 PuÅ£ini ÅŸtiu cã în judeÅ£ul ArgeÅŸ trãiesc oameni veniÅ£i de peste mãri ÅŸi Å£ãri, din Afganistan, Australia, Brazilia, Chile, Maldive sau Coasta de FildeÅŸ, mai exact din 72 din cele 191 de Å£ãri ale lumii. Serviciul pentru Imigrãri ArgeÅŸ are în evidenÅ£ã circa 1.300 de strãini, judeÅ£ul nostru fiind în prima treime în Å£arã din acest punct de vedere.
DeÅŸi este relativ departe de frontiere, fiind mai aproape de centrul Å£ãrii, conteazã apropierea de BucureÅŸti ÅŸi existenÅ£a celor trei drumuri europene (spre BucureÅŸti, Craiova ÅŸi Vîlcea), care sînt ÅŸi cãi de ieÅŸire din Å£arã. Practic, sîntem întrecuÅ£i doar de zonele cu centre universitare mai mari. 550 dintre strãinii noÅŸtri provin din state membre UE, mai ales din FranÅ£a Italia sau Germania, mai puÅ£ini din Grecia. Dacã ÅŸi-au declarat reÅŸedinÅ£a pe teritoriul judeÅ£ului, cetãÅ£enii UE pot ÅŸi vota la alegerile europarlamentare, în localitãÅ£ile în care sînt arondaÅ£i, ei fiind de altfel deja acceptaÅ£i ca participanÅ£i la alegerile locale. Cei mai mulÅ£i cetãÅ£eni comunitari, circa 330, se aflã în PiteÅŸti ÅŸi în zona limitrofã - ÅžtefãneÅŸti, Bascov, Poiana Lacului.
Strãinii, o sabie cu douã tãiÅŸuri
Dintre cetãÅ£enii extracomunitari, cei mai numeroÅŸi sînt cei proveniÅ£i din Republica Moldova - 250, mulÅ£i dintre ei studenÅ£i. Pe locul doi sînt turcii, în numãr de 150, în general bãrbaÅ£i. JudeÅ£ul are numeroÅŸi oaspeÅ£i ÅŸi din Å£ãrile calde - de pildã, 17 din Angola, 5 din Coasta de FildeÅŸ (inclusiv sportivi), 4 din Kenya, 3 din Senegal, 2 din Nigeria, 2 din Sudan, 1 din Mozambic, 1 din Congo, 1 din teritoriile palestiniene, dar ÅŸi din Asia - din China 31, iar din Japonia 8. Numãrul strãinilor luaÅ£i în evidenÅ£ã în ArgeÅŸ creÅŸte de la an la an ÅŸi de la lunã la lunã chiar ÅŸi cu cîte 10-15. Unii se pot gîndi ca la o ÅŸansã la forÅ£a de muncã din strãinãtate, de care Å£ãrile mai avansate decît noi ÅŸtiu sã profite, mai ales în condiÅ£iile scãderii demografice, care pun în pericol sistemul de pensii. Pentru specialiÅŸtii în imigrãri însã, apelul la strãini reprezintã „o sabie cu douã tãiÅŸuri“, care creeazã uneori probleme mai mari decît avantajele, dupã cum ne-a explicat ÅŸeful Serviciului pentru Imigrãri ArgeÅŸ, comisarul Ion Oprea. „Statul nu încurajeazã imigrarea cetãÅ£enilor din Å£ãri nemembre ale Uniunii Europene. În afarã de obligaÅ£iile pe care le avem ca Å£arã de frontierã a Uniunii, se Å£ine cont ÅŸi de complicaÅ£iile care pot apãrea, mai ales în condiÅ£iile actuale. Cazul muncitorilor chinezi din BucureÅŸti este tipic. Dupã ce le-a încetat contractul ÅŸi nu au mai fost nici plãtiÅ£i pe ultima lunã, ei au rãmas pe drumuri, iar transportul lor înapoi înseamnã o mare problemã, pe lîngã cheltuiala în sine, care trebuie fãcutã din bani publici. Pe de altã parte, în zonele în care au fost cazaÅ£i împreunã, cum este Dragonul RoÅŸu, legea românã îi controleazã foarte greu. Este dificil sã scoÅ£i afarã cetãÅ£enii strãini care fac probleme, o datã ce au fost primiÅ£i, ÅŸi de aceea e mai bine sã previi astfel de situaÅ£ii“, ne-a spus comisarul Ion Oprea.
