Curierul Zilei - Criptele doamnei necunoscute
PRIMA PAGINA

*** A scăzut rata inflaţiei     *** PASTILA de UMOR      *** Românii vor să facă Revelionul în ţară     *** 2,5 milioane de leduri în aranjamentele festive de Sărbători     *** Legătura dintre tehnologie şi artă, făcută de 5 artişti      *** „Femeie în război”, la Cinema „Bucureşti”     *** Profesorul Constantin I. Năstase este iniţiatorul unei colecţii muzeistice     *** Atenţionări de la pompierii din Mioveni     *** Cinci persoane, reţinute pentru furt şi tăinuire     *** A stat 3 zile în casă cu fratele ucis!     *** Autopsierii, condamnaţi cu suspendare     *** Incendiu la Alpitex!     *** Localii au confiscat căruţele rromilor     *** Liga Naţiunilor     *** „Echipa stă bine în clasament!“     *** 5 egaluri şi 5 roşii     *** Meci demonstrativ cu Colegiul Brătianu     *** Vlad Mariea luptă pentru podium!     *** 8 medalii la Târgu Secuiesc     *** Mircea Sibiceanu, premiat la două competiţii!    

 
Criptele doamnei necunoscute Imprimare E-mail
(2 voturi)
sâmbătă, 22 august 2015

Criptele doamnei necunoscute

 

 Cripte. Fără stîlpi, fără cru­ci, fără epitafuri, fără tă­ciuni cu tămîie, fără feştile de lumînări. Au invadat tot spaţiul urban. Răsărite ca gîndurile absurde dintr-un cap ameţit, printre blocuri, pe alei, pe unde nu te aştepţi şi nu vrei. Zeci şi zeci. Tot oraşul, un cimitir.

Ce zace îngropat aici? Oseminte de căpetenii din vremuri preistorice, de regi din antichitate, de voievozi şi cavaleri medievali, de şefi de triburi din timpul migraţiei?
Arheologii şi istoricii viitorului, care vor încerca să dezlege acest mister, vor rămîne miraţi şi stupefiaţi. Toate criptele acestea masive din Piteşti nu sînt umplute decît cu betoane şi armături metalice.
De s-ar face apel la memoria noastră, povestea proaspătă a construcţiei acestor monstruoztăţi este aşa: au venit întîi săpătorii care au făcut nişte tranşee adînci, ca în caz de război. După ei, alţi gealaţi, de la aceeaşi firmă preferată la licitare. Care au îmbrăcat gropile cu cofraje de scînduri. Şi în aceste hrube au făcut armături din drugi şi sîrme şi au umplut totul cu beton masiv. Peste ele, alte cofraje deasupra pămîntului, alte plase de metal, alt beton care a fost compactat. Şi a rezultat aşa ceva cum nu s-a mai văzut, un fel de morminte fără oseminte. Care, pentru că trebuiau să poarte un nume, au fost botezate bănci pentru pietoni. Şi sînt în unele zone atît de multe şi de aglomerate încît ar putea să se mute pe ele toată populaţia din apartamente. Şi care rămîn goale cît e ziua de mare, cu toate cele douăzeci şi patru de ore ale ei. Şi, ca să fie totul în regulă, s-a ras iarba din jur şi s-au aş­ternut pavele. Şi s-au montat becuri care să lumineze pe întuneric. Şi edilii pot spune cu mîna pe inimă că se realizează cu succes planul de reabilitare a oraşului. Dacă prin reabilitare se înţelege sluţirea oraşului.

Dar cine le-a dorit? Te-a întrebat cineva pe tine, m-a întrebat cineva pe mine, ne-a întrebat cineva pe noi, locatarii urbei, dacă vrem aşa ceva? Nu! A hotărît altcineva în locul nostru, în numele nostru, al cetăţenilor statornici.
Oraşul nostru, casa noastră...
Proiectul de reabilitare, ca o fatalitate, bătut în cuie. Clauză contractuală: Nu e voie să se schimbe nimic! Trebuie executat fără nici o abatere…
Ideile lui măreţe au sărit că seminţele dintr-un bostan crăpat, din genialitatea unei necunoscute doam­ne pe aici. Străină de oraş, de tradiţii, de aspiraţiile locuitorilor, şefa proiectului care a fost achiziţionat nu se ştie cu ce influenţe sau cu ce interese ne-a pricopsit cu aceste monstruozităţi.
Aş invita-o pe stimata doamnă să ne aşeze decent pe o asemenea bancă dintr-o tonă de beton masiv.
„Faceţi-vă comodă, doamnă!“, i-aş spune. „Nu e vină mea că nu ajungeţi cu picioarele pe pămînt! Vă a­vertizez să nu vă lăsaţi pe spate! Aşa-zisa bancă nu are rezemătoa­re! Şi nu vreau să cădeţi cu picioarele în sus! Cît despre rezistenţă, să nu vă faceţi probleme! Nu cedează sub noi. Ar putea să ţină şi o pereche de elefanţi în zbenguială. Aştept, doamnă, nişte explicaţii. Este concepţia dumneavoastră, nu-i aşa?“.
Am văzut, zilele trecute, pe micul ecran, Strada Albastră din capitala Federaţiei Ruse, mîndria moscoviţilor, vestită în toată lumea. Bănci din lemn, simple, elegante, fără fasoa­ne. Am mai văzut imagini şi din alte metropole ale lumii, cu bănci cam de acelaşi fel. De treci prin Bucureşti, de-a lungul străzilor, prin parcuri, bănci de lemn. Nu ştiu de unde va fi luat. Necunoscută doamna, mo­delul băncilor pe care le-a proiectat pentru pitesteni. Şi nici nu ştiu de ce edilii oraşului nostru nu au putut găsi un arhitect urbanistic, un proiectant peisagist, în ţară sau peste hotare, care să aibă modestia băncilor de lemn. Nu găsesc altă explicaţie decît aceea că s-au vrut nişte semne pentru mileniile viitoare ale stupizeniei din actuala tranziţie.
Cu ce preţ? Iată marea întrebare!

 Marin Ioniţă


Vizualizari: 2336

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 16.10.2018

--- 3.988 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info