Curierul Zilei - Un martor din infern
PRIMA PAGINA
 

*** Ce obligaţii au posesorii de case de marcat     *** 15 cîini şi-au găsit familie la Tîrgul de Adopţii      *** Se opreşte curentul în Piteşti!     *** PASTILA de UMOR      *** La ADLER PELZER GROUP distracţia a fost în floare     *** „Scurtcircuit“, semnalul de trezire la realitate!     *** Răcire accentuată a vremii     *** Protest la Spitalul Penitenciar Mioveni     *** Şi-au ciocnit maşinile la „Păsărica”     *** Condamnat pentru tăiere ilegală de arbori     *** L-a luat rîul din căruţă     *** De la dubiţă a luat foc gospodăria     *** Fost bar, incendiat de aurolaci     *** Condamnat pentru fals în înscrisuri     *** Miercuri în Cupă, sîmbătă cu U Cluj     *** Liga 1 - Etapa 9     *** 16 jucători pe lista preliminară     *** „Nu meritam să pierdem acest meci!“     *** FC Argeş-Luceafărul, se joacă duminică     *** Snagovul, noul lider!     *** „N-a fost un joc spectaculos!“     *** Încep 16-imile Cupei     *** Fotbal, volei, handbal, oină şi tenis la Mioveni    

 
Un martor din infern Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 06 februarie 2016

Cînd viaţa bate literatura

Un martor din infern

 

 Bărbatul acesta nu e o ficţiune. Un personaj desprins de pe ecran şi din pagini de carte. Un personaj cît se poate de real. Îl cunoaşte o jumătate din populaţia oraşului Curtea de Argeş. Umblă pe bicicletă, şofează, face afaceri, conduce o firmă în care este acţionar principal, a fost inginer-şef pe mai multe întreprinderi şi director la Electroargeş. Octogenar, cu părul alb, dar viguros, plin de energie şi mereu optimist. Abătut şi întristat, l-am văzut la ultima întîlnire din zilele trecute, cînd venea de la Tîrgovişte. Unde fusese să-şi viziteze un coleg de celulă din puşcăria de la Sighişoara. Nici acela izvorît din fantezie. Poartă un nume, Bănculescu Ilie, şi locuieşte pe strada Trandafirilor, într-un bloc la etajul trei.  Necunoscut în oraş. Aproape toată tinereţea şi-a petrecut-o în închisorile comuniste. Boala şi neputinţa nu-l lasă să iasă în stradă.

Cei doi prieteni şi-au depănat amintirile. Cei treisprezece inşi, toţi adolescenţi, comprimaţi într-o cameră cu un prici de vreo doi metri, în care unii se culcau de-a curmezişul, alţii pe dedesubt, în timp ce restul îşi aşteptau rîndul...
Şi-au amintit de tovarăşul lor, elevul de liceu smuls din clasă, care, legat de mîini şi de picioare şi atîrnat de o prăjină, era bătut cu bîta şi învîrtit ca un berbec pus în proţap la fript, deasupra jăraticului. Dar, întîmplare misterioasă, torţionarul lui s-a sinucis. Poate conştiinţa lui prea încărcată nu a mai suportat. De n-o fi fost cumva eliminat din cine ştie ce motive. Victima se agita şi urla noaptea prin somn:
„Unde este ?“ Vrea să trăiască! Îl vrea viu! „Nu mi-l ascundeţi!“. Ţelul vieţii lui era să-l ucidă după ce se eliberează. Şi acum nu mai avea pe cine. Şi-a pierdut controlul. Până la urmă, se pare că s-au îndurat de el şi l-au aruncat într-un spital de nebuni.
Tot la Sighişoara l-au cunoscut şi pe tatăl doamnei Vodă, moderatoare la televiziune, avocat, cel mai vertical om pe care l-au întîlnit, de la care au avut multe de învăţat.
 ... Din treisprezece cîţi se aflau în acea celulă, au mai rămas în viaţă doar ei doi. Şi în ziua aceea de sfîrşit de ianuarie, în 2016, în singurătatea unei odăi reci din Strada Trandafirilor, într-un cartier târgoviştean, se întâlneau ca să se mai întrebe încă o dată: „- Tu, Aurele, ce căutai acolo?“.
Aurel Ilea fusese arestat la 16 ani, pentru că citise pe sub bancă o carte interzisă. Duşman al poporului, a fost judecat de Tribunalul Militar din Sibiu. Dar, pentru că era minor, a fost condamnat cu suspendare. Şi şi-a putut continua studiile. Pentru o vină mai mare, Ilie Bănculescu, care terminase liceul, a fost condamnat cu executare. După care, prezentând un pericol după capul lor, a mai luat alţi şi alţi ani de puşcărie. În perioadele de libertate nu a putut să presteze decât munci necalificate, întrerupte, prost plătite. Pensia recalculată, de mizerie. Fără familie, fără urmaşi, singur pe lume. Nu are cine să-i deschidă uşa, cine să-i aducă o pâine. S-ar interna într-un azil, dar i se cere contribuţie. Cu ce s-o plătească ? Pensia nu-i ajunge. În timp ce torţionarul lui, care trăieşte şi el, primeşte o pensie grasă, de ofiţer superior, de la statul român democrat şi justiţiar.
Înfăşurat în toate hainele pe care le are şi dezgolit de speranţe, fără medicamente, înfrigurat şi înfometat, îşi aşteaptă sfîrşitul în singurătatea camerei pustii...
Şi a fost pentru el o mare bucurie când i-a trecut pragul un prieten cu care a împărţit celula puşcăriei de la Sighişoara...
Şi de ar mai fi tînăr, ar lua-o de la capăt...Nu regretă nimic din ce a făcut...  

Marin Ioniţă


Vizualizari: 3972

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info