Condiţii imposibile pentru cei din afara UE
Dacã vin în calitate de întreprinzãtori, strãinii, cu excepÅ£ia celor din Canada, SUA, Japonia, Africa de Sud, au de respectat condiÅ£ii prohibitive. Ei trebuie sã deÅ£inã într-o bancã din România 100.000 de euro, iar societatea pe care o înfiinÅ£eazã trebuie sã aibã un capital social cu aceastã valoare. Firma lor trebuie sã primeascã ÅŸi un aviz de la AgenÅ£ia Românã pentru InvestiÅ£ii Strãine, pe baza unui plan de afaceri cu studiu de fezabilitate care sã-i dovedeascã viabilitatea. Pentru a scãpa de aceste condiÅ£iile severe, unii turci, mici investitori de la noi, s-au cãsãtorit aici, pentru a-ÅŸi putea continua afacerile, în calitate de români prin alianÅ£ã. Nici dacã vine ca simplu angajat, pentru un strãin extracomunitar nu e mai uÅŸor, ba chiar dimpotrivã. Spre deosebire de cetãÅ£enii UE, care pot circula liber la noi ÅŸi lucra unde vor, cetãÅ£enii statelor terÅ£e nu pot primi autorizaÅ£ie de muncã în România decît dacã angajatorul lor prezintã o adeverinÅ£ã de la AJOFM, care sã arate cã pentru acea meserie nu existã români cãutãtori de locuri de muncã. Nici chiar pentru Uzina Dacia, atunci cînd s-a pus problema aducerii unui sculer-matriÅ£er japonez, superspecializat la Nissan, nu s-a putut, pentru cã la AJOFM figureazã cãutãtori de locuri de muncã deÅ£inãtori de patalama cu acelaÅŸi nume, deÅŸi ei nu sînt ceea ce cãuta constructorul auto pentru postul respectiv. Pe mulÅ£i dintre strãinii din Å£ãri extracomunitare sãrace veniÅ£i în ArgeÅŸ la studii îi bate gîndul sã rãmînã aici, însã dacã reuÅŸesc sã se cãsãtoreascã, ÅŸansele lor sînt minime, procedura de admisie fiind foarte dificilã, iar pentru Å£ãri cu mari diferenÅ£e culturale, ca Pakistanul, Afganistanul etc. imposibil de trecut, practic doar un fel de refuz mascat. Anul trecut a fost unul de excepÅ£ie, cînd 6 strãini (toÅ£i veniÅ£i în ArgeÅŸ din Orientul Mijlociu) au dobîndit cetãÅ£enia românã, ieÅŸind din evidenÅ£ele Serviciului pentru Imigrãri. În rest, numãrul de cetãÅ£enii acordate a fost mai mic. În ultimii ani, a fost admis un singur cetãÅ£ean argeÅŸean de culoare, un nigerian din Curtea de ArgeÅŸ - care acum 4 ani a ÅŸi candidat la alegerile locale, iar între timp a decedat.
„ToÅ£i românii sînt buni“
Fãrã sã ÅŸtie cã nu sînt doriÅ£i, strãinii din Å£ãri sãrace continuã sã soseascã la Centrul pentru Cazarea RefugiaÅ£ilor BucureÅŸti, singurul din zona Munteniei, în speranÅ£a cã îÅŸi vor putea gãsi un loc în Å£ara noastrã. Dacã nu ÅŸtii de intenÅ£ia autoritãÅ£ilor de a descuraja imigrarea, eÅŸti descumpãnit de felul cum aratã zona, prãfuitã, cu dughene de tip sãtesc, gunoaie nestrînse, aurolaci ce scormonesc în pubele, cîini, cãruÅ£e ÅŸi blocuri oribile, netencuite ÅŸi cu ferestre cu lenjerie la uscat ÅŸi manele la maximum - într-un cuvînt, o carte de vizitã jenantã pentru Å£arã. Pentru locatarii centrului, care se strîng seara, timizi, într-un parc din apropiere, România rãmîne însã un vis frumos, chiarÅŸi din acel ghetou. Majoritatea ÅŸtiu româna puÅ£in. Irakienii, pakistanezii ÅŸi alÅ£i orientali se înÅ£eleg bine în arabã. Douã negrese îmi rãspund în francezã, spun pline de ruÅŸ ine, în ciuda mizeriei de pe stradã, cã sînt din Congo. Apoi se vaitã, dînd ochii peste cap, de sîcîitoarea, altfel respectabila, lege românã. Unul dintre pakistanezi, Taqeera, 32 de ani, îmi spune cã, dacã nu reuÅŸeÅŸte sã devinã român, indiferent unde, va avea probleme la întoarcere. E, ca toÅ£i strãinii, exasperat de formalitãÅ£ile fãrã sfîrÅŸit. „Am dat amprente, apoi interviu scurt, apoi interviu lung, de trei ore, despre politicã“, îmi povesteÅŸte. Nu a trecut interviul, nu ÅŸtie de ce, ÅŸi aÅŸteaptã judecarea contestaÅ£iei depuse. Neavînd drept de lucru, se plimbã (nu prea departe, pentru cã fiind brunet, e acuzat cã umblã dupã ciordit). Pentru mulÅ£i argeÅŸeni, traiul de zi cu zi înseamnã doar sãrãcie ÅŸi dezamãgire. Îl întreb pe pakistanez de ce el ar accepta bucuros un astfel de trai, ba încã ÅŸi ca strãin. ZîmbeÅŸte. „În România e OK! La noi, cînd cineva vorbeÅŸte mulÅ£imii, explodeazã o bombã, mor zece, douãzeci, treizeci. La voi, nici preÅŸedintele nu are atîtea gãrzi de corp cîte are un simplu ofiÅ£er în Pakistan. Aici, toÅ£i oamenii sînt buni“, e convins el. De cînd a venit, nu înceteazã sã se mire de ceea ce descoperã. „Totul e cu program. La magazin se deschideÅŸi se închide, la cãmin se încuie la o anumitã orã. În Pakistan nu avem nicãieri program“. Un alt ÅŸoc a fost sã vadã ÅŸi cã „doamnele lucreazã. În magazine, pe autobuz, în armatã. La noi doar bãrbaÅ£ii lucreazã“. În Å£ara lui a fost brancardier, aici supravieÅ£uieÅŸte dintr-un ajutor de 108 lei pe lunã. „Nu e vorba doar de mîncare, dar ca sã te angajezi, ai nevoie de haine, de încãlÅ£ãminte, de multe“, iar el nu are decît un rînd de haine, pentru perioada cît are dreptul sã rãmînã în Å£arã.
Calin Popescu
Vizualizari: 586
Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved |
social economic 
Fii primul care comenteaza articolul
