Curierul Zilei - „Nu vreau decît să muncesc!“
PRIMA PAGINA arrow Oameni care ajuta Oameni arrow „Nu vreau decît să muncesc!“

*** Iuliana Alina Podea, noul director medical      *** Furtuna din barca lui Iisus     *** 6 proiecte în Consiliul Local al Tinerilor      *** PASTILA de UMOR      *** COMUNICAT DE PRESĂ     *** Al treilea caz de meningită West Nile     *** Filmul „Cel mai iubit dintre pămînteni“ dedicat unui piteştean!     *** Pianistul Horia Maxim, la Filarmonică     *** „Elixir„ cu Maia Morgenstern      *** „Focul lui Sumedru“ la Mioveni      *** S-a aruncat de la etajul IV      *** Criţă la volan cînd transporta persoane      *** Copilul dispărut era... acasă      *** A murit la o săptămînă de la accident      *** Falşi instalatori, fură din locuinţe      *** „Goluri de cascadorii râsului“      *** „Mi s-au înmuiat picioarele!“     *** Grigoraş: „O victorie nesperată!“     *** „Diferenţa s-a făcut pe organizarea jocului“     *** Liga Campionilor, etapa a 3-a     *** „Importantă este refacerea fizică!“     *** „Arbitrul a nemulţumit pe toată lumea!“     *** 3 schimbări de antrenori şi 30 de goluri    

 
„Nu vreau decît să muncesc!“ Imprimare E-mail
(0 voturi)
joi, 21 iunie 2012

După 21 de ani de trudă, Aurel Mărunţelu a ajuns pe străzi

„Nu vreau decît să muncesc!“

 

 De cînd s-a născut, Au­rel Vasile Mărunţelu a cunoscut suferinţa. Argeşeanul a păţit în 28 de ani cît alţii într-o viaţă. S-a născut într-o fa­milie fără prea mul­te posibilităţi ma­teriale. A fost abandonat într-o casă de co­pii pînă la 18 ani şi apoi şi-a luat viaţa în piept. A muncit pe mîn­ca­re, a cerşit prin străinătate, o­bligat de nişte indivizi, şi de cu­rînd a venit în Piteşti, cu spe­ranţa de a avea un loc de muncă şi de a-şi clădi o viaţă departe de trecut, dar pînă acum a găsit doar o bancă sub cerul liber, unde doarme în fiecare noapte. 

 

„M-am născut în Călineşti. Mai am patru fraţi din a doua că­sătorie a mamei, dar nu-i cu­­nosc. Părinţii m-au abando­nat la casa de copii. La 7 ani, i-am vă­zut prima dată pe pă­rinţii mei. De la casa de copii am mers la mama acasă circa un an. Ea se recăsătorise şi eu nu ştiam că ta­tăl meu este şi el în aceeaşi comună. Am vrut să merg să stau şi la el, dar n-avea pos­i­bi­lităţi. Eu la 7 ani munceam, mai aduceam găleţi de apă pe la oa­meni prin curte. Munceam pe o bu­cată de pîine, să trăiesc. Apoi m-am întors la casa de copii şi pe la 15 ani am revenit la ma­ma. Atunci, deja mă du­ceam cu vi­tele oamenilor la păscut şi cîş­ti­gam bani. Din păcate, părinţii aş­teptau să iau banii de pe mun­că, pentru ei. Ei vo­iau de la mine doar banii. La 18 ani mi-am luat viaţa în piept, am mai muncit pe unde am putut şi pe la 19 ani am mers cu Poliţia acasă la ma­ma să mă primească, dar n-a vrut“, îşi aminteşte, îndurerat, Aurel.

 

„Unii îmi spun cîine de gunoi“

Din păcate, n-au urmat vre­­muri mai însorite pentru bărbat. „Prin 2008, am fost în Oarja, la cineva care avea vite. Eu aveam grijă de ele, dar, după un an, am fost nevoit să plec, pentru că a vîndut vitele. Din 2009, am zis să-mi încerc norocul în Bucu­reşti, dar, din nefericire, de aici am avut parte de un necaz mai mare. Nişte bărbaţi mi-au făcut buletinul, pentru că nu aveam, şi m-au dus aproape un an în Spa­nia, la cerşit. În cele din urmă, am reuşit să scap şi m-am întors în Bucu­reşti. De aproape o lună sînt în Piteşti şi-mi caut un loc de muncă. Atît îmi doresc, un ser­viciu. Nu vreau mila cuiva, do­resc să muncesc, fiindcă în­­că pot. Vreau să-mi strîng cî­ţiva bă­nişori, să-mi iau o gar­sonieră cu chirie, poate gă­sesc pe cineva de casă şi-mi întemeiez o familie. Cine ştie, poate mă ajută Dumnezeu să-mi fac o viaţă. Acum dorm pe o bancă, dar n-am ce face. Sacoşa asta e singura mea avere. Am în ea un tricou, un caiet cu cîteva piese muzicale şi d-ale gurii. Unii rîd de mine şi îmi spun boschetar şi cîine de gunoi, însă eu vreau să muncesc, să-mi fac un rost în viaţă!“, încheie Aurel, înlăcri­mat.

 

Cine doreşte să-l ajute pe acest bărbat greu încercat de viaţă poate veni la noi la redacţie, pentru a vă pune în legă­tură cu Aurel. Din păcate, argeşeanul nu are un telefon sau un cont bancar, pentru că n-a avut posibilităţi materiale.

 Anamaria Dumitru  Foto: Costi Tudor


Vizualizari: 7234

Comentarii (1)
Scris de Victor Costea in 21-06-2012 10:09 - Vizitator
 
 
 

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Joi, 04.10.2018

--- 4.700 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info