Curierul Zilei - Pastorala de Paște
PRIMA PAGINA

*** Vor bani să îşi crească copiii      *** Proiect de cercetare nucleară la ICN      *** 800 de locuri de muncă în Spania      *** PASTILA de UMOR      *** Pregătiri pentru Festivalul Zavaidoc     *** „Moromeţii 2”, la Cinema „Bucureşti”     *** Filmele săptămînii 16-22 noiembrie     *** Braconierii au lăsat maşina şi-au fugit     *** Beat turtă, a căzut în canal      *** S-a oprit cu maşina într-un pod     *** Scandalagiii din Valea Măcelarului, condamnaţi     *** Înlocuiţi carnea cu fasole      *** Copiii cu păduchi la Grădiniţa „Sfînta Maria”     *** Amenzi drastice pentru şoferi      *** 30 lei biletul la meciul cu americanii     *** Liga Naţiunilor     *** După puncte la Timişoara!     *** Naţionala de tineret a SUA vine la Piteşti!     *** Voleibalistele junioare joacă la Braşov      *** Argint pentru Alexandra Olteanu la Braşov     *** Karatiştii din Mioveni, în concurs la Buzău     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul şalăului cu peştişori vii    

 
Pastorala de Paște Imprimare E-mail
(4 voturi)
vineri, 10 aprilie 2015

Pastorala de Paște

 

 Pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mîntuire

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR, MITROPOLITUL  MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,LOCŢIITORUL TRONULUI  CEZAREEI CAPADOCIEI ŞI PATRIARHUL  BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI  DIN ARHIEPISCOPIA  BUCUREŞTILOR
HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS-DOMNUL NOSTRU, IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÎNTĂRI
„Bucuraţi-vă pururea întru Domnul! Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă!“ (Filipeni 4, 4)

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Pentru Ortodoxie sărbătoarea Sfin­­telor Paşti este o icoană de lumină a bucuriei veşnice din Împă­răţia cerurilor. Însă această bucurie are izvorul în Iisus Hristos Cel răstignit şi înviat, Biruitorul păcatului, al iadului şi al morţii. Iată cum descrie Sfîntul Ioan Gură de Aur această biruinţă a lui Hristos Cel răstignit şi înviat: „Deşi Stăpînul nostru a învins, deşi El a înfipt trofeul, totuşi veselia, bucuria este comună, este şi a noas­tră. Căci pentru mîntuirea noastră s-au făcut toate. Prin acelea prin care diavolul ne-a biruit, prin acelea l-a biruit Hristos pe diavol. (…) Prin pom l-a biruit diavolul pe Adam; prin Cruce l-a biruit Hristos pe diavol. Lemnul acela, cel dintîi, a trimis în iad, iar lemnul acesta, al Crucii, a chemat din iad pe cei plecaţi acolo. Lemnul acela, cel dintîi, l-a ascuns pe Adam cel gol, ca pe un rob, iar lemnul acesta, al Crucii, L-a arătat tuturor gol pe Biruitor, pironit în vîrful Crucii. Şi iarăşi, moarte într-o parte, şi moarte în alta: una a osîndit pe cei de după Adam, iar cealaltă a înviat cu adevărat pe cei ce muriseră înainte de moartea lui Hris­tos. «Cine va grăi puterile Domnului şi cine va face auzite toate laudele Lui?» (Psalmul 105, 2). Din muritori am ajuns nemuritori. Am fost doborîţi şi am înviat. Am fost biruiţi şi am ajuns bi­ruitori. Acestea-s faptele cele mari ale Crucii! Acestea-s dovezile cele mari ale Învierii! Astăzi îngerii saltă şi toate puterile cereşti se veselesc şi cîntă împreună pentru mîntuirea întregului neam omenesc. (…) Astăzi a eliberat Domnul din tirania diavolului firea omeneas-că şi a întors-o la nobleţea ei de mai înainte. (…) Astăzi, pretutindeni, peste toată lumea, bucurie şi veselie duhovnicească. Astăzi poporul îngeresc şi corul pute­rilor celor de sus se veselesc de mîntuirea oamenilor“ (Sfîntul Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărăteşti şi cuvîntări de laudă la sfinţi, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006, pp. 150-151.).

