Curierul Zilei - Scăldat în lacrimi de sirene
PRIMA PAGINA
 

*** Apă cu bacterii în trei comune!     *** Sîntem campioni la mame sub 15 ani!     *** PASTILA de UMOR      *** Cursurile pietei valutare     *** Ursul a mîncat oaia omului     *** Turist de 22 de ani, mort de frig     *** A căzut în cap, pe casa scării      *** A nins pe Transfăgărăşan      *** Imnul Centenarului pe acorduri de pian!     *** Concert de pian pentru 4 mîini     *** Pasionalul tango, la Davila     *** 6 medalii la Campionatul Naţional     *** „Putem obţine o medalie în acest sezon“     *** Începe Memorialul Ziguli     *** Bogdan Cuzma a cîştigat Trofeul Câmpulung Muscel 2018     *** Cupa Romaniei Faza pe judeţ      *** Învinşi în deplasarea de la Horezu     *** Vor calificare în optimi!     *** Fost antrenor al Mioveniului, la Dinamo    

 
Scăldat în lacrimi de sirene Imprimare E-mail
(3 voturi)
sâmbătă, 29 august 2015

Scăldat în lacrimi de sirene

 Sărută-mă cum mă sărută mii de stele,
Iar sufletu-mi fereacă-l în legămînt de iele,
Atinge-mă cu ramuri de copac
Şi iartă-mă, că nu mai pot să tac.
Învolburează-mi părul cu briza unei mari,
Şi-ascunde-mă în umbra pierdutelor cărări,
Întoarce-mă din vise şi din basme,
Iar ochii mi-i închide cu fantasme.
Priveşte-mă cu ochi de  albe margarete,
Ca drog de veşnică iubire să mă-nbete.
Fior de dor mi se strecoară-n vene,
Scaldîndu-mă în lacrimi de sirene.

 

 Moartea unicornului

 Mi-a murit un cal azi-noapte,
Ce-mi trăgea eul în stele,
Stau în juru-I şase iele,
Ba nu-s şase, sînt chiar şapte.
Două-l mîngîie pe coamă,
Neagră ca un colţ de iad,
Şi, cu  mîinile de jad,
Îşi doresc, parcă cu teamă,
Lacrimile să întoarcă
În ochii ce nu mai privesc.
Stele, ce uşor sclipesc,
Planşe par şi ele, parcă.
O a treia-i suflă-n nări
Praf din curcubeu extras,
Aducîndu-i lîngă nas,
Săruri din mai multe mari.
Alte patru fac altare,
Către zeii din Olimp,
Să mă pot întoarce-n timp,
Si să-i pun iar pe spinare.
E degeaba străduirea
Eul nu mai are sine,
Nu-l mai pot păstra în mine,
Forma nu-şi mai ţine firea…
A-nvăţat ce e iubirea.
Dor de haiduc
Păsări cu capete-ntoarse
Rotesc pe margini de vis,
Pribeag pe drumul închis,
Rechem iubirile-mi arse.
Pe-ascuns mă apucă un dor,
Să văd un nou răsărit,
Privind la focul mocnit,
În piept mă străbate fior.
Sufletu-mi zid îşi înalta,
Meşteri Manole mi-aduc,
Ca dor, am dor de haiduc,
Şi-n inimi curge speranţa.
Inima-mi ruptă în două,
De lacrimi scurse-n potop,
Am aripi de îngeri prosop
Şi-mi spăl iubirile-n rouă.
Trec de-a sărutului poartă,
Ars de-o dorinţă eternă,
Masa Tăcerii mi-e pernă,
Mă-nec în iubirea-mi deşartă.
În mintea-mi cai albi rătăcesc,
Grăbiţi se-adună-n grămezi,
Pictaţi pe roşii zăpezi,
Doi albi unicorni se iubesc.

La umbra ta de înger prăbuşit

Explozii-n întuneric mă-nconjoară,
Aşa cum fulgeră în ochi de orbi,
Întors sînt iar la tine de aseară
Şi-n gîndurile mele zboară corbi.
Dar corbii mei au aripile albe,
La nesfîrşit ei strigă „nevermore“
Îmi împletesc iubirile în salbe
Şi-mi reaprind în inima fior.
M-am rezemat cu sufletul de uşi,
Ce fără milă mi-au rănit destinul,
Cum felinarul strînge cărăbuşi,
Aşa îmi face eu, cu iubiri, preaplinul.
Sufletu-mi viu de dragoste musteşte
Şi ochiu-mi de nesomn s-a înroşit,
Iar umbră mea să stea acum doreşte,
La umbră ta, de înger prăbuşit.

Tablou de toamnă

Parcul, pustiu ca un peron,
Unde ultimul tren a trecut
Acum o săptămînă,
Trăgea la tir cu pocnet de castane.
Ciorile, îmbătrînite, tresăreau uşor
La fiecare sunet,
Fără să-şi mai arate frică.
Pe masă de şah,
Frumos aranjate,
Piesele, aşteptau o mîna să le mute…
Dintr-odată, ca la un semn
Au devenit frunze,
Galbene, cele albe,
 Şi roşietice, celelalte.
Singur, vîntul de toamnă
Mută uşor cîte o frunză,
Încercînd să dea mat
Ultima redută a verii.

Majordom de inimi

Aştept că un majordom
În faţa uşii închise,
Să suni…
Îmi place rolul meu,
De a-ţi deschide larg uşa.
Aşteptînd
Să treci pragul,
Stau, uşor aplecat
Şi nu-ţi văd decît vîrful pantofilor.
Gleznele tale fine
Spun totul despre ţine.
Mă bucur că sîntem asortaţi,
Tu, cu pantofii roşii,
 Eu, cu inima,
De aceea nu simt durere,
Cînd păşeşti
Chiar pe fibra inimii mele.

Ovidiu Stancu


Vizualizari: 2143

Comentarii (1)
Scris de Ovidiu Stancu in 31-08-2015 20:49 - Vizitator
 
 
Erata: 
Stele, ce uşor sclipesc, 
Plânse par şi ele, parcă 
 
O a treia-i suflă-n nări 
Praf din curcubeu extras, 
Aducându-i lângă nas, 
Săruri din mai multe mări. 
Alte patru fac altare, 
Către zeii din Olimp, 
Să mă pot întoarce-n timp, 
Șa, să-i pun iar, pe spinare. 
 
Sufletu-mi zid îşi înalță, 
Meşteri Manole mi-aduc, 
Ca dor, am dor de haiduc, 
Şi-n inimi curge speranţă.
 

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info