Curierul Zilei - Aspretele trăieşte încă pe Vîlsan
PRIMA PAGINA arrow social economic arrow social economic arrow Aspretele trăieşte încă pe Vîlsan
 
Aspretele trăieşte încă pe Vîlsan Imprimare E-mail
(5 voturi)
vineri, 28 februarie 2014

Peşte contemporan cu dinozaurii, periclitat de deversările de mîl

Aspretele trăieşte încă pe Vîlsan

Ar fi fost văzut şi anul trecut

 

 Aspretele, peştele care trăieşte pe Vîlsan de zeci de milioane de ani, care a supravieţuit dinozaurilor şi epocii glaciare, pare că supravieţuieşte mai greu condiţiilor actuale. Descoperit în 1957, cînd nimeni nu mai credea că există specii necunoscute în Europa, peştişorul al cărui nume internaţional e în limba română e o vedetă în lumea ştiinţifică. Fosilă vie, monument al naturii, parte a patrimoniului internaţional, este protejat, teoretic, de o directivă europeană, de legi, ordine, regulamente, şi, în plus, de o arie protejată de 10.000 ha. Totuşi, în urmă cu circa doi ani, localnicii din aval de barajul construit puţin mai sus de arealul lui au observat cum lucrările de decolmatare a lacului au ucis, practic, rîul pentru o bună perioadă. Unii ne-au spus (deşi nu mai putem dovedi acum) că firma care s-a ocupat de lucrări, în loc să transporte mîlul (putea să-l folosească în agricultură, de pildă), a preferat varianta mai comodă a deversării lui în aval, noaptea, astfel încît rîul a fost mult timp negru. Oameni de la Mediu ştiu că lucrătorii n-au avut vreun plan în privinţa acelui mîl (iniţial voiau să scape de el cărîndu-l în amonte!), şi noaptea nu erau supravegheaţi de nimeni. „Dacă a mai fost vreun astfel de peşte, atunci au murit toţi“, ne-a povestit un cetăţean din zonă. 

Tot în urmă cu cîţiva ani, s-a trecut la construirea unui drum în aval, tot în aria protejată (între Muşăteşti - Poienile Vîlsanului), cu toa­tă opoziţia fundaţiei clujene care a­vea custodia sitului Natura 2000 ce îngloba zona. Primarul din Muşăteşti insista: „Şi aşa nu mai e nici un peşte, nu a mai văzut nimeni vre­unul de atîta timp, ce rost mai au interdicţiile?“ - de aceeaşi părere era şi vicepreşedintele CJ Florin Te­cău. Tot în Muşăteşti (puţin mai jos de zona aspretelui), reporterii unei publicaţii locale urmăreau în octombrie 2013 cum pe albia rîului (locul de protecţie ma­ximă al rezervaţiei) urcau ex­cavatoarele, săpau şi încărcau cu balast basculantă după bas­culantă. În urma sesiză­rii, Garda de Mediu a o­prit atunci fir­ma (General Trust Ar­geş SRL), ca­re că acţiona fără aviz din partea Agenţiei de Mediu, şi a sancţionat-o cu 30.000 lei.

Nu se ia balast, că e strîmt locul

Peştişorul-monument a fost văzut ultima oară în porţiunea de rîu din Brăduleţ - comuna din a­mon­te. Dar primarul Alecu Evlampie îşi aminteşte cum, „în 2012, după ce că era apa mică, era tulbure de tot, cînd au dragat la baraj. Am făcut şi noi sesizări, pentru că oamenii nici nu-şi puteau hrăni animalele. Şi debitul e foarte mic uneori, mai ales atunci cînd e secetă“. Primarul nu mai ştie de cînd sătenii nu au mai prins acest peşte, pe care, curioşi, „copiii îl mai caută cu mîna, pe sub bolovani“. S-a obişnuit totuşi să suporte restricţiile: „Nu ne putem lua piatră din rîu“ - aşa cum a auzit că se întîmplă mai în aval, la Muşăteşti („unde şi locul e mai larg“).

