Curierul Zilei - Drumul lung spre nedurere
PRIMA PAGINA
 

*** Ce obligaţii au posesorii de case de marcat     *** 15 cîini şi-au găsit familie la Tîrgul de Adopţii      *** Se opreşte curentul în Piteşti!     *** PASTILA de UMOR      *** La ADLER PELZER GROUP distracţia a fost în floare     *** „Scurtcircuit“, semnalul de trezire la realitate!     *** Răcire accentuată a vremii     *** Protest la Spitalul Penitenciar Mioveni     *** Şi-au ciocnit maşinile la „Păsărica”     *** Condamnat pentru tăiere ilegală de arbori     *** L-a luat rîul din căruţă     *** De la dubiţă a luat foc gospodăria     *** Fost bar, incendiat de aurolaci     *** Condamnat pentru fals în înscrisuri     *** Miercuri în Cupă, sîmbătă cu U Cluj     *** Liga 1 - Etapa 9     *** 16 jucători pe lista preliminară     *** „Nu meritam să pierdem acest meci!“     *** FC Argeş-Luceafărul, se joacă duminică     *** Snagovul, noul lider!     *** „N-a fost un joc spectaculos!“     *** Încep 16-imile Cupei     *** Fotbal, volei, handbal, oină şi tenis la Mioveni    

 
Drumul lung spre nedurere Imprimare E-mail
(1 vot)
sâmbătă, 27 iunie 2015

Drumul lung spre nedurere

 

 Medicii. Oameni sînt şi ei. Carele, oase, sînge, nervi, gînduri, sentimente... Zile numărate.

Oameni. Pensionabili. Cu o pensie de vai de capul ei! De bugetari. De funcţionari oarecare. Că n-ar lucra în mediul toxic, agresiv. Nici aviatori. Nici scafandri. Nici militari. Nici din subteran. Nici demnitari. Nici deputaţi. Nici senatori... Parlamentarii au grijă să-şi pună lor pensii excepţionale...
Umblă prin Piteşti un zvon. Pe care îl refuz. Aşa ceva nu se poate! Dar el se strecoară pe sub uşi, prin ferestre, pe sub stre­şini. Se scurge pe sub tălpi, pe trotuare: doctoriţa Victoria Irimia s-a pensionat.

