Curierul Zilei - Virgil Baciu, migraţia şi fiii satului
PRIMA PAGINA
 

*** Trivale Fest la Piteşti      *** Gabriel Cazan şi-a lansat noua carte      *** Primarul vine la muncă pe bicicletă      *** A crescut producţia la Dacia      *** 260 de vehicule, pentru pompierii români      *** „Misiune îndeplinită!”     *** Chinezi prinşi muncind la negru     *** Agresor sexual, în arest la domiciliu     *** S-a aruncat de la etajul V     *** Bătut de un poliţist pe motocicletă     *** Liga Campionilor, Etapa 1     *** „Mergem să cîştigăm la Timişoara!“     *** Chindia - CFR, la Mioveni, în Cupă     *** România a urcat pe locul 27     *** Între 30 şi 90 lei biletele la meciul cu Serbia     *** Bishop a ajuns la Piteşti     *** Doar 4 partide vor fi televizate!     *** Victoria îi urcă pe podium!     *** Negocieri cu doi jucători     *** Năstăsie: „Mergem la Bacău să cîştigăm“    

 
Virgil Baciu, migraţia şi fiii satului Imprimare E-mail
(1 vot)
sâmbătă, 22 august 2015

Virgil Baciu, migraţia şi fiii satului

 

 E vremea migraţiei şi la români. Mii de oameni îşi lasă casele şi satele în părăsire şi se tot duc să-şi caute norocul prin lume. Nu alungaţi cu armele, nu ameninţaţi cu decapitarea, nu pe nave care să se scufunde în apele marilor necunoscute, nu la întîmplare şi oriun­de. Unii în ţară, în locuri mai priel­nice, alţii în lumea largă. Nu căutători de comori. Ce rîvnesc ei e un loc de muncă de unde să-şi asigure pîinea cea de toate zilele.

Unii şi mulţi rămîn pe acolo pentru totdeauna. Străini printre străini. Mai ţin legătura cu cei rămaşi la vatră doar prin scrisori şi prin undele telefoanelor mobile. Alţii se întorc pentru căteva zile, de Paşte, de Crăciun, de alte sărbători, şi se duc de unde au venit.
Ca să se înstrăineze tot mai mult. Ca să se lipească de locul unde au poposit. Ca să ajungă cu o singură cetăţenie, cea împrumutată. Ca să rămînă doar cu nostalgia copilăriei pe meleagurile stră­-
bune. Iar odraslele lor se adaptează în noile condiţii, pînă cînd îşi uită şi limba, şi originea.
Parcă ieri lua drumul pribegiei şi un băieţandru din Poienărei. Cu buzunarele goale, cu lacrimi în ochi. Cu îndoieli în suflet. Dar şi cu un bob de speranţa. Alungat de sărăcie, pleca să-şi caute un rost în lumea necunoscută.
Copil al satului şi al nimănui, fără o familie a lui, crescut de vecini, muncea în gospodării care nu erau ale lui, mînca la mesele altora. Într-un colţ de ţară, în care şi el şi satul erau uitaţi de oameni şi parcă şi de Dumnezeu. Poienărei, un cătun, par­că lepădat de comuna Corbi în­tre păduri, dealuri şi rîpe, atîrnat de un drumeag pe care adesea nu se mai putea umbla. Mai departe, numai poteci de munte, care se pierdeau printre stînci.

Şi astfel stînd lucrurile, băiatul nu ar fi avut nici un motiv să se mai întoarcă vreodată. Paşii l-au purtat spre capitala ţării. Se angajează în construcţii. Se califică la locul de muncă. Merge şi la şcoală. Nu ezită să se ofere pentru cele mai dificile şi riscante lucrări. Se caţără pe ziduri, lucrează pe acoperişuri. Apreciat, cîştigă mulţumitor, se adaptează climatului urban, îşi întemeiază o familie.
Şeful de echipă îşi formează, în timpul tranziţiei, o mică firmă particulară de construcţii. Nu are concurenţă în lucrări speciale. Solicitări din ce în ce mai multe. Firma se extinde. Puiul de cioban din munţi, care nu ştia să ţină în mînă mistria, ajunge să angajeze în firma sa muncitori cu înaltă calificare, contabili, ingineri.
Şi cine ar fi crezut? Tocmai el, proaspătul şi prosperul orăşean, patron de firmă vestită în primul oraş al ţării, este prins de dorul acelui sătuc aproape primitiv. Şi cumpără un loc de casă, îşi construieşte o locuinţă la ţară, unde vine de cîte ori poate, ca o pasăre migratoare. Rugat de vecini şi de toţi oamenii satului să rămînă.
E vremea fiilor satului. La Bascov, la Coşeşti, la Băbana, la Corbeni, la Poenari, dar unde nu, se organizează în fiecare an o mare sărbătoare în care să fie cinstiţi şi onoraţi cei care au plecat din localitate şi se afirmă pe alte meleaguri. Profesori universitari, medici, academicieni, ofiţeri, guvernanţi, demnitari, oameni din toate categoriile. Întîmpinaţi de notabilităţile satului, în frunte cu primarul, care poartă eşarfă tricoloră, ca la marile evenimente. Fiu al satului la Poienărei şi Virgil Baciu. Chiar primul dintre ei. Primarul comunei poartă acelaşi nume. E una şi aceeaşi persoană. Băiatul care părăsea satul cu buzunarele goale şi lacrimi în ochi ajuns om de afaceri în Bucureşti, a ascultat chemarea locului natal şi a acceptat propunerea de a fi ales primar.

 Marin Ioniţă


Vizualizari: 2477

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info