Curierul Zilei - Cînd Hannibal tocmai bate în poartă
PRIMA PAGINA
 

*** 642 de locuri de muncă în Argeş     *** Investiţie importantă în amenajarea unui pîrîu     *** Tîrg de adopţii de cîini la Mioveni      *** „Jake şi femeile lui”      *** „Coşmarul Vraciului“      *** Muzică şi sport în faţa Primăriei Piteşti     *** Filmele săptămînii 21 - 27 septembrie      *** Dispărutul era spînzurat!      *** Omorît de un BMW     *** Doi şoferi răniţi grav, la Moşoaia!     *** Spărgătorii şi tăinuitorul, colegi de celulă     *** Pod reabilitat,după turnarea asfaltului!     *** Şapte oi omorîte şi şase stupi distruşi de urs     *** Ministrul Fifor, „no comment” despre tragedia de la Valea Urdii     *** Vor victoria în Moldova      *** Europa League, Etapa 1     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul carasului pe Dunăre     *** După puncte, la Timişoara     *** Atletic Bradu şi Unirea Bascov joacă astăzi în campionat     *** 80 de piloţi la Trofeul Câmpulung!     *** Fotbal la TV în week-end    

 
Cînd Hannibal tocmai bate în poartă Imprimare E-mail
(1 vot)
sâmbătă, 12 septembrie 2015

 CURIERUL ARTELOR

Cînd Hannibal tocmai bate în poartă

Interviu cu poeta Viviana Ilea

 

 Doamna Ilea, familia dvs. a fost mulţi ani în prietenie cu familia dramaturgului Paul Everac.

- Da! Veneau ca la ei acasă! Maestrul suna pe mobil de la intrare: „Hannibal ante porta!“. Mergeam împreună la munte, am fost martoră în bună parte la cons­trucţia Complexului de la Dîmbovicioara, am dat chiar o mînă de ajutor!

De ce-i spuneţi complex?

- Cum l-aş putea numi altfel? Vilă, conac, castel, domeniu? Ni­mic altceva nu se potriveşte. Nici măcar ce spun eu...

El cum îi spunea?

- Acasă! Altădată, „la Dîmbovicioara“!

Şi cum arăta acel ceva?

- O adevărată bijuterie. Fără a­se­mănare. Ca o locuinţă din Ro­ma antică, cu portic, cu vestibul, dar şi ca o casă de veche tradiţie ţărănească, cu stîlpi şi pridvor.

Un hibrid?

- Dimpotrivă, îmbinate armonios! Construită mai mult pentru oaspeţi decît pentru locuitorii ei. Cu funcţie de salon franţuzesc din Secolele Luminilor, pentru colocvii şi lectură!

Era de ajuns acest spaţiu?

- Poate că ar fi fost. Dar proprietarul nu se mulţumea numai cu atît. În parcul amenajat în inima pădurii, în poiene şi la umbra copacilor seculari, un adevărat tezaur de lucrări şi evenimente ar­tistice.

Vă puteţi aminti cîteva?

- Cu zecile. Care mai de care…

De pildă?

- Să începem cu „Ronda Himerelor“ unde se adunau invitaţii pentru discuţii, sau în meditaţii sau reverii solitare! În vecinătate, teatrul „Robinson“,  dar nu putea să lipsească şi un amfiteatru pentru spectacole în aer liber, cînd vremea permitea aşa ceva. Iată şi grupajul de busturi ale dramaturgilor şi o clădire mai nouă, cu pereţii exteriori pictaţi cu scene din piesele de teatru ale acestui vrăjitor. Şi cu portrete ale actorilor din rolurile jucate. Operă în tempera, sub semnătura lui Răzvan Burlacu. Oaspeţii sînt invitaţi să viziteze şi „Pantheonul Teatrului Ro­mânesc“. Autori, regizori, actori… Nu departe, marele povestitor Sadoveanu, sculptat în piatră de Constantin Baraschi, bustul în bronz al dramaturgului I.L. Caragiale, realizat de Oscar Hahn, şi „Ţăranca eternă“ a lui George A­postu. Şi lucrări metaforice: „Inorogul“, sculptat în lemn, un nud lucrat în marmură albă, numit „Artă“ şi o bufniţă. Şi din nou busturi de scriitori: George Enescu, George Călinescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga şi însuşi Paul Everac.

Să nu uităm statuile din afara incintei!

Cu neputinţă. Ele se înşiră de o parte şi de alta a şoselei de pe Pasul Bran, în dreptul Dîmbovicioarei, pe o distanţă de aproape un kilometru: „Meşterul Manole“, „Moartea Căprioarei“, un bust al lui Beethoven şi încă cinci lucrări cioplite în piatră.

O lume întreagă...

- Dacă vreţi, vă conduc şi la scena suspendată deasupra unei rîpe, unde se interpretau nu numai piese sau frînturi de teatru, dar se şi cînta, se recitea, se povestea.
Frumoasă poveste, dar ce se alege din ea? Azi, totul se degradează! Statuile de lemn şi mobilierul au început să putrezească. Statuile de piatră sînt năpădite de mucegai şi de licheni. Teatru, amfiteatru, rotondele, au îmbătrînit şi au început să se prăvălească. Pînă şi statuile de la şosea sînt înecate în vegetaţie şi pierdute printre îngrădiri, de nu se mai poate bucura trecătorul de vederea lor.

Şi nu există nici o soluţie de salvare?

Seniorul Paul Everac a trecut în lumea umbrelor. Doamna Everac n-a putut să-l înlocuiască. Restul familiei se îndepărtează tot mai mult. Probleme de boală, lipsă de posibilităţi...
Dar ce fac Primăria, Consiliul Judeţean, Ministerul Culturii? Nimănui nu-i pasă oare că dispar în neant atîtea valori artistice?…

Marin Ioniţă


Vizualizari: 2175

Comentarii (1)
Scris de fles in 13-09-2015 11:10 - Vizitator
 
 
corect este  
hannibal ante portas  
probabil nici nu stii cine a fost hannibal 
cat despre "maestrul"... 
poate te referai la maistrul
 

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info