Curierul Zilei - Un mormînt ne poate schimba istoria
PRIMA PAGINA arrow social economic arrow stiri social economic arrow Un mormînt ne poate schimba istoria

*** Vor bani să îşi crească copiii      *** Proiect de cercetare nucleară la ICN      *** 800 de locuri de muncă în Spania      *** PASTILA de UMOR      *** Pregătiri pentru Festivalul Zavaidoc     *** „Moromeţii 2”, la Cinema „Bucureşti”     *** Filmele săptămînii 16-22 noiembrie     *** Braconierii au lăsat maşina şi-au fugit     *** Beat turtă, a căzut în canal      *** S-a oprit cu maşina într-un pod     *** Scandalagiii din Valea Măcelarului, condamnaţi     *** Înlocuiţi carnea cu fasole      *** Copiii cu păduchi la Grădiniţa „Sfînta Maria”     *** Amenzi drastice pentru şoferi      *** 30 lei biletul la meciul cu americanii     *** Liga Naţiunilor     *** După puncte la Timişoara!     *** Naţionala de tineret a SUA vine la Piteşti!     *** Voleibalistele junioare joacă la Braşov      *** Argint pentru Alexandra Olteanu la Braşov     *** Karatiştii din Mioveni, în concurs la Buzău     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul şalăului cu peştişori vii    

 
Un mormînt ne poate schimba istoria Imprimare E-mail
(1 vot)
sâmbătă, 28 iulie 2012

De ce se caută originea cumană a voievozilor munteni

Un mormînt ne poate schimba istoria

 

 În ultima perioadă, a făcut vîlvă povestea deshumării voievodului Vla­dislav I - Vlaicu, de la Curtea de Argeş, pen­­tru prelevarea de probe ADN. Mulţi, inclu­siv ministrul Culturii, au fost scandalizaţi de teoria că primii domnitori ai Ţării Româneşti, dinastia Basarabilor, care a durat pînă în se­co­lul XVI, nu ar fi fost de origine română, ci cu­mană. Unul din cei care susţin această teză, is­toricul Neagu Djuvara, e sigur că această is­torie, mai realistă, fără schematisme sim­plis­te şi fără falsă pudoare, se va preda în şcoli pes­te cel mult 50 de ani. 

 

Proiectul Genesis, desfăşurat sub îndrumarea Academiei Ro­mâ­ne de cercetători din Bucu­reşti, Iaşi şi Cluj, în colaborare cu universităţi din Bilbao, Nij­me­jen şi Cambridge, urmăreşte, du­­pă cum explica unul din istoricii im­plicaţi, Alexandru Simon, co­lec­tarea probelor ADN de la oa­me­nii care au trăit pe aceste me­lea­guri, pentru a umple, cu o­bi­ec­tivitatea geneticii, un vid de in­for­maţie privind istoria noastră de pînă la secolul XV. E vorba de o „reîntoarcere la fundamen­te pragmatice“ şi la „nor­ma­litate şti­inţifică“, mai ales că ast­fel de cer­cetări s-au făcut în al­te ţări de­ja cu 10 ani în­aintea noastră. Ştim acum că mai puţin de 5% din­tre ungurilor de azi mai au sîn­gele maghiarilor de la anul 1.000, iar englezii au în pro­por­ţie de 50% sîngele germanilor a­junşi pe insulă în urma retragerii romane.

 

ADN-ul românesc, luat din Moldova

În anii ‘70, o astfel de cer­ce­tare făcută la Rădăuţi  (cu studierea oaselor, la Ham­burg) a putut reface genealogia reală a domnitorilor de la înce­pu­turile Moldovei - Bogdan I, Ro­man I, Ştefan I. Pentru că struc­tu­ra ADN nu corespundea cu ni­mic cunoscut pînă atunci, s-a pre­supus şi că ea reprezenta am­pren­ta etnicităţii româneşti. Cu ast­fel de probe luate în toată Eu­ropa s-au format mari baze de da­te, iar prin deshumarea ve­chi­lor domnitori ai Moldovei şi ai Ţării Româneşti se va putea des­coperi astfel „compoziţia lor et­ni­că şi de cît timp erau aici“, se mai explică. Se intră doar în mor­minte deja deschise şi de pre­fe­rinţă legate de un conţinut istoric concret. De aceea a fost ales mor­mîntul din mijlocul Bisericii Dom­neşti din Curtea de Argeş. „Cine e îngropat acolo avea dantură im­pecabilă, ceea ce uşurează mult analiza“, mai spunea Simon