Unii l-au dat dispărut

În legătură cu efectivele de asprete, circulă mai multe versiuni, în afară de cea conform căreia din peşte a rămas legenda. O versiune spune că existau 10-15 exemplare, la nivelul anului 2001, după estimările biologului Nicolae Crăciun - iar în aceste condiţii se pu­nea problema dacă efectivul putea asigura supravieţuirea speciei. O cercetătoare de la Muzeul Antipa, Victoria Tatole, a făcut publică o co­municare, în nume personal, con­form căreia în 2008 (tot înainte de decolmatare) peştele n-a mai fost găsit în rîu. Între timp, custodia porţiunii de arie protejată care cuprinde arealul peştelui a fost revendicată în instanţă de minister, şi pînă acum situaţia nu s-a clarificat. Iar pentru păstrarea unui debit de servitute în vederea supravieţuirii speciei, Hidroelectrica avea doar o simplă înţelegere, datînd din vremea cînd trăia acad. Petre Bănărescu, unul din descoperitorii peş­te­lui. În acelaşi timp, circulă pe Internet filmuleţe în care unii susţin că peştele ar fi fost văzut şi în judeţul Hunedoara, în apele de munte din Apuseni.

100 de exemplare, în 2003

Alina Mihaela Truţă, profesor de Hidrobiologie la Universitatea Piteşti, şi-a dat doctoratul în fauna de pe Vîlsan şi a participat între 1999 şi 2003, „cîte o săptămînă în fiecare lună“, la un proiect Life Nature de studiu al rezervaţiei naturale, în care a pescuit personal aspreţi, prin electrofishing (cu un dispozitiv special, folosit de oamenii de ştiinţă, care creează şocuri electrice, de amperaj mic, astfel încît nu omoară peştii, ci îi amorţeşte). „A­tunci, dr Bărănescu, părintele aspretelui, a stabilit că existau circa 100 de exemplare, şi nu cred că cineva putea şti mai bine ca dînsu, cel puţin pentru acea perioadă. A fost interesant şi că toate exemplarele pe care le-am capturat erau tinere. La început şi noi eram gata să spunem că nu mai sînt, pînă cînd un localnic, Ilie, ni l-a adus pe primul, prins cu mîna“, îşi aminteşte biologul, care nu crede nici în posibilitatea ca peştele să se mai găsească în Munţii Apuseni. „Ar fi bine, că ar avea şan­se mai mari să supravieţuiască specia, dar e greu să te iei după vorbe. Iar ca aspect e greu să îl diferenţiezi de zglăvoacă - îţi dai sea­ma doar după pipăit, după solzii aspri. Unii mai ziceau că ar fi fost găsit pe Bratia, dar sigur a fost semnalat pe rîul Doamnei (unde însă nu a fost prins) şi pe Argeş (la Oeşti). Din 1972 n-a mai existat decît pe Vîlsan, iar din 2002 încoa­ce, refugiul lui s-a restrîns la zo­na de la ba­riera de la Brădet la grajdurile de la Ga­leş“. Spe­cialistul nu cre­de că sen­sibilul peş­te s-ar putea înmulţi artificial, la fluvarium-ul de la Institutul de Biologie din Bucureşti, de vreme ce „s-a încercat asta la un laborator din Bonn, dar nu s-a reuşit, fiindcă femelele nu au de­pus ouă“.  În acelaşi timp, chiar şi la acţiunea de acum zece ani, a constatat că unii dintre edilii locali nu vedau cu ochi buni stricteţea impusă de protejarea peştelui. „Lor niciodată nu le-a convenit, deşi atunci li s-au adus chiar şi pietre localnicilor, ca să nu le mai ia din rîu. Aşa sîntem noi, românii. Da­că aspretele era la americani, făceau show cu el“. Din fericire, peştişorul a mai rezistat miraculos cîtorva poluări catastrofale. „A mai fost dat dispărut şi în anii ‘60, şi în anii ‘80, cînd a mai fost o asemenea decolmatare - un adevărat dezastru, la fel ca acum doi ani. E un peşte care trăieşte pe fund, sub bolovani. Dacă mîlul se depune şi acoperă bolovanii, el poate muri asfixiat. Norocul lui e totuşi distanţa de 15-20 km faţă de baraj, care mai atenuează unda de poluare“. În concluzie, biologul nu crede că aspretele ar fi murit - vrea, oricum, să verifice asta, împreună cu studenţii în curînd. Părerea Alinei Truţă e confirmată şi de primarul de la Brăduleţ, care ne-a dat o veste bună: „În primăvara anului trecut, nişte cercetători de la Bucureşti l-au căutat şi au găsit un asprete, în zona podului, la Brădet“, ne-a spus Alecu Evlampie. Noi evaluări vor fi făcute în cadrul unui proiect european care a demarat în 2014 şi care va avea, printre altele, şi acest obiectiv.