Întrucît Hristos Cel răstignit şi înviat este izvorul bucuriei depline şi netrecătoare (cf. Ioan 17, 13), legătura vie cu El, prin credinţă puternică, rugăciune fierbinte şi fapte bu­ne, aduce bucurie în viaţa Bisericii şi în sufletele credincioşilor. A­ceastă bucurie a credinţei în Hristos şi a iubirii statornice faţă de El este o constantă a vieţii creştine şi este numită de către Sfîntul Apostol Pa­vel „bucurie în Domnul“ (cf. Filipeni 4, 4). Ea este roadă a Duhului Sfînt în sufletul omului credincios şi iubitor de Hristos şi de semeni (cf. Galateni 5, 22) şi arvună a bucuriei veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu (cf. Romani 14, 17). Această bucurie, ca prezenţă a harului lui Hristos în sufletul omului credincios, luptător cu păcatul şi cu greutăţile vieţii, nu piere nici în vreme de în­cer­care (cf. 2 Corinteni 6, 10; 7, 4; 1 Tesaloniceni 1, 6; 2, 19), ci, dimpotrivă, creşte cînd creştinul credincios suferă pentru Hristos şi pentru Biserică (cf. Coloseni 1, 24; Evrei 10, 34; 12, 2; Iacov 1, 2; 1 Petru 4, 13). În viaţa duhovnicească a creştinului, bucuria credinţei se intensifică şi se statorniceşte prin rugăciune fierbinte, prin pocăinţă şi iertare de păcate, prin eliberarea de patimile e­goiste, prin cuvîntul bun şi prin fapta cea bună, prin viaţă curată şi iubire sfîntă. Ea devine bucurie permanentă a celor ce înaintează pe calea sfinţeniei.

Cînd Sfînta Biserică a lui Hristos cheamă pe toţi oamenii la mîntuire, ea îi cheamă de fapt să cunoască această bucurie sfîntă în Hristos - Izvorul bucuriei veşnice. După ce Hristos-Domnul Cel răstignit a înviat din morţi, El întîmpină pe cale femeile mironosiţe, care veniseră la mormîntul Său, cu salutarea: Bucuraţi-vă! (Matei 28, 9).
Cînd Hristos Cel înviat din morţi Se înalţă întru slavă la ceruri, El făgăduieşte ucenicilor Săi că va fi permanent împreună cu ei şi cu cei ce cred în El, „în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacurilor“ (cf. Matei 28, 20), iar ucenicii Săi trăiesc cu „bucurie mare“ (cf. Luca 24, 52) adevărul făgăduinţei lui Hristos şi al prezenţei Lui în ei, prin lucrarea Duhului Sfînt, Mîngîietorul (cf. Ioan 15, 26; 16, 13-14).
Bucuria celor ce cred în Hristos-Domnul şi-L iubesc pe El este vestită de Sfântul Apostol Petru, ca fiind bucurie preaslăvită a mîntuirii, plină de har şi lumină: „pe El (pe Hristos), fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preaslăvită, dobîndind răsplata credinţei voastre, mîntuirea sufletelor“ (1 Petru 1, 8-9).
Pacea şi bucuria dăruite Bisericii de către Hristos Cel înviat ca pace sfîntă şi bucurie negrăită şi preaslăvită ni se descoperă în luminile şi înţelesurile duhovniceşti şi tainice ale sărbătorii Sfintelor Paşti, în care Biserica lui Hristos de pe pă­mînt trăieşte cel mai intens vocaţia sa cereas­că: aceea de a fi „la­borator al învierii“ (cum o numeşte Sfîntul Ma­-xim Mărturisitorul) şi „anticameră a Împărăţiei cerurilor“ (cum o numeşte Sfîntul Nicolae Cabasila).
Frumuseţile liturgice şi sensurile duhovniceşti ale sărbătorii Sfintelor Paşti ne înalţă mintea şi ini­ma spre lumina sau slava netrecătoare a Împărăţiei lui Dumnezeu în care vor locui drepţii şi sfinţii după Învierea de obşte (cf. Apocalipsa 21, 23).
Iată cîteva din înţelesurile duhovniceşti ale slujbei de Înviere şi ale tradiţiilor creştine de Paşti:
În noaptea Sfintelor Paşti, întunericul produs prin stingerea luminii şi a lumînărilor în biserica lăcaş de cult, exact la miezul nopţii, simbolizează „întunericul cel mai din afară“ (Matei 25, 30) al morţii şi al iadului, în care a coborît Hristos Dumnezeu cu sufletul Său uman (cf. 1 Petru 3, 18-19). Totodată, sufletul viu şi îndumnezeit al lui Hristos coborît la iad este simbolizat de singura candelă care rămîne aprinsă în biserică, şi anume candela de pe Sfînta Masă, din Sfîntul Altar, deoarece Sfînta Masă simbolizează mormîntul Domnului Hristos, din care El a înviat. Cînd protosul (arhiereul sau preotul) aprinde lumînarea de Paşti din candela de pe Sfînta Masă, iese din altar şi ridică lumînarea în văzul tuturor, aceasta semnifică taina ridicării sau învierii lui Hristos din morţi (în limba greacă învierea este redată prin cuvîntul anástasis, care înseamnă ridicare). Apoi, de la a­­ceastă singură lumînare a protosului, se aprind toate lumînările clerului şi credincioşilor. Prin acest act liturgic se mărturiseşte simbolic adevărul că Hristos Cel Unul Sfînt este „începătură (a învierii) celor adormiţi“ (1 Corinteni 15, 20), „întîiul născut din morţi“ (Coloseni 1, 18), „întîiul născut între mulţi fraţi“ (Romani 8, 29), „Cel dintîi înviat din morţi ca să vestească lumină poporului (evreu) şi neamurilor“ (Fapte 26, 23). Aşadar, înţelegem că Învierea lui Hristos este începutul şi temelia învierii tuturor oamenilor, a învierii de obşte. Din acest motiv, proclamarea Învierii lui Hristos se face în afara edificiului bisericii, în auzul şi în văzul tuturor oamenilor, deoarece învierea sau biruinţa asupra morţii este darul lui Dumnezeu pentru întreaga omenire.

