la televizor sau calculator. În condiţiile în care agresivitatea fizică şi verbală este omniprezentă în emisiunile de ştiri, în filme, jocuri de computer şi chiar desene animate, este datoria noastră ca părinţi să selectăm cu mare atenţie cantitatea şi conţinutul mesajelor violente pe care copiii le primesc. Este foarte la îndemînă să limităm accesul copilului la calculator, chiar dacă acest lucru ne asigură minute sau chiar ore de linişte, în care acesta se joacă într-o lume virtuală, fără riscul de a cădea, de a se lovi sau de a veni acasă cu genunchii învineţiţi.

În ce activităţi trebuie implicaţi ei?

- Chiar dacă sîntem obosiţi după o zi de muncă, trebuie să ne facem timp pentru ei, prin realizarea unui program comun. În funcţie de vîrstă, putem juca jocul preferat al copilului, putem ieşi la o plimbare, ne putem antrena la o partidă de tenis sau pur şi simplu putem avea o discuţie prietenească. Orice considerăm că ne poate apropia de copilul nostru!

 

Psihologul Adriana Petrescu:

,,Creşterea copiilor este la fel de importantă ca evoluţia profesională“

 Psihologul Adriana Petrescu spune că şi creşterea copiilor trebuie să fie la fel de importantă precum cariera profesională a părinţilor. În opinia sa, echilibrul familiei se menţine numai dacă între cele două părţi există o bună comunicare. Dacă părinţii nu pot oferi aşa ceva, copiii se vor închide în ei sau vor căuta acest lucru în alte părţi.   

Cum explicaţi faptul că tot mai mulţi părinţi pun cariera pe primul loc, în detrimentul copiilor?

- Traversăm o perioadă dificilă, în care spectrul şomajului ameninţă tot mai multe categorii socioprofesionale, iar necesitatea menţinerii locului de muncă asigură acea stabilitate economică necesară susţinerii traiului de zi cu zi. Creştea copiilor este la fel de importantă ca şi evoluţia profesională a adulţilor. Problemele apar atunci cînd o persoană acordă o importanţă primordială unuia dintre multiplele roluri pe care adulţii le joacă simultan: este copilul părinţilor lui, este părintele propriilor copii, partener de cuplu, frate/soră, angajat, coleg de serviciu şi lista poate continua. Dacă reuşeşti să aloci timp suficient rolului de părinte, evoluţia emoţională a copiilor nu este periclitată, dar, dacă rolul de angajat devine principal şi atunci cînd te întorci de la serviciu eşti prea obosit pentru a-ţi mai face timp să stai de vorbă cu copilul sau eşti prea nervos spre a putea purta un dialog cu acesta din urmă, apar tot felul de disfuncţionalităţi care dau peste cap echilibrul familiei.

Cum afectează dezvoltarea copiilor?

- Este ştiut că părinţii găsesc soluţii pentru a suplini lipsa lor de acasă lăsîndu-i în grija unor persoane de încredere (bunici, bone) sau la grădiniţe. Oricare dintre aceste variante prezintă atît avantaje, cît şi dezavantaje şi au influenţă asupra modelului de ataşament pe care îl dezvoltă copilul - model de care, probabil, va uza întreaga lui existenţă.

Lipsa atenţiei acordate copiilor duce la adevărate drame. Resimt copiii lipsa de comunicare dintre ei şi părinţi?

- Lipsa de comunicare între părinţi şi copii duce la înstrăinare, la un sentiment de non-apartenenţă. Din acest motiv, tinerii simt nevoia să se alieze unor grupuri care să le ofere cadrul propice de a se confesa, în care să-şi exprime temerile personale de natură existenţială sau să se sfătuiască atunci cînd traversează situaţii delicate.

Care este explicaţia pentru numărul tot mai mare de sinucideri în rîndul liceenilor?

- Adolescenţa reprezintă o etapă a vieţii plină de transformări atît în plan fizic, cît şi în plan psihic - este perioada în care începe să se cristalizeze personalitatea viitorului adult. Evident, orice transformare presupune o reevaluare a tot ce ţine de ei ca persoane, în sensul că adolescenţii vor să se pună în valoare, vor să fie apreciaţi, ascultaţi, luaţi în seamă de persoanele semnificative din viaţa lor: părinţi, fraţi, profesori, prieteni apropiaţi. Cînd aceste nevoi nu le sînt satisfăcute, se nasc adevărate drame: se consideră neiubiţi, neimportanţi, neînţeleşi, marginalizaţi sau neadaptaţi. O parte dintre adolescenţi intră în competiţie cu ceilalţi şi cu ei însişi, din dorinţa de a obţine recunoaşterea mult dorită, alţii ajung la concluzia că viaţa nu are nici un sens şi recurg la gesturi extreme autodistructive - suicidul.  

