Curierul Zilei - Denisa în fluxul memoriei
PRIMA PAGINA

*** Vor bani să îşi crească copiii      *** Proiect de cercetare nucleară la ICN      *** 800 de locuri de muncă în Spania      *** PASTILA de UMOR      *** Pregătiri pentru Festivalul Zavaidoc     *** „Moromeţii 2”, la Cinema „Bucureşti”     *** Filmele săptămînii 16-22 noiembrie     *** Braconierii au lăsat maşina şi-au fugit     *** Beat turtă, a căzut în canal      *** S-a oprit cu maşina într-un pod     *** Scandalagiii din Valea Măcelarului, condamnaţi     *** Înlocuiţi carnea cu fasole      *** Copiii cu păduchi la Grădiniţa „Sfînta Maria”     *** Amenzi drastice pentru şoferi      *** 30 lei biletul la meciul cu americanii     *** Liga Naţiunilor     *** După puncte la Timişoara!     *** Naţionala de tineret a SUA vine la Piteşti!     *** Voleibalistele junioare joacă la Braşov      *** Argint pentru Alexandra Olteanu la Braşov     *** Karatiştii din Mioveni, în concurs la Buzău     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul şalăului cu peştişori vii    

 
Denisa în fluxul memoriei Imprimare E-mail
(2 voturi)
sâmbătă, 18 iulie 2015

ÎN LOC DE CRONICĂ LITERARĂ,

Denisa în fluxul memoriei

 

 Ţesută din fluxul memoriei, cu stil de august şi de ar­gint, cu perle de a­min­tiri uitate, de pa­timi trăite, de vise începute, de aşteptări fan­tastice - ulti­ma carte tipărită de Denisa Popescu.

Învăţasem şi eu, mai învăţăm şi pe alţii, că literatura are mai multe funcţii: do­cumentară, informativă, formativă, e­ducativă... Dar aflu din cartea Denisei că are şi o valoare terapeutică. Să vindece de angoase, de depresii, de temeri, de iubiri neîmplinite, de urat de tine, de mizantropie, de coşmaruri, de zădărnicia nostalgiilor...
În cartea Denisei, te poţi odihni ca pe o corabie cu 47 de catarge. Plămădite din cîte 365 de zile, cu diamante de minute în structură, prin care adie vîntul întrebărilor rostite şi nerostite cu şi fără răs­puns, ca într-un vis neterminat sau încă neînceput: Cine sîntem? De unde venim? Unde ne pierdem?...
În cartea Denisei, te poţi odihni ca pe o navă regală din flota Cleopatrei, pe apele liniştite ale Nilului cînd regina încă nu îşi vîrîse mîna în coşul cu viperă otrăvită, dar îl ţinea la subsuoară.
În cartea Denisei, te poţi odihni ca pe un iaht ce pluteşte pe mări necuprinse cu marinari heraldici, care strîng vele fantastice pe catarge ima­ginare. Unde poţi să valsezi pe ringul de dans din restaurant, în salonul de protocol, pe luciul piscinei, pe puntea superioară, în camera de comandă, pe vele, în cabina comandantului, noaptea, sub ploaia de stele.

În cartea Denisei, te poţi odihni ca într-un apartament de lux dintr-un hotel de cinci stele de la Paris, de la Miami, de la Monte Carlo, de pe Coasta de Azur, din Dubai. Cu regi ai petrolului, ai cărbunelui, ai oţelului, ai săpunului, ai pastei de dinţi...
În cartea Denisei, te poţi odihni ca pe o insulă a a­mazoanelor, cu cele mai fierbinţi visări, chiar dacă ştii că vei plăti o noapte de desfătare cu capul căzut la picioare....
În cartea Denisei, poţi dormi orice fel de somn, în afară de somnul de veci. Chiar ca un copil cu sînul mamei mor­folit între buze, care începe să viseze o lume care nu a mai fost visată.
În cartea Denisei, poţi să te simţi mai fericit şi mai nefericit decît califul din Bagdad, aflat mereu într-o poveste neterminată. „Şi te minte, şi iar te minte dulcea curtezană: Sînt co­pilul din flori al atingerii tale. Pielea mi-e iute ca ardeiul şi doare. Să valsăm. Tu, cu pulpele-arc. Eu, cu pulpele mici. Vals cu duhul hai-hui. Întrebare, răspuns. Tuturor, nimă­nui“. (33)
Spuneţi-mi şi mie, să nu mor neştiutor, dacă aţi mai auzit ziceri ca cele din rostirile Denisei:
„Mereu rămîne ce­­va de spus altfel, de adăugat, de schimbat. Rămîne mereu ceva de amintit, cu alte cuvinte. De pildă, ceasul pe ca­re nu-l scoteai de la mînă niciodată şi care mi se întărea între pulpe, o piatră. Măsu­ra timpului cu lumea ade­­vărată.
Rămîne mereu ceva ce n-am ştiut să fac bine. M-am ghemuit ca o panteră dresată în inima ta. O inimă de care însuşi Dumnezeu depindea. Ceasul de piatră bătea şi bătea.
Ceva mereu rămîne de lămurit. Sînt o panteră surdă, care-a obosit“.(32)
„Cînd tace, aerul de sub piele vertebră de-ntuneric se fa­ce. Îngerul moare încet şi cu sfială, de parcă i-ar fi frică să moară. Cînd tace, pe sub piele aerul cale ferată se face. Îngerii-o trec melancolici şi surzi. Sub piele, sîntem încă mai cruzi“. (38)
„Îmi plac pretextele. Sînt senzuale. Ca o pereche de buze pe un chip încă necunoscut. Mierea lor ezitantă atîrnă de fiecare sunet în parte.
Te întrebi dacă s-o culegi cu unghia şi s-o întinzi, ca o culoare domoală, peste buzele tale. Să te laşi pictat cu buzele altuia. Care nu te vor săruta probabil niciodată, dar despre-a căror voluptate tu vei şti mereu mai multe şi mai uluitoare decît amănuntele voluptăţilor tale“.(44)

    MARIN IONIŢĂ


Vizualizari: 2541

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info