Bucuria Învierii este o bucurie mai tare decît suferinţa şi moartea, pentru că nu este bucurie produsă de lumea robită de păcat şi moarte, ci este bucurie izvorîtă din Hristos Cel înviat, Cel ce a biruit păcatul şi moartea. Bucuria Învierii este bucuria intrării omului în slava şi fericirea vieţii veşnice a lui Dumnezeu. Din acest motiv, ca şi sufletele curăţite şi înnoite prin rugăciune şi post, prin pocăinţă şi împărtăşire euharistică, veşmintele liturgice de Paşti sînt albe ca lumina, iar credincioşii ortodocşi poartă haine noi şi frumoase, după ce au zugrăvit şi împodobit şi casele lor, ca să fie pline de lumină şi frumuseţe.
Lumînările de Paşti simbolizează lumina lui Hristos Cel înviat împărtăşită oamenilor. Iar ouăle roşii sau încondeiate de Paşti simbolizează viaţa frumoasă trăită în iubire smerită şi sfîntă, care este mai tare de­cît păcatul şi moartea. Crucea unită cu lumînarea de Înviere arată biruinţa lui Hristos Cel răstignit şi înviat asupra răutăţii demonilor (cf. Coloseni 2, 15), dar şi biruinţa iubirii Sale răstignite asupra urii, invidiei şi violenţei celor care L-au răstignit.
Troparul Învierii: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcînd şi celor din mormin­te viaţă dăruindu-le“, cîntat pe glasul al V-lea, este o cântare de biruinţă şi de bucurie care devine în acelaşi timp mărturisirea şi respiraţia spirituală a Bisericii timp de 40 de zile, din noap­-tea de Paşti şi pînă la sărbătoarea Înălţării Domnului. A­cest tropar ne aduce bucurie şi lumină în suflet atît prin simplitatea formei, cît şi prin bogăţia conţinutului. În el se concentrează toată E­vanghelia sau Vestea cea Bună a iubirii milostive nesfîrşite a lui Dumnezeu pentru lume, dar şi toată credinţa şi speranţa Bisericii Ortodoxe, care se hrăneşte din bucuria Învierii lui Hristos.
Forma concisă a troparului Învierii este salutul pascal: Hristos a înviat! Adevărat a înviat!, pe care-l a­dresăm unii altora în această perioadă. Salutul pascal este o mărturisire de credinţă, care arată că adevărul Învierii lui Hristos a fost primit de noi pentru a-l transmite mai departe lumii; astfel fiecare creştin ortodox devine un vestitor al Învierii Domnului, urmînd pildei femeilor mironosiţe şi Sfinţilor Apostoli, care L-au întîlnit pe Hristos Cel înviat.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Sărbătoarea Sfintelor Paşti ne arată iubirea lui Dumnezeu pentru oameni şi pentru întregul univers. Lumina Învierii lui Hristos dă sens vieţii creştine zilnice, pentru că Hristos Cel înviat, prin harul Său, rămîne tainic prezent şi lucrător în Biserica Sa, pînă la sfîrşitul veacurilor: „Iată, Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacurilor“ (Matei 28, 20). Lumina şi bucuria Învierii lui Hristos dau sens istoriei universale a omenirii, pentru că o îndreaptă spre învierea universală (de obşte) şi spre judecata universală, adică spre evaluarea spirituală a vieţii tuturor oamenilor din toate timpurile şi din toate locurile, potrivit criteriului iubirii milostive faţă de cei aflaţi în nevoi (cf. Matei 25, 31-46). Lumina Învierii lui Hristos dă sens întregii creaţii, întregului univers sau cosmos, pentru că ea îndreaptă actualul univers, care îmbătrînește, spre „un cer nou şi un pămînt nou“, în care „moarte nu va mai fi“ (Apocalipsa 21, 1 şi 4). De aceea, Biserica Ortodoxă cîntă în noaptea de Paşti: „Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pămîntul şi cele de sub pămînt“. Adică acum toate s-au umplut de sens şi de speranţă, pentru că existenţa umană şi întreaga creaţie vor fi eliberate şi vindecate de absurditatea şi stricăciunea morţii (cf. 1 Corinteni 15, 51-58).
