Curierul Zilei - „Ispita cu epoleţi“, fragment din romanul „Drumul dinozaurului“,
PRIMA PAGINA
 

*** Ce obligaţii au posesorii de case de marcat     *** 15 cîini şi-au găsit familie la Tîrgul de Adopţii      *** Se opreşte curentul în Piteşti!     *** PASTILA de UMOR      *** La ADLER PELZER GROUP distracţia a fost în floare     *** „Scurtcircuit“, semnalul de trezire la realitate!     *** Răcire accentuată a vremii     *** Protest la Spitalul Penitenciar Mioveni     *** Şi-au ciocnit maşinile la „Păsărica”     *** Condamnat pentru tăiere ilegală de arbori     *** L-a luat rîul din căruţă     *** De la dubiţă a luat foc gospodăria     *** Fost bar, incendiat de aurolaci     *** Condamnat pentru fals în înscrisuri     *** Miercuri în Cupă, sîmbătă cu U Cluj     *** Liga 1 - Etapa 9     *** 16 jucători pe lista preliminară     *** „Nu meritam să pierdem acest meci!“     *** FC Argeş-Luceafărul, se joacă duminică     *** Snagovul, noul lider!     *** „N-a fost un joc spectaculos!“     *** Încep 16-imile Cupei     *** Fotbal, volei, handbal, oină şi tenis la Mioveni    

 
„Ispita cu epoleţi“, fragment din romanul „Drumul dinozaurului“, Imprimare E-mail
(1 vot)
sâmbătă, 26 septembrie 2015

„Ispita cu epoleţi“, fragment din romanul „Drumul dinozaurului“,

de Marin Ioniţă, aflat sub tipar

 

 Era pe faţă. De data aceasta, nu se făcea şi nu se ţinea ascuns ca în cazul recrutării de informatori şi colaboratori. Dimpotrivă, se scria pe lista aceea oricare dintre noi vrea să intre în şcoala de ofiţeri de miliţie. Urmau examenul medical şi verificarea aptitudinilor fizice. Interviul  Examenul. Bineînţeles că la bază stătea originea socială sănătoasă…

Iar o noapte de dezbatere. Nada mă ispitea. Îmi întindea mîna după ea, ca un copil căruia i se flutura în faţa ochilor o jucărie. Un ciucurel, un clopoţel, o tinichea, ceva strălucitor şi zornăitor.
Nu eram un naiv. Dar destul de sensibilizat. Mai pregătit decît oricare altul. Trecusem prin criza lecturilor poliţiste. Cînd citeam pe nerăsuflate cărţi de colecţii ieftine, tipărite în jurul ultimului război, pe hîrtie proastă de ziar. O etapă depăşită pe care o priveam cu uşor dispreţ. Dar tot mă mai întîlneam cu Sherlock Holmes, cu comisarul Maigret. Tot îmi mai petreceam timpul ca o adolescentă care mai sare şotronul, cu personajele şi întîmplările doamnei Virginia Woolf. Nici DOX-urile nu-mi erau străine.
Şcoala aia nu mă sperie. Da, nu-mi plac comenzile. Sînt dezordonat. Se spune că umblu cu capul în nori. Dar dacă voi face eforturi, am să reuşesc să mă încadrez. Şi faza asta trece. Şi nu sînt eu omul care să mucegăiască prin comisariate şi secţii de miliţie.
Lasă-i pe alţii cu hoţii de buzunare şi de găini, cu beţivii, cu bătăuşii de mahala, cu curvele şi cerşetorii. Mă voi bate cu mafioţii. Cu bandele de contrabandişti. Cu reţelele de spioni. Cu asasinii plătiţi.
Sau, şi mai bine, voi intra în spionajul românesc. Să-mi schimb identitatea. Să lucrez în străinătate. Să pătrund în cuiburile mafiei internationale. Cluburi, restaurante de lux, ministere, diplomaţi, clerici, femei elegante, spectacole, avioane, vapoare, poliţii… Şi pericole fără număr…
Mîine îmi fac pachet hainele de elev la şcoala de văcari cu diplomă. Adio, bocanci scorojiţi şi pingeliţi, pantaloni lustruiţi în spate, bluză cu mâneci îmbîcsite! Uniformă nouă de şcolar miliţian. Cizme, manta, centură, grade pe epoleţi…
Adorm senin. Şi călătoresc aşa, ca în zbor. Dar dau într-un coşmar ne­bun. Domnul Mitică, învăţătorul care mi-a pus condeiul în mână, Popa Iancu, cel care m-a creştinat, fostul primar, chiaburii satului, morarul, notarul şi, iată, şi tata… Cu lanţuri la mîini şi la picioare, mînaţi în convoi pe mijlocul drumului de miliţieni călări şi cu baionete la arme, care-i plesnesc cu biciurile şi cu bâtele ca pe animale în turmă. Şi ţip de se trezeşte tot dormitorul. Şi băieţii îmi dau apă. Şi tremur de-mi clănţăne dinţii. Şi parcă aş urla. Şi parcă aş muşca…
Şi se destramă visul. Şi rămîne gîndul. Întâmplări adevărate. Ei, miliţienii, sînt cei care rămîn în sat să po­­tolească populaţia răscolită de securiştii care au aruncat în dubele negre oameni nevinovaţi. Ei sînt cei care ameninţă, arestează şi bat gospodarii care întîrzie să îşi plătească impozitele şi să predea cotele. Ei ne-au luat anul trecut de pe arie tot grîul treierat şi ne-au lăsat numai paiele de umplut saltelele. Ei însoţeau echipele care îţi ridicau porcul din coteţ, oaia din tarla, porumbul din pătul, ţoalele din casă...
Îi spun recrutorului a doua zi că m-am răzgândit. Mă retrag de pe listă. Nu mă întreabă de ce.
-Faci foarte bine! La noi nu e loc de şovăituri!...
Şi-mi taie numele cu creionul roşu, apăsat.
Şi rămîn viitorul sărac încăpăţînat!…

 


Vizualizari: 2100

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info