 

Verificări suplimentare, în străinătate

Marius Achim, muzeograful cus­tode al monumentului, ne-a spus că aceasta e a treia cer­cetare arheologică importantă din acel loc, după cea de dinainte de Primul Război Mondial şi cea de după el, făcută de Iorga. Du­pă aceasta din urmă, mormîntul lui Vlaicu, care arăta un stil de via­ţă cu adevărat voievodal, a fost multă vreme acoperit doar cu un geam de sticlă. Din mor­mîn­tul acoperit acum cu o piatră ma­sivă au fost date un dinte, un metatarsian şi o falangă. „Epoca Basarabilor e importantă pentru istoria noastră, fiindcă de la Po­sada pînă după Mircea cel Bă­trîn noi am fost un stat in­de­pen­dent, care nu plăteam tribut ni­mă­nui“, le spune Achim tuturor vi­zitatorilor. De asemenea, au fost prelevate bucăţi din tunică şi din nasturi, pentru a se studia pro­venienţa materialelor şi a se fa­ce o datare mai exactă a mor­mîn­tului. Cercetătorii vor să con­tinue la Cozia, cu un alt Basarab cu­noscut, Mircea cel Bătrîn, dar nu­mai după ce se vor obţine da­tele pentru Vlaicu. La sfîrşitul săp­­tămînii trecute, materialele de la Vlaicu au fost deja trimise în stră­inătate, pentru verificări su­pli­mentare, iar datele vor fi clare în a doua jumătate a lunii vi­i­toa­re.

 

„Blocajul psihologic“

Potrivit istoricului Neagu Djuvara, Negru Vodă era un cuman răz­boi­nic, ales drept conducător de românii sedentari din Ardeal. Nu­me­le ar veni fie de la tenul mai închis al cumanilor, fie la simbolismul cu­lo­rilor la ei - negrul reprezenta ţările secundare (cum era Ungaria), fa­ţă de albul centrului lor, aflat în sudul Ucrainei. Djuvara mai spune şi că un sfert din primii boieri ai ţării purtau nume cumane, însă Iorga ar fi avut un „blocaj psihologic“ în a afirma că primul nostru domn nu era va­lah de-al nostru, deşi adusese toate argumentele pentru asta. „Doar şi în alte ţări, statele nu erau formate de băştinaşi: francii au în­te­meiat Franţa, nu galo-romanii, iar vizigoţii au întemeiat Spania“, con­tinuă Djuvara, care presupune că Negru Vodă ar fi venit odată cu ro­mânii peste munţi, atunci cînd acestora, ca ortodocşi, li se în­gră­diseră drepturile de către stăpînirea maghiară catolică. Şi cumanii, i­ni­ţial, fuseseră botezaţi de catolici, iar voievodul Nicolae Alexandru a fost primul care ar fi trecut la ortodoxie din considerente politice, la mij­locul domniei.

 