Însă, dacă nu ar fi înviere a morţilor, viaţa omului, ca fiinţă raţională, liberă şi iubitoare, s-ar reduce la un orizont biologic limitat, care se termină la mormînt. Fără înviere, toate idealurile omenirii de adevăr, dreptate, bunătate şi iubire sinceră ră­mîn fără suport etern şi fără sens existenţial. În această privinţă Sfîntul Grigorie de Nyssa se întreabă: „Dacă nu este înviere ce folos avem din dreptate, şi din adevăr, şi din bunătate, şi din tot binele? (…) Dacă înviere nu este, ci sfîrşitul vieţii este moartea, atunci îngăduinte-mi sînt învinuirile şi hulele; (…) călcătorul de jurămînt neîncetat să-şi calce jurămîntul, (…) altul să mintă cît voieşte, fiindcă adevărul nu are nici o roadă; nimeni să nu-l miluiască pe cel sărac, căci nerăsplătită rămîne mila, (…) dacă nu este înviere a­tunci nu este nici judecată, atunci şi frica lui Dumnezeu este izgonită, iar unde frica nu dăruieşte înţelepciu­ne, acolo dănţuieşte diavolul cu păcatul. Foarte potrivit a scris David către unii ca aceştia psalmul acela: «Zis-a cel nebun întru inima lui: Nu este Dumnezeu! Stricatu-s-au şi s-au urîţit întru uneltiri» (Psalmul 13, 1)“. Dar pentru că este înviere, spune Sfîntul Grigorie, „morţii îşi vor recăpăta sufletele, fiecare se va scula spre a răspunde pentru cele făcute în viaţă, fiind alcătuit aşa cum era mai înainte, din suflet şi trup“ (Sfîntul Grigorie de Nyssa, Omilii la praznice împărătești, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2015, pp. 112-113.).
Înţelegem, aşadar, că, pentru oameni, credinţa în înviere este izvor de lumină şi putere spirituală pentru a mărturisi în lume adevărul, pentru a lupta pentru dreptate şi libertate, pentru a cultiva iubirea curată şi milostivă, pentru a săvîrşi faptele bune, mai ales, cînd societatea umană este robită de multe răutăţi pricinuite îndeosebi de lăcomia de avere, de putere, de plăcere şi de slavă deşartă. De aceea, în afirmarea sensului vieţii, poetul exclamă: „Credinţa-n zilele de apoi/E singura tărie-n noi“ (G. Coşbuc).
În lumina Învierii, ca biruinţă a iubirii milostive a lui Hristos, înţelegem că vindecarea oamenilor de fapte nedrepte şi patimi rele, individuale şi colective, necesită pocăinţă sau convertire, adică regret profund pen­­tru răul săvîrşit şi dorinţa puternică de a pune un început bun. Astfel, pocăinţa, ca stare de întristare sau căinţă şi eveniment spiritual de înnoire a vieţii, devine izvor de bucurie. În acest sens, Domnul Iisus Hristos spune că „mare bucurie se face în cer, cînd un păcătos se întoarce la Dumnezeu“ (Luca 15, 10). Uneori, dacă oamenii nu se pocăiesc din propria convingere, ajung mai târziu în situaţii dificile care-i determină să se pocăiască prin constrângeri sau necazuri neaşteptate. Pe unii necazurile îi schimbă în bine, devenind mai smeriţi, mai responsabili şi mai buni, pe alţii încercările grele îi fac mai răi sau mai agresivi, pentru că sufletul lor n-a ajuns să simtă că numai libertatea de-a face binele este adevărata libertate.