 Vorbiţi zilnic cu odraslele 15 - 20 de minute!

 Cît de periculos este statul la calculator?

- Calculatorul reprezintă instrumentul care oferă oricărui utilizator posibilitatea a se „metamorfoza“, de a deveni  şi a arăta (fizic) exact aşa cum îşi doreşte, de a avea orice vîrstă, caracter, culoare a părului, înălţime etc. Evident, poţi deveni erou în jocurile pe care le joci şi, ceea ce este securizant, calculatorul te felicită de fiecare dată cînd cîştigi - adică exact ce părinţii uită să facă ori de cîte ori copiii îşi îndeplinesc sarcinile cotidiene.

Ce îi sfătuiţi pe părinţi?

- În primul rînd, să-şi aloce timp pentru copiii lor, să stea de vorbă cu ei cel puţin 15 - 20 de minute pe zi, să stabilească împreună care e intervalul de timp în care pot sta la calculator şi sancţiunile, în cazul nerespectării regulilor convenite, să discute despre eventualele „capcane“ în care pot pica, în situaţia în care utilizează reţelele de socializare, şi, nu în ultimul rînd, să planifice şi să participe la activităţi în care să fie implicată întreaga familie.

 

Vocea străzIi:

„Dacă stai acasă, n-ai bani să trăieşti“ 

Pentru a vedea dacă piteştenii pun preţ pe creşterea copiilor, am realizat un sondaj de opinie în rîndul celor care sînt părinţi. I-am întrebat cît timp alocă pentru creşterea şi dezvoltarea lor şi de ce cariera profesională a devenit mult mai importantă în aceste vremuri decît creşterea copiilor. Iată ce răspunsuri am primit.

 

 # Lilia: „Femeia trebuie să stea cît mai mult timp acasă în primii ani de viaţă ai copilului, dar nu trebuie să neglijeze nici locul de muncă. Are nevoie de o schimbare de mediu. Eu am doi copii şi am stat cu ei acasă trei luni. Apoi am revenit la muncă pentru că banii nu îmi mai ajungeau. Este foarte important să existe un echilibru între muncă şi grija pentru copii“.


# Gheorghe, 48 de ani: „Pe mine m-a crescut mama. A stat cu mine acasă tot timpul. Am avut mereu un sprijin în ea. De cîte ori am avut probleme sau nelămuriri, am ştiut că o găsesc pe mama acasă. A fost casnică. Tata a muncit şi a fost mai bine. Erau alte timpuri atunci. Acum nu-şi mai permite mama să stea acasă să aibă grijă de copii. Era mai bine atunci, dar ce să facem dacă totul se numără în bani?“
 # Rozalia Chireţu, 38 de ani: „Eu am doi copii şi am stat cu ei pînă cînd au făcut doi ani. Este foarte important pentru copii să stai acasă cu ei cînd sînt mici. Se cunoaşte acest lucru cînd ajung adolescenţi. Am alăptat pe cea mare un an şi pe cel mic doi ani. Trebuie să existe o comunicare permanentă între părinţi şi copii. Trebuie să le explici ce e bine, să le dai exemple. Ei înţeleg. În toate trebuie să existe un echilibru, vin de la şcoală, faci temele cu ei. Pe Internet îi laşi cu măsură. Riscurile sînt peste tot, dar, dacă eşti apropiat de copilul tău şi îl înveţi să facă diferenţa dintre bine şi rău, se va descurca“.

 

„Copilul este mai important decît munca“

 # Elena Stancu, 59 de ani: „Doi ani este suficient să stai acasă cu cei mici. Primii paşi şi primele cuvinte sînt foarte importante. Ideal ar fi să stăm pînă cînd copiii merg la şcoală, dar, din păcate, vremurile care sînt acum în ţară nu ne dau această posibilitate“.


# Maria, 24 de ani: „Eu sînt foarte preocupată şi îngrijorată de viitorul copilului meu. Are doi ani şi pînă acum am stat cu el acasă şi vreau să stau pînă la cinci ani. Ăştia sînt cei mai importanţi ani din viaţa lui. Trebuie să-i răspunzi la toate întrebările, să-i explici şi să-i dai exemple în permanenţă. Trebuie să vorbeşti limba lui, pentru a te bucura de reuşitele din viitor. Un copil cum ţi-l creşti aşa îl ai. Este mai important copilul decît munca“.