Mi-o amintesc. O tînără înaltă, zveltă, abia ieşită din adolescenţă, cu un zîmbet su­av de Madonă. Neprihănită şi fără ispite. Cunoscătoare în comunicarea de specialitate a cinci limbi străine.
Venea de la Universitatea din Cluj, studentă de excepţie, şefă de promoţie pe medicina din toată ţara, cu pro­punerea de a rămîne asistent universitar. Se întorcea în oraşul în care se născuse şi copilărise. La o da­tă cînd faima medicală în Piteşti era încheiată cu doctorii recunoscuţi pe plan naţional Mo­i­sescu, Antonovici, Georgescu, Nae Cornel, Petre Iones­cu, Daniel Popescu şi Victor Mărtoiu.
Ce mai vrea şi copila asta? Nimic altceva decît să îşi facă meseria la nivelul priceperii şi pasiunii. Încercarea puterii. Fragilă, dar dîrză, a reuşit să con­vingă.
A creat Laboratorul de Să­nătate Mintală, unic sau printre puţinele din Europa ră­săriteană. În loc de injecţii şi pilule, de imobilizare la pat, bol­navii ei - într-un mediu cît mai a­propiat de cel natural şi favorabil recuperării: seră, grădină de flori şi de zarzavaturi, păsări domestice şi chiar exotice, ca şi un atelier de re­cuperare şi readaptare cu activităţi de tîmplărie, tinichigerie, montaj, rame etc.
A propus şi i s-a aprobat chiar un procedeu de tratament, acceptat la cele mai înal­te foruri ştiinţifice şi care s-a dovedit foarte eficient. Treptat-treptat, dar nu foarte pe îndelete, a ajuns unul dintre specialiştii în psihiatrie din ţară. Invitaţii la congrese internaţionale. Lucrări prezentate, publicate şi preluate. Nu întîmplător se află printre membrii marcanţi ai Asociaţiei Europene de Psihiatrie cu sediul la Strasbourg.
Doctor de suflete în suferinţă. Sufletul. Bolnavul cel mai dificil. Nu poţi să-i pui stetoscopul pe inimă, să-i iei pulsul, să-i iei temperatura, să-i faci radiografii, tomografii şi alte investigaţii la care răspunde corpul uman. Unde este? În creier? În abdomen? În fiecare celulă? În protoplasme? În impulsuri nervoase? Trebuie mai mult ghicit.
Se spune că medicii sînt afectaţi de multe ori de maladiile bolnavilor. Boala sufletului este, oare, singura necontagioasă? Oricum, nu cere nici masă, nici mănuşi de protecţie, nici echipamente speciale. Dar nu poţi să rămîi indiferent în faţa unei asemenea suferinţe, poate cea mai apăsătoare dintre toate.
Doamna doctor Victoria Irimia a reuşit să treacă cu seninătate peste toate aceste încercări. Ceea ce nu înseamnă că, personal şi în familie, nu a avut parte şi de evenimente deosebite. Chiar dacă au lipsit cele de psihiatrie, nu au fost destule dureri care să se fi vindecat destul de greu sau au mai lăsat şi sechele. Cu o tărie sufletească de excepţie, pe care a-ncercat tot timpul să o planteze şi în minţile pacienţilor, a reuşit să ră­mînă deasupra evenimentelor. Contactul ei cu suferinţa bolnavilor şi încrederea că-i poate vindecavine din prima copilărie. Cînd tatăl său, colonel, trecut din trupele active, era comandantul u­nei subunităţi militare cu sediul în Piteşti, de recuperare şi readaptare a ofiţerilor răniţi pe front. De multe ori, îşi însoţea tatăl care o du­cea de mînă în această bolniţă.
Pe unde trec anii?.... Medicii. Şi ei sînt fiinţe perisabile. Dar, mai mult decît noi, cei­­­lalţi, viaţa lor se înnădeşte cu fiecare an sau chiar minut de supravieţuire cîştigat de cei pe care îi tratează. Şi tot aşa, pierd cîte ceva din viaţă cu fiecare pacient pe care nu pot să-l salveze.
Medicii, fie ei chiar psihiatri, nu au puteri nelimitate şi, nu întîmplător, îl cheamă pe Dumnezeu în ajutor.
Şi ar mai trebui să spunem că sînt concuraţi de ignoranţi, de doctori nechemaţi, care lucrează la inspiraţie, fără şcoli, fără pregătire de specialitate, cu buruieni, cu descîntece şi tot in­duc pacienţii în eroare. Uneori, ei profită de efectul întîrziat al tratamentelor făcute în spitale, alteori strică tot ce-au făcut doc­torii.
Dar vîrsta nu iartă şi legea este neîngăduitoare. I-a venit rîndul şi vestitei doctoriţe Victoria Irimia, care se părea instalată într-o etapă fără alunecare. Dar a ieşit din memoria noas­tră? Din evidenţa forumurilor internaţionale care o invită de fiecare dată, aşa cum s-a întîmplat de curînd, cînd Ministerul Sănătăţii franceze i-a cerut con­tribuţia de specialist în psihiatrie, singurul chemat din România pentru întocmirea unui program naţional de recuperare şi readaptare? Drumurile spre ajutorul ei nu au fost părăsite. Ca să poţi ajunge la cabinetul dumneaei, îţi trebuie programare cu mult înainte. Zeci şi sute de suferinzi aşteaptă în fiecare zi să fie trecuţi pe listă.
Faima care nu se stinge. Spitalul nu este scenă de teatru cu un singur regizor. Aici fiecare actor îşi este şi conducă­torul său. Persoana despre ca­re vorbim este la această dată recunoscută şi necontestată.
De n-ar fi vorba de suspiciune, de reclamă publicitară, am vorbi şi despre noul său loc de muncă după pensionare. Dar nu e nevoie de indicaţii. Îl găsesc cei care au nevoie de vindecare fără a fi ghidaţi.
Pentru mulţi pitesteni, doctoriţa Irimia este doamna care ştie foarte multe, dar un singur lucru nu a putut învăţa: nu ştie să îmbătrînească. Inima me­reu tînără, minte trează, experienţă din ce în ce mai bogată. Şi, mai presus de toate, încrederea celor aflaţi în suferinţă, bolnavii psihici, poate cei mai pretenţioşi dintre toţi.
De altfel, nici nu are voie să ajungă la adînca senectute....  

   MARIN IONIŢĂ


Vizualizari: 2800

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info