Curierul Zilei - „Românii trebuie să fie pregătiţi de război“
PRIMA PAGINA arrow social economic arrow Social Economic arrow „Românii trebuie să fie pregătiţi de război“
 Publicitate pdf
„Românii trebuie să fie pregătiţi de război“
(5 voturi)
Tuesday, 29 April 2014

Analistul militar Cornel Carp ne sfătuieşte:

„Românii trebuie să fie pregătiţi de război“

 

 Conflictul pare o simplă emisiune, de care dai din cînd în cînd butonînd telecomanda televizorului, printre alte pro­gra­me. E însă real, aproape de noi şi se amplifică. SUA, Rusia, Ucraina şi UE au încercat, fără succes, pe 17 aprilie, să îl oprească, încheind, la Geneva, un acord pentru dezamorsarea crizei. Participanţii decideau dezarmarea grupurilor ile­gale şi scoaterea lor din clădirile publice ocupate, în schimb, separatiştii urmau să beneficieze de amnistie, cu ex­cep­ţia crimelor capitale, iar Kievul se angaja să înceapă consultări pentru delegarea puterilor constituţionale spre provincii, OSCE urmînd să urmărească punerea acordului în practică. Combatanţii separatişti nu au încetat însă, ce­ea ce privează acum situaţia de perspectiva vreunei soluţii paşnice. Am încercat să înţelegem mai bine situaţia invi­tîndu-l la o discuţie pe istoricul Cornel Carp, fost şef al Arhivelor Militare din Piteşti. 

 

Dle colonel, evenimentele din ultima vreme sperie multă lume...

- Sînt motive să sperie. Din punctul meu de vedere, situaţia e mai gravă decît cea din 1914. Complicaţiile pe le-a determinat atentatul de la Sarajevo n-au avut aceeaşi dimensiune cu ceea ce se întîmplă astăzi. Conflictul plecat din Crimeea în prima fază deja observăm că a căpătat dimensiunea unui război civil în Ucraina, iar în a doua fază se va extinde într-un război probabil destul de complicat. Putem să vorbim de al treilea război mondial, în condiţiile în care sînt pe poziţii divergente cele două grupuri - pe de o parte NATO, pe de altă parte Rusia şi aliaţii ei. Deocamdată, acestea sînt ţările rusofone, dar în mod cert acest conflict va genera configurarea unor centre noi de putere. Rusia are relaţii foarte bune cu China şi India, care sînt la ora actuală forţe importante, nu numai ca potenţial uman, ci şi ca potenţial militar.

Totuşi, de unde pleacă totul?

- De la reaşezări teritoriale făcute în timp, care au avut ca rezultat actuala configurare a graniţelor Ucrainei, care este artificială. Dacă revenim un pic la istorie, Crimeea a fost un hanat tătărăsc care exista ca entitate de sine stătătoare la pacea de la Kuciuk-Kainargi din 1774. În timp, tătarii au fost alungaţi, eliminaţi de acolo, s-au făcut transmutaţii masive de populaţie tătărască şi au venit în loc rusofoni, după intrarea sub dominaţia rusească, la 1783, în timpul Ecaterinei cea Mare. Totul s-a legat puţin şi de Ţările Române, pentru că la 1774, practic atît hanatul tătăresc, cît şi noi intram  sub protectoratul rusesc. În 1954, Hruşciov a făcut, practic, Crimeea cadou Ucrainei, cu care nu avea nimic de a face. Ci acolo e o populaţie tătărască, majoritară, dar de tradiţie, şi o populaţie rusofonă majoritară, adusă în sutele de ani de protectorat rusesc.

Şi Ucraina are o istorie atît alături de Rusia, căreia i-a fost leagăn, cît şi independent de ea, înainte şi după imperiul ţarist.

- Tradiţia şi istoria lor este legată, clar, de poporul rus. Ei sînt ruşi, a existat Rusia Kieveană. De aceea, după părerea mea, în Ucraina este ceva înşelător, în sensul că o parte a populaţiei, probabil şi rusofonă, dar nemulţumită de vechiul regim, acceptă influenţa vestică, dar nu este exclus ca, în momentul cînd va sesiza că de fapt intenţiile nu coincid cu interesele lor, să schimbe macazul.