 

„Mama să stea acasă pînă la 14 - 15 ani“

# Mariana, 68 de ani: „Eu am stat acasă toată viaţa. Am fost casnică, dar fiica mea nu. A stat doi ani lîngă copil şi s-a întors la muncă. Astea sînt vremurile! Eu am crescut-o pe nepoata mea. Dar să ştiţi că sîntem mîndri de ea, a ajuns bine. Sînt mulţi copiii care nu ştiu ce e de capul lor, înjură pe stradă, se strîmbă, se pupă în văzul tuturor. Pe vremea mea nu vedeai aşa ceva. Cel mai bine pentru copil este să stea mama acasă pînă la 14 - 15 ani. Abia atunci poate să fie mai liniştită şi să meargă la muncă“.
# Claudia, 28 de ani: „Ideal ar fi ca mama să stea acasă cu copilul pînă la vîrsta majoratului, dar aşa ceva nu este posibil. Avem nevoie de bani să trăim, să plătim facturi, să cumpărăm mîncare. De unde luăm bani să trăim, dacă munceşte doar unul?“

 

„Fără bani nu-i poţi oferi nimic copilului!“

# Georgiana, 25 de ani: „Eu cred că n-ar trebui să stea mama acasă tot timpul cu copilul. Cîteva luni şi apoi să se întoarcă la muncă. Oricum, are timp să stea cu copilul după ce vine de la serviciu. Plus că sînt părinţii care te ajută
să-ţi creşti copilul“.
# Mircea, 48 de ani: „Cu locurile ăstea de muncă, cine îşi mai permite să stea acasă? Dacă nu ai bani, nu poţi trăi. Copilul cînd se măreşte vrea o haină mai frumoasă, o pereche de încălţări şi tot aşa. De unde să-i oferi toate astea dacă nu ai bani?“

 

„Viaţa te obligă să munceşti“

# Elena, 42 de ani: „Nu poţi sta mai mult de cîteva luni acasă cu copilul. Eu o văd pe fiica mea. A născut de cîteva luni şi deja se gîndeşte să se întoarcă la muncă, pentru că venitul lunar al familiei este mic şi nu se descurcă deloc cu cheltuielile“.
# Mirela, 35 de ani: „Am trei copii. Sînt divorţată. Dacă stăteam cu ei acasă, cine îi creştea? Ce le puneam pe masă? Viaţa te obligă să munceşti. Care mamă nu şi-ar dori să stea mai mult acasă cu copilul?“ 

 

# „Traversăm o perioadă dificilă, în care spectrul şomajului ameninţă tot mai multe categorii socio-profesionale, iar necesitatea menţinerii locului de muncă asigură acea stabilitate economică necesară susţinerii traiului de zi cu zi. Creştea copiilor este la fel de importantă ca şi evoluţia profesională a adulţilor.  Lipsa de comunicare dintre părinţi şi copii duce la înstrăinare, la un sentiment de non-apartenenţă“, spune psihologul Adriana Petrescu.

# „Există extrem de puţine cazuri în care părinţii reuşesc cu adevărat să echilibreze rolul de educator (intransigent, dar drept) cu cel de tovarăş de joacă. Trecînd peste inevitabila criză de relaţionare generată de diferenţa de vîrstă, experienţă şi autoritate, lipsa cronică de comunicare cu copiii poate duce la apariţia de surprize majore. O mare parte din tentativele suicidare reprezintă un strigăt de disperare, o solicitare imperativă de atenţie: „Mamă şi tată, eu exist! Vreau să mă luaţi în serios şi să mă ascultaţi!“ Am asistat de multe ori la situaţii în care copilul, în faţa unui joc pe calculator, spune cu inocenţă: „Gata, nu mai am viaţă. Mai bine mă sinucid!“, spune psihiatrul Bulacu.

# „Familia românească este într-o continuă schimbare, aşa cum este şi societatea noastră. Mulţii părinţi preferă să le lase înainte de a pleca la serviciu 2 - 3 milioane şi cred că au rezolvat în acest fel problema. Este total greşit acest lucru“, spune sociologul Octavian Sachelarie. 

 

 Marius Duinea  Foto: Ion Tudor

 
< Precedent   Următor >

CurierTV - Televiziunea sufletului tau!
Intrebarea Curierului
 

căutare personalizată

Horoscop zilnic

Google Analytics

Sfinții zilei

Zi Record Vizitatori

Marți, 19.09.2017

4.149 vizitatori unici

 
 







 
 
 

Ghid TV

Mersul trenurilor

Flag Counter