Curierul Zilei - „M-am luptat trei ani ca să mă cheme Arnăuţoiu“
PRIMA PAGINA arrow social economic arrow social economic arrow „M-am luptat trei ani ca să mă cheme Arnăuţoiu“

*** Prea multă Manu-factură      *** 28 de şoferi lăsaţi pietoni      *** Şi-a omorît soţul şi a luat doar 7 ani      *** A ucis un copil ţinîndu-şi fiul în poală      *** Viteza l-a dus pe cîmp      *** Şi-a rănit mama, grav!     *** Bătăuşii de la Oratia, condamnaţi a treia oară      *** Se opreşte curentul la Negraşi      *** Proiecte de reabilitare a străzilor din Piteşti      *** Biserica Maica Domnului resfinţită      *** Surprize mari şi cîştiguri multe!      *** Sfinţii zilei      *** PUI LA CEAUN      *** Evenimente 21 ianuarie de-a lungul vremii      *** Deputatul Rădulescu vrea suspendarea      *** Eclipsă totală de Lună!      *** Ce mai fac colegele de serie ale CS Mioveni şi FC Argeş      *** 9 goluri la debutul lui Opriţa!      *** Vor promovarea în Liga Naţională      *** Echipa ideală a debutanţilor      *** Vrea FC Argeş pe podium      *** FC Argeş vrea şi echipă de tineret!      *** Zvenko Buljan şi-a reziliat contractul!      *** Porcişteanu participă la Winter Rally Covasna!      *** Andreea Panţuroiu, sportiva anului 2018!     

 
„M-am luptat trei ani ca să mă cheme Arnăuţoiu“ Imprimare E-mail
(16 voturi)
sâmbătă, 05 noiembrie 2011

Violonista născută în peşteră a concertat la Piteşti

„M-am luptat trei ani ca să mă cheme Arnăuţoiu“

 

 Joi seară, într-un spectacol organizat de Filarmonica Piteşti, am întîlnit o artistă cu o sensibilitate aparte, pe măsura biografiei ei cu totul ieşite din comun. Crescută de părinţi adoptivi, Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu a aflat la 30 de ani că e rodul iubirii a doi eroi care au luptat 10 ani împotriva comunismului în Munţii Făgăraş. 

 


 
Tatăl ei este locotenentul Toma Arnăuţoiu, liderul grupului de rezistenţă din Nucşoara, iar mama, Maria Plop, e una din cele patru femei care au făcut parte din grup. Nevoită să rămînă acolo după ce a aflat că e căutată de Securitate pentru că le-a oferit alimente, a fost singura care a şi rezistat  alături de ei pînă la sfîrşit. Grupul, autointitulat „Partizanii libertăţii“, era a­jutat cu arme şi cele necesare de mai mulţi oameni din zonă, inclusiv de un grup de preoţi, cu care se întîlneau după consemne complicate. În 1958, chiar cînd începuseră să înţeleagă că americanii nu vor veni şi plănuiau să fugă în Iugoslavia, ultimii partizani au fost trădaţi de un fost prieten din copilărie, care s-a întîlnit cu ei, oferindu-le băutură cu un som­nifer puternic. Există şi o fotografie din momentul în care Maria Plop a fost coborîtă din bordeiul greu accesibil în care se adăposteau, purtîndu-şi în braţe fetiţa de doi ani. După un an de anchete, Toma Arnăuţoiu a fost e­xe­cutat la Jilava. Maria a fost şi ea anchetată un an la sediul Securităţii din Piteşti, apoi a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă şi despărţită de fetiţă, fără să i se spună că va fi dusă într-un orfelinat. După trei ani, ea a murit în închisoare, de TBC. Fetiţa de atunci a ajuns o violonistă cunoscută azi, care concertează în ţară şi străinătate, predă la Conservator şi scrie cărţi de muzicologie. Şi-a descoperit identitatea abia după 1990 şi, de a­tunci, orelor zilnice de studiu, şi aşa numeroase, le adaugă multe al­tele, dedicate aflării adevărului despre părinţii ei. Cu datele adunate din arhive - inclusiv o serie de fotografii-document - a organizat în ultima perioadă mai multe expoziţii despre rezistenţa anticomunistă din zona Muscel.

 

Dosarul părinţilor, zeci de mii de pagini

Aţi reuşit să descoperirţi locul în ca­re a fost îngropat tatăl dvs.?

- Nu, pentru că executaţii de la Ji­lava au fost puşi în nişte gropi co­mu­ne, în mai multe locuri. În procesele verbale de execuţie pe care le-am şi publicat - ele, de fapt, au acelaşi text - nu se specifica unde. Valea de acolo se cheamă Valea Piersicilor, dar este foarte mare, aşa că nu se ştie unde ar putea fi îngropaţi. Dar, categoric, ei nu au fost înmormîntaţi în cimitirul comu­nei - am fost la preotul de acolo, la în­ceputul anilor ’90 .