Ei au fost, totuşi, şi sub lituanieni, polonezi, deci au şi influenţe mai europene...

- Partea de Vest. Pe partea de Est însă e clar. Plus că Ucraina de acum e rezultatul unor adăugiri de teritorii făcute arbitrar, fără a se ţine seama de istoric, de tradiţii...  Nu mai vorbim că şi noi avem litigii cu ei: deţin teritorii care ne aparţin de drept şi de fapt: cele trei judeţe din sudul Basarabiei, Cahul, Bolgrad şi Ismail, nordul Bucovinei şi Maramureşul istoric. Aceleaşi litigii le are Ucraina şi vizavi de Polonia - Galiţia poloneză. Nu mai vorbesc de politica extrem de naţionalistă - culmea! - a celor care au venit acum la putere, care au interzis din nou limba română. Gruparea Ianukovici şi rusofonii acceptaseră printr-o lege să se folosească româna.

România poate ieşi cîştigată

Totuşi, dacă cineva pune proble­ma graniţelor, se poate pune de că­tre toţi. Şi probabil ei se gîndesc, ca şi noi, la riscuri: dacă le dăm minoritarilor un deget, ne iau toată mîna.

- Situaţia este diferită. Nu putem să facem o paralelă cu teritoriile care aparţin Ucrainei şi cu ceea ce se întîmplă la noi, cu ungurii. E clar că pe fondul acestor conflicte de ordin etnic se vor intensifica şi la noi acţiunile separatiste. În legătură cu U­-craina există însă şi un alt aspect, legat de convenţia de la Budapesta, din 1994, prin care ei au renunţat la arsenalul nuclear, şi în schimb marile puteri i-au garantat graniţele.

Dar garantarea...

- Bine, aşa au mai fost garantate şi graniţele României după Dictatul de la Viena: Germania ne-a spus să ne rezolvăm litigiile cu Ungaria şi Bulgaria şi ne vor garanta ei graniţele. Şi ni le-au garantat... Adică pînă la urmă... a fost ce a fost!

Dar e o grozăvie ce aţi spus, că situaţia seamănă cu 1914. Totuşi, nici măcar înainte de al doilea război mondial nimeni nu lua pericolul în serios...

- Atît Anglia şi Franţa, cît şi SUA desfăşurau atunci o politică numită de înţelegere: alegem răul cel mai mic. Iar pe fondul ăsta, Germania îşi amplifica acţiunile, profita.

Iar Hitler s-a transformat într-un monstru, aşa poate că se transformă şi Putin...

- Atît Hitler, cît şi Musolini au venit la putere în urma unor alegeri democratice. Ulterior, lucrurile au deviat, şi din cauza situaţiei de criză economică de la vremea respectivă. Putin este un lider autoritar care nu este dispus la foarte multe compromisuri, ceea complică foarte mult lucrurile. Am văzut, cînd a fost sum­mit-ul de la Bucureşti: întreaga activitate fusese organizată pe o zonă a unui relaş, să nu zic cancan, cu baluri, iar demnitarii au venit cu soţiile. În schimb, Putin a venit foarte sobru, a participat în ziua respectivă la activităţile la care fusese invitat şi a plecat imediat. S-a văzut clar o diferenţă între liderul autoritar şi ceilalţi participanţi, lideri mai relaxaţi.

Şi atunci s-au pus problemele destul de dur, s-a vorbit de graniţe, de lucruri care dor...

