Curierul Zilei - Pe ruinele comunismului cresc bălării...
PRIMA PAGINA

*** Trei noi săli de sport în Piteşti      *** Seminar împotriva abuzurilor copiilor     *** PASTILA de UMOR      *** Sistarea furnizării apei potabile în Municipiul Piteşti, cartier Găvana III     *** Primăria cumpără utilaje      *** Intrarea Maicii Domnului în Biserică     *** Concert-lecţie marca Florin Totan     *** Încă două cursuri gratuite la Centrul Cultural Mioveni      *** „Jurnal de război”, lansată la Tîrgul Gaudeamus      *** A ameninţat cu maceta ca să primească băutură     *** A plonjat cu maşina în rîul Tîrgului     *** Angajat de la Dacia dispărut de o săptămînă     *** Fraţii, sub control judiciar     *** Fumatul, factor principal în apariţia cancerului     *** Veteranul Ionuţ Butoi, portdrapel la paradă      *** FCSB va juca trei meciuri la Piteşti!     *** „Vom face spectacol!“     *** Sala Sporturilor ar putea primi finanţare      *** Olympic Gym Piteşti, pe podium la Campionatul Naţional de Gimnastică     *** 8 medalii la Campionatele Mondiale de lupte     *** Doar un punct, pentru echipele argeşene     *** Karate: Medalii pentru CS Dacia     *** Liga II, Etapa 17     *** Liga Naţiunilor    

 
Pe ruinele comunismului cresc bălării... Imprimare E-mail
(2 voturi)
sâmbătă, 05 martie 2016

Pe ruinele comunismului cresc bălării...

 

 Pe un munte dinspre Cîmpulung al Muscelului scria cu litere mari cît un stat de om. Pe o stîncă tăiată, cu vopsea roşie, ce se vedea de la cîteva sute de kilometri: „Nici muncă fără pîine, nici pîine fără mun­că!“. Era ideea directorului de la ARO, Victor Na­ghiu, comunistul neconformist căruia i se îngă­duiau unele excese pe care le înregistra industria de autoturisme de teren. Să-ţi cîştigi prin muncă pîinea cea de toate zilele. Şi munca trebuia răs­plă­tită. Şi asta o spunea la timpul cînd se cereau sacrificii...

 

Au rămas vorbe aruncate în vînt. Muncă tot mai multă, pîine tot mai puţină şi mai amară. În timp ce „ Zimbrul Carpaţilor“ urca prin albii de rîuri cu pietriş, se căţăra pe munţi, străbătea pustiul Saha­ra, obţinea performanţe în întreceri internaţionale şi era ce­­­rut tot mai mult la export, muncitorii care îl făureau trebuiau să stea la cozi de la miezul nopţii pentru o pîine şi o sticlă de lapte pentru întreaga familie.Cu sacrificii s-a înfăptuit industrializarea forţată. Dar, to­tuşi, a existat ceva: un loc de muncă asigurat, o locuinţă cu chirie de la stat, internări în spital cu tratament gratuit, drum deschis pentru liceu şi facultate pentru toţi copiii cîţi aveau min­te şi dorinţă...
Dar nu se mai putea suporta presiunea sistemului. Şi „mămăliga româ­nească a făcut explozie“. După Revoluţia plătită cu sînge şi vieţi omeneşti, mai mult decît în oricare ţară comunistă, se aşteptau schimbări definitive. Oricum , nu putea să fie decît mai bine. Aşa credea fiecare cetăţean. Dar ce a adus tranziţia? S-a început cu distrugerea a tot ce era construit. Cumpărate, furate, falimentate, vîndute, revîndute, privatizate, reprivatizate... Ce-a mai rămas? „Zim­brul Carpaţilor“ şi-a rupt coarnele în zidul privatizării. Sfîrtecat de viu, a fost înfulecat de şacalii, de şobolanii, de corbii, de vulturii hoitari din deşertul capitalismului primitiv.
Mai era la Cîmpulung şi industria de ciment, care transforma un munte în material de construcţie pentru întregi cartiere de locuinţe, şcoli, spitale, şosele, gări, stadioane, în ţară dar şi prin A­frica, prin Asia, prin multe alte ţări.
Nici muncă, nici pîine. Armata şomerilor. Şi-au pierdut şi locul de muncă, dar şi demnitatea de a fi muncitori performanţi pe plan internaţional.
Totul a intrat în colaps. Pe locul unde se construia maşina ARO, ziduri părăsite şi ruine. Au dispărut deasemeni întreprinderile industriale din Curtea de Argeş, Topoloveni, Costeşti şi din Piteşti. Unele au fost chiar rase de pe suprafaţa pămîntului. Altele, terenuri pustiite.
Şi tot aşa, şi tot aşa, în întreaga ţară. Nu te întreba unde e industria de trac­­toare, de vagoane, de locomotive, de avioane, de poduri, de stofe, de încălţăminte, de instalaţii petrolifere, minele, balastierele, şantierele, zăcămintele de ţiţei, flota de pescuit, flota transportatoare de petrol, flota fluvială! Nu are cine să-ţi răspundă! Liderii de partide, parlamentarii, miniştrii în toate gu­­vernele, premierii, preşedintele ţării, se simt deranjaţi de a­ceastă întrebare. Se pitroceşte chiar o lege în Parlament, care să-i ocrotească şi să-i scutească de asemenea sâcâieli socotite un atac la sfânta lor demnitate. Ce să mai vorbim de cei care au negociat privatizările, de comisioanele ascun­se, de trădători, de cei care s-au înfruptat, de dezastrul pe care l-au grăbit sau l-au provocat, de corupţii, de jefuitorii din avutul ţării şi de la gura cetăţenilor?
Cam aşa stau lucrurile cu buruienile care cresc pe ruinele economiei comuniste. Altădată o să vedem cum stăm cu spinii şi mărăcinii care au crescut pe ruinele sistemului decedat în plan social...

                           Marin Ioniţă


Vizualizari: 3201

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics



















Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info