Aţi recuperat averile lor?

- O parte. Dar nu pentru că au fost confiscate. Ci pentru că autorităţile re­acţionează foarte greu. Sîntem încă în cereri către primărie, la care nu primim răspuns. Mai sînt şi cele de la bunici.

În filmele despre dvs. se spunea că în munţi eraţi hrănită cu ceai din ierburi. Aţi avut probleme de sănă­ta­te?

- Am fost un copil foarte sănătos. Pînă am ajuns la Leagăn, nu m-a văzut niciodată nici un doctor, vă daţi seama. Cred că doamna Lu­cia Hossu-Longin a spus aşa  pen­tru că acolo nu puteau avea multe lucruri de mîn­care.

În arhivele ci­tite aţi găsit măr­turii şi de­spre primii ani ai dvs.?

- Dosarul de anchetă şi procesul au 120 de vo­lume, fie­care 3-500 de pagini. În ediţia a doua a cărţii de docu­mente pe care am scris-o, am introdus şi ceea ce am citit de cînd a apărut CNSAS-ul, deci din ultimii 10 ani. Am tot citit dosare de urmărire, dosare per­sonale, dosare cu transcrierea con­vor­birilor din casa bunicilor mei, că aveau microfoane. Despre mine n-am găsit ceva descris cu lux de amănunte. Nu cred că le convenea să recunoască faptul că au dus un copil într-o închi­soare, că l-au ţinut acolo şi după ace­ea l-au dus într-un leagăn. Dar sînt cî­teva documente, nu prea multe, care dovedesc că am stat cu mama mea în închisoare. Le-am publicat pe toate. Într-un proces-verbal în care sînt tre­cute lucrurile pe care ea le avea asupra ei cînd a fost arestată sînt  înşirate multe lucruri de copil. Evident că le-a luat, pentru că urma să stea cu mine.
 

Împreună cu mama, în timpul anchetei

 

Părinţii mei au fost oameni curajoşi

Cum aţi aflat cine sînteţi?

- Speram să aflu cîndva ce s-a întîmplat cu părinţii mei. Am ştiut la un moment dat că sînt înfiată. Nu-mi dădeam seama cum cineva îşi poate duce copilul la leagăn. Mintea mea nu putea concepe aşa ceva. M-am dus la Leagănul din Cîmpulung, fiindcă ştiam că am fost acolo, iar părinţii mei aveau trecut asta în decizia de înfiere. Şi mai era un amănunt im­portant: acolo purtam numele ma­mei mele. Părinţii mei nu au fost că­sătoriţi, de aici şi o soartă mai uşoară - să zic aşa. Dacă te chema Arnău­ţoiu, cine se încumeta să te înfieze? E o lungă poveste, cum am ajuns să aflu. La Leagăn, unde am început, nu aveau arhivă...

N-aţi avut nici un pont?

- N-aveam de unde. Cine ştia? Familia mea nu avea nici o legătură. Credeţi că avea cineva vreun interes să-mi spună a cui sînt? Să vină un securist să-mi spu­nă: „Ştii, tu eşti fata lui Ar­năuţoiu“? Ei încheiaseră povestea. Cînd am descoperit, sigur că surpriza a fost mare.  În actul meu de naştere e­ra trecut numai numele mamei. Mă aşteptam să fiu un copil dintr-o familie normală. Vă daţi seama că, totuşi, o astfel de descoperire îţi schimbă com­plet viaţa, judecăţile. Am vrut să ştiu, în primul rînd, ce s-a întîmplat cu ei.

Şi să aflaţi toată povestea...

- Da, dovadă că am perseverat, ca să ajung la dosarele astea. În ’90 nu-ţi dădea nimeni accesul la dosare aşa, numai pentru că vrei tu, că eşti... A fost o mică bătălie.

Cum îi vedeţi pe părinţii dvs.?

- Cred că au fost nişte oameni care au reacţionat, în situaţii îngrozitoare, ca nişte oameni curajoşi. Dacă n-ar fi fost puşi în situaţii de-astea cumplite, probabil că şi-ar fi dus viaţa ca noi toţi. Dar, aşa, au ales să nu se supună unui asemenea regim, catastrofal de altfel: uitaţi-vă ce se întîmplă în plan moral, cît sînt de schimbaţi oamenii, cum nu există posibilitatea coeziunii, e atîta neîncredere.

Cunoscuţii cum au reacţionat?