- Lucrurile probabil vor evolua şi în ce priveşte ţara noastră destul de complicat. Transnistria deja se declară dispusă să urmeze acelaşi parcurs ca şi Crimeea. Noi s-ar pu­tea să ieşim cîştigaţi din toate astea, să avem o situaţie asemănătoare cu cea de după primul război mondial, datorită concursului de împrejurări. Pînă la urmă, acest conflict - că va fi război, că va fi o continuare a războiului rece, care deja a început -, se va finaliza cu reconfigurarea graniţelor. Dacă nu prin război, printr-o negociere. Rusia încearcă să iasă întărită în flancul de Nord - Vest: Cri­me­ea, care deja au luat-o, apoi Transnistria, şi va fi un mare semn de întrebare cu judeţele Cahul Bolgrad şi Ismail. Pentru Rusia, ele au reprezentat întotdeauna un pinten strategic foarte important, a insistat mult pentru a controla gurile Dunării, punct de importanţă strategică europeană. Noi putem ieşi în cîştig pentru că e posibil să se accelereze acţiunile de unire cu Basarabia. E­xistă deja un interes vizibil în special din partea americană, pînă acum neimplicată, pentru că Nistrul e un element strategic foarte important.

De ce?

- Din punct de vedere strategic, există anumite limite. Nistrul a fost întotdeauna un element de importanţa Dunării. El delimitează într-un fel frontiera estică europeană, dacă ţi­nem cont că Basarabila e teritoriu românesc. Nistrul e mult mai mare decît Prutul. Şi armata română, la trecerea Nistrului, a trebuit să facă pod de vase. Prutul îl treci prin vaduri, fără mari probleme.

Maidanul, influenţat de Vest

Îi poate face cineva ceva Rusiei?

- Sigur că da. Primul pas îl reprezintă sancţiunile economice. Însă acestea au fost pînă acum destul de uşoare, pentru că există acest control asupra gazului, Rusia poate oricînd să sisteze livrările şi deo­cam­­dată Occidentul nu este pregătit să înlocuiască gazul rusesc cu alte resurse.

Dar militar se poate face ceva contra lor?

- Bine, se poate să se declanşeze acest conflict. Dar Rusia este întodeauna pregătită să facă faţă unui conflict militar. Resursele ei alocate pentru apărare au fost întotdeauna foarte mari. Şi aţi văzut că, de Paşte, patriarhul Alexei a lansat un avertisment sever... 

Despre Sfînta Rusie...

- Da. Trebuie să luăm în calcul şi că ruşii nu prea au fost învinşi.

Pentru că şi atacatorul venea de departe şi îl prindea iarna...

- Uite că Hitler n-a ţinut cont de acest precedent întîmplat în timpul lui Napoleon.

Acum, pînă la Moscova, s-ar ajunge în ore, din Ucraina.

- Sigur, dar nu e exclus să ne aşteptăm şi în Ucraina la schimbări spectaculoase de atitudine. Adică să schimbe macazul. Dacă nu se va duce la o divizare destul de mare, adică să se divizeze clar partea rusofonă de cealaltă, e posibil ca guvernul să se mai schimbe...

Vedeţi vreo dreptate în acţiunile Rusiei? Pare un fel de autism - ca fiecare popor spune că tot ce face el e bine, iar restul din jur, nu...

- Fiecare are dreptate vizavi de interesele lui. Şi nici nu putem a­cum, că deja avem şi noi o anumită experienţă, să mai proclamăm UE şi NATO drept campioni ai democraţiei...

Dar credeţi că Rusia putea găsi altă soluţie după cele întîmplate la Kiev? Altă reacţie la perspectiva ca un fost aliat să intre în NATO şi o armată mare să fie la ore distanţă de Moscova?

- Deocamdată, Occidentul a luat-o înainte. Sînt foarte multe similitudini cu ceea ce s-a întîmplat la Bucureşti, în 1989.  Scenarii care se repetă, în alte circumstanţe...

Dar nu era nevoie de vreo manipulare pentru ca oamenii să vadă că e rău sub ruşi...

- Eu observ un lucru, început cu aşa-numita primăvară arabă: seamănă cu un alt tip de război. Eşecul din Irak i-a obligat pe americani să găsească alte soluţii decît o intervenţie brutală, în care să se confrunte cu un război de uzură cu gherilele locale. În orice ţară există o pătură a populaţiei nemulţumită. E mai uşor să o activezi pe aceas­ta, să îi asiguri sprijin logistic, şi să aduci la putere nişte oameni care sînt ai tăi şi să îţi rezolvi treaba prin ei. Evident că şi strategia asta e falimentară, pentru că peste tot unde au procedat aşa, şi în Libia şi în Egipt, sînt mari probleme. De regulă, acest segment de populaţie nemulţumită nu are lideri autentici, dovadă că a apărut un Klitschko la Kiev - hai să fim serioşi! Şi, neavînd lideri autentici, îşi pierde uşor capacitatea de management a situaţiei.