„Sînt interese străine“

Zilele trecute, a avut loc la Piteşti lectoratul de vară al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România. Chiar dacă nu s-a discutat oficial şi despre tema în vogă, subiectul nu îi lăsa indiferenţi pe profesorii membri ai societăţii. Mulţi dintre ei aveau reacţii de respingere neştiinţifică a adevărului. „Chiar dacă e aşa, e mai bine să nu ştim“; „Ce, vrem să fim cumani?“; „Sînt interese străine la mijloc. Noi n-am discutat aici aşa ceva, din moment ce ştim că avem structura limbii romane“, spuneau ei. Alţii, mai relaxaţi, aveau o altă viziune. „Se spune că diferenţa între daci şi romani se vedea la urechi. Dar din toţi cei care ne-am strîns aici vedem că nu avem nici măcar o trăsătură comună, sîntem toţi diferiţi. Americanii s-au amestecat în 200 - 300 de ani. Noi, timp de 1.000 de ani, am fost cu atîtea popoare, cînd călare, cînd pe jos“, explica o profesoară moldoveancă, în timp ce un profesor universitar observa: „Mai grav ar fi dacă s-ar lua şi ADN-ul lui Mihai Viteazul“, ştiindu-se că simbolul nostru naţional avea origini greceşti.

 

 

„Basarabii n-au făcut caz de etnia lor“

Despre subiectul propriu-zis am discutat chiar cu preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, me­­di­­evistul Bogdan Murgescu, pro­fesor la Universitatea Bucu­reşti.

Cît de importantă vi se pare stu­dierea azi a osemintelor lui Vlaicu Vodă?

- E important, pentru că poţi vedea multe lucruri: vîrsta, bolile pe care le-a avut, dacă ver­te­bre­le îi sînt tasate, ce talie a avut, adică înălţime şi grosime, pentru că hainele nu se mai conservă. De exemplu, despre Ştefan cel Ma­re cronicarii ulteriori spun că era mic de stat. Dar nu ştim cît în­semna asta, fără să vedem o­semintele.

Unii au fost oripilaţi de faptul că s-a călcat cu teneşii în mor­mînt. Avea cineva interesul să fa­că asta?

- Nu ştim dacă cineva a fost ne­glijent, eu ştiu că s-a pus ac­cen­tul să se păstreze totul in­tact. Vlaicu trebuia ales, fiind­că se ştia mai sigur cine era, în timp ce multe alte morminte au fost profanate, de-a lungul timpului.

Cît de elocvente sînt datele o­fe­rite de studiul ADN?

- Răspunsurile nu pot fi foarte clare, pentru că poţi verifica da­că sînt cumani sau nu, să zicem, da­că au un anumit genom diferit fa­ţă de români, dar nu ştim da­că diferenţa e alta şi între cu­mani şi bulgari, de pildă. Datele de care se dispune nu sînt chiar atît de detaliate.

Contează faptele,  nu sîngele

Schimbă ceva dacă ştim că am avut dinastie cumană, trei se­cole?

- Familiile de domni erau ori­cum amestecate, pentru că se căsătoreau între ele, era un fel de internaţională domnească. Ei nu puteau să aparţină unui po­por 100%, ba chiar putea să nu existe nici o legătură biologică cu poporul de sub ei. Există ast­fel de genealogii binecunoscute în Occident. La noi, de pildă, Şte­fan cel Mare a avut, pe rînd, trei soţii: o ucraineancă, o grecoaică şi o munteancă. A fost doar o lo­te­rie a is­to­riei faptul că moştenitorul la tron era fiul celei muntence. Nici despre Basarabi nu putem vorbi de o etnicitate clară. Ceea ce ştim e că nu există dovezi că ei s-ar fi legat vreodată nici de o etnici­ta­te a lor cumană, însă nici de una ro­mână.

Totuşi, cum ar fi să ştim sigur că era cuman?

- Şi ce dacă ar fi cuman de ori­gine? Pe regele Carol I îl pu­tem numi german? Important e­ra că regele, chiar cuman fiind, nu se simţea cuman. La un rege nu trebuie să vezi ce e în sîn­ge­le lui, ci ce gîndeşte şi ce face el di­rect. Şi alte personalităţi, cum ar fi Carol Davila sau Antim Ivi­rea­nul, au avut cu totul alte me­ri­te decît că ar fi fost români.

Sîntem cu toţii africani

Şi dacă Eminescu, în timp ce vor­bea de sus despre greci şi bulgari, cînta, în Scri­soa­rea a III-a, un voievod cu­man?