- Oamenii se comportă cu noi în funcţie de relaţiile pe care le avem, nu au fost schimbări. Dar cei care erau foarte apropiaţi s-au mirat. Nu mai trăia decît mama mea adoptivă. Ea ştia doar că a înfiat un copil pentru că avea 40 de ani şi nu putea să aibă copii. A fost profund mirată, vă daţi seama, să audă o a­semenea poveste...

   

 Tatăl, Toma Arnăuţoiu, în timpul anchetei

 

 Mama, Maria Plop

Peştera a fost dinamitată

Preferaţi să fiţi numită Ioana sau Raluca?

- Am două prenume, aşa cum am două nume, pen­tru că pă­rinţii mei adoptivi mi-au spus Ra­luca, iar nu­mele dat de părinţii mei na­turali a fost Ioana. Nu pot să spun că am vreo preferinţă. Pentru numele de Arnăuţoiu chiar am avut în justiţie un proces, care a durat trei ani. După ce ma­ma mea adoptivă a murit, am făcut o acţiune ca să redevin copilul părinţilor mei naturali. A durat atît de mult pentru că eu am refuzat să invoc un articol din Codul familiei care nu era amen­dat: nu puteam să spun nimic rău de­spre părinţii mei adoptivi, dar nici nu puteam să las lucrurile aşa.

Numele putea fi schimbat şi mult mai uşor!

- Dar n-am vrut! Eu am vrut să-l adaug aşa cum ar fi fost normal.

Vă mai gîndiţi la părinţii dvs., îi simţiţi aproape, ca un fel de stea pro­tec­toare?

   - Ei, nu am o stea foarte străluci­toare. Dar în general mă simt o per­soană o­crotită. Cred asta, fără îndoială. Am simţit tot timpul aşa, chiar şi îna­inte să aflu. De altfel, părinţii mei au fost ab­solut salvatori, bunicii mei m-au iubit foarte mult. Vă daţi seama că nu poţi să ajungi să faci şcoală, să faci o carieră, dacă cei din jurul tău nu te ajută.

Pe la bordei aţi mai fost ?

- Am fost, de multe ori. Dar nu se poate ajunge la el. Este foarte sus, la înălţime, dar nu mai e ca în fotografiile făcute atunci, pentru că a fost di­namitat la un moment dat. Era ca o peşteră.

Şi n-aţi încercat să faceţi un pic de alpinism, ca să o vedeţi?

- Nu e un pic de alpinism, ci trebuie să fii alpinist profesionist ca să ajungi înăuntru. De aceea nu ştiu cum a­ra­tă.

Din Nucşoara mai cunoaşteţi pe cineva ?

- Sigur. În satul Slatina trăieşte o femeie admirabilă: Marina Chirca, despre care tata spunea că i-a fost omul cel mai devotat. Trăiesc şi al­ţii care au făcut închisoare. Trec pe acolo cam de 3-4 ori pe an, de fiecare dată cînd am o rută.

Cum vedeţi această minune că, născută în peşteră fiind, aţi ajuns violonistă?

- Eu mă comport normal, să ştiţi. Părinţii mei şi bunicul meu adoptiv dinspre mamă şi-au dat seama că am un auz muzical bun şi m-au dat de mică la vioară, apoi au perseverat.

 Călin Popescu  Foto: Ion Tudor

 
< Precedent   Următor >


embedgooglemap.net

******* Hotel ILA - telefon: 0747943375 *******

  CurierTV - Televiziunea sufletului tau!
Click view
Intrebarea Curierului



Comentarii

Prea multă Manu-factură
Articole grele,dificil de comentat ati postat in ultimul timp d-le Smeoreanu,poate asta explica si lipsa parerilor pro s...
21/01/19 13:37 Mai mult...

Şi-a omorît soţul şi a luat doar 7 ani
Etilismul nu prea are vindecare.Instanta putea lua in considerare si alta varianta:s-a imbatat sa-si faca curaj pt. comi...
21/01/19 07:54 Mai mult...

Bătăuşii de la Oratia, condamnaţi a treia oară
Uiti si de ce te judeci.Batausii si procurorii vor sa-si retraga toti plangerile!
21/01/19 07:37 Mai mult...

Mort după ce s-a răsturnat cu tractorul
Sincere condoleante familiei pacat era un om care a muncit din greu fara ajutorul nimanui pacat de tineretea lui sincere...
20/01/19 12:03 Mai mult...

16 zone de pescuit în Argeş!
..... sa inteleg ca pescuitul pe raul Topolog este intrezis ?
19/01/19 19:34 Mai mult...

 Prima Pagina Curierul Zilei
Fii reporter!

Google Analytics






































Zi record

Luni, 07.01.2019

--- 3.633 vizitatori unici ---

 




 

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

 
Flag Counter


PRchecker.info