Poate că, totuşi, revolta din Maidan a fost şi necontrolată...

- Hai să fim serioşi, ce mai există necontrolat în ziua de azi? Americanilor le convine o Ucraină în NATO, şi totul a fost OK pînă cînd Ianukovici a zis că nu semnează la Vilnius cu UE. Cînd Ucraina a refuzat, a apărut Maidanul...

Dar putea să vină şi din partea populaţiei. Cum aţi zis, America a­vea o obligaţie de la Budapesta, din 1994, să asigure securitatea Ucrainei. Dar acum dă din umeri, că nu e membru NATO etc. Ceea ce arată nu vine de la ei, pentru că nu au pe masă soluţia, dau din colţ în colţ.

- La urma urmei, dacă exista o fermitate din partea ţărilor care au semnat la Budapesta, era de mult război. Asta e, e o situaţie foarte serioasă şi gravă. Iar pentru americani este un deficit de imagine foarte mare, pentru viitor. Avem clar un precedent în care au dat din colţ în colţ. Dar poate ei au creat acţiunea, şi Rusia le-a dat replica: „OK, ia să vedem!“. Ce, pînă acum nu au erau în Crimeea aceleaşi probleme?

UE are şi un fason, o chestie care atrage. Din afară, pare că înseamnă Franţa şi Germania.

- Dar ce bine o duc românii în UE, ce să spun...

Nu poţi şti, pînă nu intri... Cum a zis şi Klitschko: „Nouă ne-aţi luat speranţa, voiam să fim şi noi ca UE“. Cum spuneam şi noi în anii ‘90...

- Evident, e o situaţie complicată. Şi noi trebuia să intrăm în nişte structuri care să ne garanteze frontierele. Însă, dacă tragem o linie, cu ce ne-am ales? Care garantare a frontierelor? Să ne aşteptăm la aceeaşi reacţie ca a Americii la Ucraina? La un moment dat s-ar putea ca Basarabia să ceară să se unească cu Rusia şi să ne trezim că Rusia  ajunge cu frontiera pe Prut, ceea ce ar fi, într-adevăr, o mare lovitură pentru NATO. De altfel, dacă pînă acum cîţiva ani, la Washington, cînd spuneai Basarabia, probabil se uitau în Siberia s-o caute, acum, m-a surprins o evidentă schimbare de macaz. Cînd s-a dus Filat în America, trebuia să se întîlnească cu John Kerry. Şi în dimineaţa respectivă cine apare la întîlnire? Obama. Asta spune ceva, nu? Probabil lui Obama consilierii i-au spus: „Aici e problemă care trebuie rezolvată acum.“

Americanii au pierdut ca imagine

Dar ruşii sînt chiar aşa de tari la război? În trei zile ocupă Ucraina, cum spuneau unii?

- Da, sînt foarte tari. La ora actuală au cel mai bun avion din lume, mai au şi nişte rachete netestate...

Iar o armată ca a noastră nu are nici o variantă de răspuns la asta? Nu exista şi planuri împotriva unei puteri nucleare? Sîntem ca în Tom şi Jerry?

- Planuri avem, şi diverse scenarii. Dar în situaţia actuală nu mai putem spune că armata română are capabilităţi de apărare a României. Intrînd în NATO, lucrurile stau altfel. Şi apărarea României a început să se declanşeze, prin forţele care deja vin. Vin americani, şi în Marea Neagră, şi la Kogălniceanu efectivul trupelor s-a triplat. Deci războiul deja a început.

Articolul 5 al Tratatului NATO nu s-a aplicat pînă acum vreodată, ca să ştim cum se aplică. Ruşii zic că „ne învîrtim ca electronii în jurul nucleului“ şi, deşi am aderat la NATO, nu e sigur că vom fi apăraţi...

