Curierul Zilei - Semnificaţie - cîntece recuperate
PRIMA PAGINA

*** Avea dreptate şi Farfuridi     *** Elevii din alte judeţe primesc fructe, argeşenii nu!     *** A murit judecătorul Marius Dumitrescu     *** PASTILA de UMOR      *** Percheziţii la evazionişti     *** Lovit în cap de creanga unui nuc     *** Doare penale pentru lemne      *** Marcaj rutier eronat pe strada Gruiului     *** Sportivă din Cîmpulung, cu Lamborghini în flăcări     *** Raliul de la Bucureşti încheie sezonul!     *** Favorite cu bănăţencele     *** Show cu elevii de la Brătianu!     *** Luptătorul Mihai Mihuţ, bronz la Campionatul Mondial!      *** Zekovic a semnat cu CSM Oradea     *** Liga Naţiunilor     *** FCSB va juca la Piteşti!     *** Trofee pentru fetele din Mioveni     *** Liga 1, Etapa 15    

 
Semnificaţie - cîntece recuperate Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Semnificaţie - cîntece recuperate

 

 Oraşul cîntă de cînd se ştie. Cînta şi pe vremea aceea de dinaintea naşterii unei formaţii corale permanente. În cîrciumi, la cumetrii, la botezuri, la nunţi, „Inter­naţiona­la“ la şedinţele de partid, cîntece de epocă la adunările de pionieri şi şoimi ai patriei, în cazărmi, în şcoli, în biserici, în familii, la ocazii, la petreceri, chiar şi pe stradă. Oraşul nu era nici mut, nici surd, nici absurd... Au existat mai multe încercări de coagulare a unor formaţii corale permanente pentru publicul larg. Timide şi efemere...  Dar cine să fie tînărul acesta care bate oraşul în lung şi în lat ca un om fără căpătîi? Care se strecoară în cîrciumi, în biserici, pe nesimţite, cu grijă să nu fie observat?

Care vine neinvitat la nunţi, la botezuri, chiar la parastase, pe la jumătatea secolului trecut? „Nu are nicio treabă, vagabond de tip nou!“. Nu-l ştie nimeni? Se găseşte cîte unul care-l recunoaşte şi nu ezită să dea informaţii.
Fochistul, instalatorul, băiatul bun la toate de la Palatul Culturii. Salariu puţintel, dar cinstit. Şi nu unul oarecare. Absolvent al Conservatorului din Bucureşti. I s-a propus postul de dirijor la mai multe formaţii muzicale de profesionişti şi de amatori. Dar el a venit la Piteşti cu ambiţia de a lua totul de la început. Şi pentru că nu a găsit aici un loc disponibil pentru aşa ceva, a acceptat alte meserii. Cazangiu la Palatul Culturii.

Şi s-a pornit să scormonească oraşul în căutarea de talente. Nu cu mobilizare de la autorităţi. Nu prin concurs. Nu din obligaţii. Îi asculta cu atenţie pe toţi cîţi cîntau în diferite împrejurări. La veselie, la întristare, la beţie. Unii s-au arătat interesaţi. Alţii au trebuit convinşi. Şi s-au adunat. Şi au repetat. Gratuit. Muncă suplimentară. Profesori, studenţi, muncitori, medici, avocaţi, preoţi, funcţionari, vînzători, meseriaşi... S-a ieşit pe scenă. Şi au cucerit lumea. Concerte. Festivaluri. Turnee. Concursuri. Distincţii. Decoraţii. Premii naţionale. Invitaţii peste hotare. Pe toate drumurile europene. În marile metropole ale lumii. Muzică din fondul folcloric. Clasică. Creaţie contemporană de toate genurile. Coruri pe multe voci. Cu instrumente. Lieduri, canţonete. Recitaluri. Ba pune în scenă chiar şi operete... Argeşeanul din Călineşti, tînăr dirijor de muzică, Emanuel Popescu, se dovedeşte un talent cu har divin.
 Şi soseşte timpul senectuţii. Vremea bunului rămas. Şi concertul de adio. Dar publicul, în extaz, nu acceptă să fie părăsit. Mai continuă un an sau doi. Dar o boală perfidă nu-i mai îngăduie răgaz...
Însă corala supravieţuieşte. Chiar dacă în tranziţie primeşte lovitura de moarte, lăsată în bătaia vîntului. Palatul Culturii se dispensează de ea. Rătăceşte din prag în prag de instituţie culturală şi e gata să se descompună. Dar coriştii nu renunţă. În cele din urmă, au găsit găzduire la Casă de Cultură a Sindicatelor. Unde şi-a refăcut rîndurile, şi sub bagheta unui talentat solist al coralei, discipol al dirijorului Emanuel Popescu, pe nume George Paraschivescu.
Din nou un triumf. Concerte la faţa locului, pe scenele din multe oraşe, concursuri, festivaluri naţionale şi internaţionale, distincţii, premii, diplome, decoraţii. Săli de concerte, teatre, catedrale. Italia, Spania, Bulgaria, Serbia, Rusia, Franţa, Ucraina şi multe alte ţări.
La concertul aniversar care a avut loc deunăzi la Teatrul Alexandru Davila din Piteşti, a fost mai mult decît o sărbătoare pentru toată comunitatea. Un moment memorial, care încununează întreaga istorie culturală a oraşului.

Marin Ioniţă


Vizualizari: 2093

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 16.10.2018

--- 3.988 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info