E confundat cu zglăvoaca

Aspretele (romanichthys valsanicola) este un peşte străvechi, care supravieţuieşte doar în România, pe rîul Vîlsan, pe o porţiune de circa 5 km (deşi s-au mai găsit fosile ale lui şi în Groenlanda). Tot bazinul său hidrografic, începînd din vîrful Munţilor Făgăraş, de unde izvorăşte, constituie rezervaţie naturală - în jurul albiei, pe o distanţă de 25 km, oricum nu există industrie. Deşi trăieşte în ape de munte (nu foarte sus), face parte din familia Percidae (înrudit cu bibanul). Seamănă cu un guvid sau cu o zglăvoacă, iar numele îi vine de la solzii lui aspri specifici. Trăieşte sub pietrele mari din rîu, unde curentul e puternic, şi se hrăneşte cu insecte acvatice. Se reproduce în mai-iunie, cînd femelele depun icrele pe pietre, în curent. Masculii îşi apără teritoriul de rivali şi nu se deplasează decît cel mult cîţiva metri pe zi. Ajunge la maturitate la 2 ani şi trăieşte circa 10 ani, ajungînd pînă la lungimi de 12 cm.

Călin Popescu

 
< Precedent   Următor >


embedgooglemap.net

******* Hotel ILA - telefon: 0747943375 *******

  CurierTV - Televiziunea sufletului tau!
Intrebarea Curierului



Comentarii

Precum soarele şi luna, ziua şi noaptea, dragostea şi ura
Juju,Juju... Frumos nume,pacat ca il poarta cine nu trebuie !
20/02/19 10:29 Mai mult...

Precum soarele şi luna, ziua şi noaptea, dragostea şi ura
Nn,cand n-ai argumente,o dai cu lipsa bunului simt. Resemnatule!Ramai asa cum esti-limitat! Apropo! N,de la nimeni,nei...
20/02/19 07:36 Mai mult...

Taximetristul pirat a dat de belea
Atata vreme cat transportul public nu ne asigura siguranța prefer să merg la ocazie,pe oricare dintre aceste trasee ex...
19/02/19 20:35 Mai mult...

72 de persoane munceau la negru|
Numai de asta sunteti buni , de controale. Sinecuristul când nu e prefect , este director sau sef pe la stat pe undeva ...
19/02/19 08:31 Mai mult...

Precum soarele şi luna, ziua şi noaptea, dragostea şi ura
D-le Juju,limita bunului simt o depasiti constant, chiar si in ultimul comentariu... dar m-am resemnat: nu-i poti cere ...
19/02/19 07:34 Mai mult...

 Prima Pagina Curierul Zilei
Fii reporter!

Google Analytics

Zi record

Miercuri, 23.01.2019

--- 4.353 vizitatori unici ---





Sfinții zilei

Horoscop zilnic

 
Flag Counter


PRchecker.info