Curierul Zilei - Magda Grigore despre Dorina Mihai
PRIMA PAGINA

*** Avea dreptate şi Farfuridi     *** Elevii din alte judeţe primesc fructe, argeşenii nu!     *** A murit judecătorul Marius Dumitrescu     *** PASTILA de UMOR      *** Percheziţii la evazionişti     *** Lovit în cap de creanga unui nuc     *** Doare penale pentru lemne      *** Marcaj rutier eronat pe strada Gruiului     *** Sportivă din Cîmpulung, cu Lamborghini în flăcări     *** Raliul de la Bucureşti încheie sezonul!     *** Favorite cu bănăţencele     *** Show cu elevii de la Brătianu!     *** Luptătorul Mihai Mihuţ, bronz la Campionatul Mondial!      *** Zekovic a semnat cu CSM Oradea     *** Liga Naţiunilor     *** FCSB va juca la Piteşti!     *** Trofee pentru fetele din Mioveni     *** Liga 1, Etapa 15    

 
Magda Grigore despre Dorina Mihai Imprimare E-mail
(1 vot)
sâmbătă, 25 iulie 2015

Poetele, între ele:

Magda Grigore despre Dorina Mihai

 

 Dorina Mihai posedă perseverenţa binefăcătoare a căutătorilor de taine în senzorial şi în suprasensibil. Scrisul ei, tînăr ca şi ea, îşi caută limpezirea expresiei artistice.

   Autoarea îşi aşază sîrguincioasă pe hîrtie lumea ei colorată pe care o recunoaşte, totuşi, camuflată în arhitectura complicată a lumii noastre de fiecare zi. Poeme inocente, prin care respiră un joc de vibraţii ale simţirii, încearcă să extragă din realitate cîte un chip, o întîmplare, o splendidă zădărnicie sau un semn demn de adorare - toate fiind reflexele unei lupte curajoase cu viaţa ce are legea ei, una făcută, mai degrabă, să ascundă viziunea estetică. Însă Dorina Mihai nu se lasă învinsă de aparenţe şi nici înşelată de răspîntiile eşecului, ea ştie că trebuie să meargă mai departe, să opteze de fiecare dată în conformitate cu propria simţire, să-şi asume harul artistic şi să-şi urmeze spiritul luminos care o îndeamnă să-şi găsească, atît pentru ea, cît şi pentru ceilalţi, eficienţa spirituală.   

 Magda Grigore

Tatălui meu

       In memoriam

Viaţa ta povestită şi uimitoare
Îmi e şi astăzi ca necunoscută...
Cît război, atîta candoare,
Sau jelanie mută ?
Aş dori chipul tău
Asemeni Sfinxului să-l ador,
Să-i împiedic brăzdarea,
Şi înăsprirea, de dor!
Tu eşti soldatul fericirii mele
Iar iubirea mea filială, un veşnic ucenic,
Cu temeri şi neplată
A datoriilor mii.
Trupul tău de aramă şi trestie
L-aş plînge cu ardoarea lui Ghilgameş, eroul,
Ori cu dulceaţa mînioasei Kali,
Mîntuindu-l de suferinţi,
De durerile vii.
Dar spre a-l mîntui deopotrivă pe suflet,
Ştiu că durerea de-a pururi te-nvaţă iertarea şi legea,
Şi nici o iotă sau o cirtă din ea nu va trece!
Biblia, cartea neamului omenesc,
O voi face martoră a amorului pămîntesc,
Cu zalele sale vii şi pătrunzătoare
În carnea neofitului,
Zămislind înţelepciune, căinţă, iertare...
De unde-altundeva ar zămisli pacea lumii,
Pacea ei adîncă în iubire şi-n iubire ce moare,
Dacă nu din durerea părinţilor
Spărgînd ale Raiului zăvoare!...
Voia Părintelui întru dînşii cinstim,
Ne naştem şi vieţuim.

Duo angelic

Mereu mă visam într-un duo angelic,
Cu tine, cu ea, cu el sau cu mine,
Replicată mimetic
După chipul ce mi-l dai tu.
Cîntarea de departe întîlnea auzul
Înălţat sub avalanşa de vocale,
Din care năşteau rotunzimi carnale
Şi flori de mireasă...
Am rămas într-un duo angelic,
Tu, mamă,
Eu, mireasă,
Peste lumea-nveşmîntată-n vedenii,
Eu, paj,
Tu, crăiasă...                                                                  
    Dorina Mihai Moise

Poveste de dragoste

Tu ai aflat de dorul meu amuţit ?
Sînt departe, pe mare, şi-mi pare c-am murit!
Nu mi-ai zărit tu chipul în ocheanul întors ?
Ba da, şi era soare, şi tu stăteai la tors!
E bună - acum parîma, la pupa e senin?
Vaporul e o casă cu aer opalin !
Arde nisipul? Doare? Să fii acolo acum?
Doar seara cînd coboară, din proră iese fum!
Dar ce căraţi? Muniţie? Sare, aur, cărbuni?
Ba nu! Ci cărţi, ceasloave, şi ambră, şi tutun!
E tânăr căpitanul? Chipeş, înalt, involt?
E tînăr şi amarnic ca un procurator!
Atunci să ai răbdare, eu crucea o sărut!
Răbdare am, şi doare că am numai atît!
Pe marea- nvolburată, să fii de-a pururi treaz!
Cum nu, cînd îţi port chipul cu panglică de-atlaz ?
Şi somnu-ţi fie dulce, cînd valurile plîng!
Dar oriunde m-aş duce, vine şi visu-mi sfînt!
Şi care e acela, şi dacă plângi, ce fac?
Tu roag-o pe Maria să-l ierte pe băiat!
Cînd vălul îmi coboară, seara, pe creştet, lin,
La cruce şi icoană plină de dor mă-nchin! 
Şi-ţi vine-atunci în minte, că-n locu-ţi mă cobor
Până-n adînc de mare, în sideral decor ?
De ce spui că în locu-mi, ce am făcut s-ajung
Printre corali şi hipocampi, pe pietre şi pămînt?
Dar, frumoasă copilă, or ai uitat că-s mort ?
De cînd vorbim, mă iată-s chiar dincolo de port!
Tu ai murit? Dar parcă ziceai că îţi părea!
Şi tu mai eşti!? Ce soartă! Păcat, frumoasa mea!...

 


Vizualizari: 2786

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 16.10.2018

--- 3.988 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info