- La el era şi o concepţie de se­col XIX. Şi mai e ceva: la noi circulă gluma aceea cum că ne tra­gem doar din Decebal şi Tra­ian. Eu am predat în America is­toria estului Europei şi studen­ţi­lor le-am spus de la început că nici Europa, nici America nu sînt te­ritoriul unde a apărut omul. Ci toţi sîntem africani, să fim bine în­ţeleşi.

 Faptul că nişte cumani au populat acest teritoriu nu ajută pro­paganda celor care spun că maghiarii nu au găsit aici daci, la anul 1.000?

 - Noi vorbim de pătura con­du­cătoare, care nu avea nea­pă­rat legătură cu populaţia de sub ea. În rest, oricum, majoritatea po­pulaţiei se trage din cei care e­rau aici şi la anul 1.000, şi la a­nul 700, de pildă.

Poate avea legătură legenda lui Manole cu faptul că unii cu­mani, încă păgîni la acea dată, a­­duceau jertfe u­ma­ne?

 - Nu ştim dacă Tihomir era pă­gîn, dar ştim că Basarab I a fost înmormîntat în biserică. Le­gen­da lui Manole era prezentă, în diferite forme, în tot estul Eu­ropei şi în ea era vorba de un sacrificiu mai mult simbolic.

Dependenţi de tătari

Astfel, mai dispare, totuşi, o fru­moasă legendă, a purităţii u­nui stat românesc, în perioada in­dependenţei lui...

 - De fapt, victoria de la Po­sa­da nu oferise chiar indepen­den­ţa statului lui Basarab. El nu era nici independent, nici de­pen­dent. Adică era, posibil, inde­pen­­­­dent ca tribut (deşi, faţă de Hoar­da de Aur, e posibil să fi a­vut un tribut mic), dar nu nea­pă­rat independent ca omagiu. Pe a­tunci, dacă depuneai omagiu cui­va, erai obligat să participi la răz­boa­iele lui. În 1344, fiul Nicolae Ale­xandru, care reprezenta vi­ito­rul, îi aduce omagiu regelui Un­gariei. Nu ştim dacă tatăl său, Ba­sarab I, fusese cu tătarii şi da­că nu jucau un joc dublu. Cert e că, de atunci, Basarab I a mai tră­it doar 8 ani. Mai tîrziu, am par­ticipat la ofensiva împotriva Hoar­dei şi în alianţă cu regele Poloniei. Din păcate, despre a­cea perioadă nu se pot spune mul­te, fiindcă, dacă adunăm toate textele de epocă, în trei pagini le-am terminat.

 

Românii Borcea, Neaga şi Coman

Conform lui Nicolae Iorga, istoria întemeierii Ţării Ro­mâneşti a reprezentat „un capitol din co­laborarea româno-barbară“. Puţinele iz­­voare vorbesc despre un prim voievod, le­gendar, al Ţării Româneşti (identificat cu Negru-Vodă, descălecătorul din Ar­deal) şi care se chema, în diversele va­ri­an­te, Thocomerius (Tihomir, pentru slavi), „porecle păgîne, ce nu puteau fi date unor slavo-români creştini de 1.300 de ani“, cum observă Neagu Djuvara. „Basarab, fi­ul lui Tochomerius (variantă a numelui cuman „Toctomer” - „fier călit”), scria o ve­che cronică maghiară, iar Iorga explică e­voluţia fonetică prin care se ajunge, pe fi­liera Taksaba, Tocsabici, Tocsabă (bo­ier muntean din secolul XV şi nume de sat în Mol­dova - Tocsobeni), apoi Talabă (de un­de Tălăbăeşti, Tăbălăeşti), Tîncabă (Tîn­că­beşti), la sonoritatea lui „Băsarabă“, nu­­mele primului nostru voievod.