- N-a fost nevoie să se aplice articolul 5, dar precedentul Ucraina spune ceva şi creează îngrijorări pentru România. Adică faptul că americanii nu au fost fermi. Ruşii au fost fermi. Putem să ne aşteptăm la acelaşi lucru: să spună că de fapt interesele NATO presupun să se organizeze o apărare pe Carpaţi, şi necesităţile strategice cer să abandonăm Moldova, de exemplu. Fac aşa, nişte supoziţii, cum ziceţi dvs., de desene animate, pentru că nu va fi interesul să fie aici aşa ceva. Dar partea proastă e că fiecare român ar trebui, după părerea mea, să trateze problema cu maximă atenţie, adică fiecare pentru familia lui să pună ceva deoparte, nu se ştie ce şi cum va fi. S-ar putea să fie nevoie să părăsim locurile şi, dacă nu ai ceva să iei în traistă, e mai complicat.

Mai au oamenii de azi, care se uită la seriale,  motivaţie, educaţie, pregătirea psihică pentru un război?

- Întotdeauna a fost aşa, dar contextul războiului schim­bă total atitudinea. În preajma celui de-al doilea război mondial, situaţia era mult mai rea: corupţie, starea armatei precară. Şi, totuşi, în situaţiile grave, lucrurile se schim­bă - oamenii sînt capabili de cu totul alte reacţii decît cele din vremuri normale. Se schimbă caracterele, se schimbă atitudinal oamenii. Unii care par foarte puternici dovedesc laşitate ieşită din comun şi invers. În ultimă instanţă, există pentru poporul român, după părerea mea, şi posibilitatea să ne apărăm cu armele de vînătoare...

Cum aşa?

- Doctrina apărării întregului popor, chiar dacă am intrat în NATO, cred că pe undeva, prin sertarele comandanţilor militari, încă există, pentru că s-a dovedit, în condiţiile invaziei din Cehoslovacia în 1968, extrem de eficace. La vremea respectivă, colosul rusesc masase 40 de divizii la Prut, gata să intre, pe 22 august 1968, în România. N-au mai intrat pentru faptul că, în trei săptămîni, un milion şi jumătate de oameni au fost înarmaţi. Deci se punea problema unui măcel, nu a unui război, şi atunci ruşii au fost puşi într-o situaţie imposibilă. De altfel asta a fost, dacă vreţi, şi una din măsuri: s-a vizat să nu mai avem capacitatea aceasta de a ne apăra un milion, două milioane, trei milioane de oameni, şi s-au luat armele. Dar probabil că pe acolo pe undeva mai sînt, în vreun fond de rezervă...

Ucrainenii sînt tari la războaie, faţă de ruşi, de pildă?

- La fel, ba chiar mai răi decît ruşii, ca luptători. Ei sînt cazacii ăia de Don, au o tradiţie a războiului, sînt un popor războinic prin definiţie. Şi ruşii sînt la fel. Numeri pe degete popoarele de acest fel care au mai rămas. Şi italienii au fost un popor războinic, dar nu mai sînt. Germanii sînt şi acum. Americanii nu sînt un popor războinic, n-au tradiţia asta. Aici trebuie nişte gene. De aceea, pentru americani, arma nu e o soluţie, pentru că însăşi pregătirea lor psihologică s-a dovedit falimentară.

Acum, totuşi vă miroase a război militar?

- Bineînţeles. Şi, dacă e să dau un sfat prietenilor, acesta e să-şi pună ceva în trăistuţă, pentru vremuri şi mai grele. Pentru noi, ca români, ca indivizi, perioada care urmează e de responsabilitate maximă: trebuie să ne gîndim la familie, la copii, la ce vom face şi să punem, cum zice românul, şi răul în faţă. Să zicem: „Cum vom proceda?“. Nu putem să ne lăsăm aşa... Pentru că situaţia e foarte înşelătoare, adică pe fondul ăsta al mass-mediei care îşi face în continuare treaba, situaţia de profundis e foarte gravă.

Există şi şanse de pace

Avînd în vedere că ambele părţi au arme de distrugere în masă, deci de descurajare, nu e mai probabil un război economic?