Iubiţi fraţi şi surori,

Într-o lume marcată de instabilitate şi nesiguranţă, de conflicte violente şi neînţelegeri între popoare, mulţi oameni sînt astăzi întristaţi şi deznădăjduiţi. De aceea, trebuie să căutăm mai intens bucuria pe care ne-o aduce întîlnirea cu Hristos Cel înviat, Cel Care a biruit păcatul şi moartea, şi să împărtăşim această bucurie celor întristaţi, prin rugăciune şi fapte de ajutorare şi solidaritate.
Bucuria prezenței iubirii milostive a lui Hristos Cel înviat în inima creştinilor inspiră filantropia sau dragostea milostivă sau generoasă, care alină întristarea tuturor celor pe care nu îi mai iubesc cei ce i-au cunoscut cîndva, dar pe care îi iubeşte Dumnezeu Cel milostiv.
De aceea, fiecare dintre noi suntem chemaţi să fim în jurul nostru martori şi slujitori ai păcii şi bucuriei lui Hristos Cel înviat, mai ales în spitale, orfelinate, închisori, azile de bă­trîni şi case în care se află oameni în suferinţă şi sărăcie, întristare şi singurătate.
Să arătăm în jurul nostru lumină din lumina Învierii lui Hristos; să privim faţa fiecărui om în lumina Învierii lui Hristos, ca pe o sfîntă lumînare de Paşti aprinsă în lume de iubirea lui Hristos pentru oameni.
Să înălţăm rugăciuni şi pentru toţi românii care se află departe de ţară, printre străini, ca să păstreze credinţa creştină ortodoxă strămoşească şi să cultive iubirea faţă de valorile noastre spirituale şi culturale româneşti!
Fie ca pacea şi bucuria aduse de Hristos-Domnul apostolilor şi femeilor mironosiţe în ziua Învierii Sale să umple inimile şi casele tuturor, ca împreună să preamărim bogăţia iubirii şi milostivirii lui Dumnezeu pentru oameni prin cuvîntul bun şi fapta cea bună.
Ne rugăm lui Dumnezeu ca Sfintele Sărbători de Paşti să vă aducă tuturor ani mulţi cu pace şi bucurie, sănătate şi mîntuire, adresîndu-vă totodată salutul pascal: Hristos a înviat!

Al vostru către
Hristos-Domnul rugător, 
† DANIEL
Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române


Vizualizari: 3592

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info