Nume care ne vorbesc

Urmele existenţei cumanilor pe aceste meleaguri sînt şi azi foarte vizibile: frec­ven­te nume topice, precum „Comana, Cu­mana, Comăniţa, Cotmeana“, sau de­ri­vate de la celelalte nume ale lor (slavii le spu­neau „polovţi“, de unde Polovraci, în timp ce alţii le spuneau „chipciaci“ - avem şi azi Chipciu) sau de la căpetenia lor Borz/Borciu, care a dat numele braţului du­nărean Borcea, şi alte numeroase nume: Burcea, Burcevici etc. (chiar şi în pri­mii membri ai familiei Goleştilor există un Borcea). Numele de Coman, Co­mă­nescu sau Comăneci sînt frecvente şi azi. De asemenea, cuvintele împrumutate de la cumani nu sînt lipsite de importanţă, ci fac parte din lexicul de bază al limbii ro­mâ­ne, ceea ce arată o legătură strînsă cu a­ceas­tă populaţie: cioban, cobuz (cobză), duş­man, teanc, toi, cazan, capcană, bal­tag, tolăni, dar şi catîr, chior, habar, ham­bar, maidan, maimuţă, murdar, taman, buz­dugan, dulamă, maramă, suman, odaie. De asemenea, avem Caracal (kara - ne­gru + kale - fortăreaţă), Teleorman (pădu­re - ne­bun, adică deasă), Carabă, Carai­man, As­lan, Balaban, Bărăgan, Ciortan etc. De la „hîrs“, numele cuman pentru urs, avem Hîr­şova sau Hîrseşti. Nume cumane sînt Oi­tuz („Valea Sării“), Balcic, Tohan, Vas­lui, Bîrlad şi altele. Trebuie menţionate şi numeroasele denumiri care amintesc de populaţia pecenegă sau „pecineagă“: de la Neagu, Neaga, Negoiu (nu departe de Neagoe) şi toate celelalte formate de la ră­dăcina „Neg“. Unii spun că şi „Ţara Bîr­sei“ vine de la „Silva bissenorum“ sau „pă­du­rea pecenegilor“, în latineşte.

Sosiţi acum 1.000 de ani

Între secolele IX -XI, pecenegii au o­cupat, treptat, teritoriile noastre. Fiind res­pinşi din Transilavania în nord şi de ar­ma­ta bizantină în sud, au convieţuit cu ro­mânii, care i-au asimilat. După secolul XI, au sosit şi cumanii. Spre deosebire de alţi mi­gratori, nici unii, nici alţii nu au mai ple­cat nicăieri de la noi. Şi nu erau nici puţini, nici slabi - o ramură a cumanilor a condus multă vreme Egiptul, sub denumirea de ma­meluci. Cronicile vremii îi confundau deseori pe cumani cu românii, numindu-i valahi - îi regăsim în diverse acţiuni mi­litare comune, alături de hoardele tătare, de pildă. 

Călin Popescu

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net
Click view
Click view

******* Hotel ILA - telefon: 0747943375 *******

  CurierTV - Televiziunea sufletului tau!
Intrebarea Curierului



Comentarii

„N-am primit nici o solicitare fermă”
Asta este oare recunostina pentru Nicu dica,care apromovat FC Arges in liga aII-a?Rusine acelor asa zisi suporteri ai FC...
16/11/18 19:39 Mai mult...

A murit judecătorul Marius Dumitrescu
Ce i-ar mai fi plăcut lui să-i condamne pe doctorii ăia care l-au läsat s-o mierlească...,dar na, că de data asta ...
16/11/18 18:54 Mai mult...

Punctul de pensie creşte semnificativ
Sper ca v ati dat seama ca e momeala electorala . In ce tara care isi respecta poporul un guvern ( parlament) da legi ca...
16/11/18 18:38 Mai mult...

„N-am primit nici o solicitare fermă”
Dar la banii incasati pe chirie care ar putea sustine financiar FCArges nu va ganditi? Cei care va opuneti nu aveti neu...
16/11/18 14:32 Mai mult...

Primarul s-a ales cu camionul confiscat
Cand lupu-i paznic la oi asa se intampla. Primari,consilieri,guvernanti...
16/11/18 14:27 Mai mult...

 Prima Pagina Curierul Zilei
Fii reporter!

Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

 




 

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

 

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info