- Putem să intrăm şi sîntem deja într-o criză economică, dar întotdeauna criza, factorul economic, a generat războiul. Cred că în situaţia asta polul de putere va trece în Asia: China şi India şi Japonia vor avea uncuvînt foarte greu de spus. Şi s-ar putea să-şi dea seama toată lumea, şi ruşii, şi NATO, că de toată încăierarea asta vor profita aceia, mai ales că deja din punct de vedere economic domină lumea. N-ar fi e exclus ca toate astea să fi fost într-un fel gîndite chiar în zona aceea.

Există vreodată ca opţiune folosirea armelor atomice?

- Totuşi, să ne păstrăm calmul şi să nu facem scenarii catastrofice, de dragul spectaculosului. Nu cred. Situaţia asta s-ar fi creat, în ultimă instanţă, dacă sistemul antirachetă american ar fi fost pus la punct. Atunci americanii ar fi zis: pe noi nu ne poate ataca nimeni, deci putem să apelăm la asta, cum au apelat în Japonia, cînd nu alţii aveau. Dar avînd în vedere că sistemul e de departe neperformant, nepus la punct, ameninţarea reciprocă menţine un anumit echilibru. Dar e foarte posibil ca un conflict generalizat să scoată la iveală noi arme. Una din ele e arma psihotronică, cea mai curată posibilă: acţionează asupra psihicului uman

Să producă panică?

- Da, de exemplu. Sau, de exemplu, îţi anulează voinţa şi zici: „OK, vin. Şi ce, dacă vin?“ După părerea mea, arma atomică e depăşită, pentru că o au şi ceilalţi. Dacă o foloseşti, primeşti replica. Ar fi doar posibil într-o situaţie disperată, deci nu.

De ce credeţi, totuşi, că ucrainenii nu au tras nici un glonţ în Crimeea - ca să fi şi mers şi la Putin mame rusoaice îndoliate?

- E bine să încheiem într-o notă optimistă: există şi varianta unei înţelegeri, adică să se ajungă la un fel de Yalta, cînd se vor întîlni marile puteri şi vor negocia, avînd în vedere că interesul e foarte mare, omenirea e acum abia ieşită din criză şi ni-meni n-are interes pentru un război, care ar fi devastator. Ucrainenii au primit ordin să nu tragă. Iar atitudinea lor e un e semnal pozitiv şi pentru noi: înseamnă că occidentalii nu au interesul unui război, ci sînt dispuşi la negocieri.

Călin Popescu

 


embedgooglemap.net
Click view

******* Hotel ILA - telefon: 0747943375 *******

  CurierTV - Televiziunea sufletului tau!
 
CurierTV - Televiziunea sufletului tau!
Intrebarea Curierului


Comentarii

A cerut sex pentru permis!
cucu spune proverbu, ca eu am inteles ca toti politistii sunt corupti pina in maduva oaselor, si asta se vede, si pica d...
27/01/20 08:04 Mai mult...

Iată de ce trebuia să câștige Mînzînă, nu Maria Dinu
Simona Bucura Oprescu este crescuta de puscariasul Nicolescu, Daca este luni trebuie sa fie si oda Psd ului tot Marca SM...
27/01/20 08:03 Mai mult...

Avem inspector şef nou la Poliţie!
Asa este, foarte jos a ajuns insstitutia asta in Arges!Foarte corupti politisti avem in Arges, bucuria prietenilor lor i...
27/01/20 07:53 Mai mult...

Erou înmormântat cu onoruri militare!
“ colonelul Pietraru locuia la Muscel , dupa pensionare “. Cati dintre noi avem a doua locuinta si pensii sa traim ...
27/01/20 05:58 Mai mult...

Sală Polivalentă de 5.000 locuri!
Dar unde vor construi o parcare pentru cei 5000 de spectatori?
27/01/20 00:14 Mai mult...

Exclusiv
 Prima Pagina Curierul Zilei

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Fii reporter!

Zi record

Marţi, 14.01.2020

--- 3.288 vizitatori unici ---





 
Flag Counter


PRchecker.info