Curierul Zilei - Sînge pe pereţi
PRIMA PAGINA

*** Vor bani să îşi crească copiii      *** Proiect de cercetare nucleară la ICN      *** 800 de locuri de muncă în Spania      *** PASTILA de UMOR      *** Pregătiri pentru Festivalul Zavaidoc     *** „Moromeţii 2”, la Cinema „Bucureşti”     *** Filmele săptămînii 16-22 noiembrie     *** Braconierii au lăsat maşina şi-au fugit     *** Beat turtă, a căzut în canal      *** S-a oprit cu maşina într-un pod     *** Scandalagiii din Valea Măcelarului, condamnaţi     *** Înlocuiţi carnea cu fasole      *** Copiii cu păduchi la Grădiniţa „Sfînta Maria”     *** Amenzi drastice pentru şoferi      *** 30 lei biletul la meciul cu americanii     *** Liga Naţiunilor     *** După puncte la Timişoara!     *** Naţionala de tineret a SUA vine la Piteşti!     *** Voleibalistele junioare joacă la Braşov      *** Argint pentru Alexandra Olteanu la Braşov     *** Karatiştii din Mioveni, în concurs la Buzău     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul şalăului cu peştişori vii    

 
Sînge pe pereţi Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 05 martie 2016

Un martor din infern II

Sînge pe pereţi

 

 Mă aflam sub impresia arestării torţionarului de la Penitenciarul din Rîmnicu Sărat. Bătrînul Alexandru Vişinescu, condamnat la douăzeci de ani închisoare cu executare. Gîrbovit, istovit, o epavă umană. Îşi ducea greu cei nouăzeci de ani şi povara păcatelor nenumărate. Îmi venea să strig: „Nu se poate! Nu este el acela!“.

Nu era în stare să facă omul acesta, căruia îi tremură mîinile şi de-abia se ţine pe picioare, aşa ceva. Şi totuşi era el. Şi eu l-aş fi vrut pe cel de atunci. Fiara aceea cu chip de om care îşi hrănea satisfacţia cu suferinţele altora. Pe acela să-l văd în cătuşe! Să arunc cu blesteme după el! Dar moşneagul acesta prăpădit, cît mai are el de trăit? Douăzeci de ani nu înseamnă o condamnare pe viaţă?
Ultimii paşi sub cerul liber. Împleticit, sprijinit… Ultima gură de aer în afara pereţilor. Ştie că se va săvîrşi dincolo de gratii. Dar aflu fără întîrziere că a fost internat în spitalul închisorii. Avea nevoie de îngrijiri medicale. Şi i s-au acordat. Lucru de care el nu a vrut să ştie cînd a fost vorba de alţi condamnaţi aflaţi sub comanda sa. Ni se aminteşte de întîmplarea cu un deţinut care avea ulcer, dar celebrul comandant nu i-a permis nici un fel de asistenţă medicală, nici un tratament. Şi atunci condamnatului nu i-a mai rămas nimic de făcut decît să ceară să nu i se mai pună sare în mîncare. Atîta a cerut: să nu i se mai pună sare. Şi-a călcat pe mîndrie, s-a rugat, a implorat. Dar bătrînul acesta de care mi se face milă, pe atunci în putere, şi cu puteri nelimitate, de viaţă şi de moarte, i-a refuzat această cerere. Iar cînd omul a renunţat să mai mănînce, ofiţerul Vişinescu a ordonat să-i toarne cu pîlnia pe gît zeama sărată. Saramură. Omul şi-a eliminat stomacul în bucăţi de sînge închegat. Lucru care nu l-a impresionat pe director.
Un pat în spital. La căldură. Cu cearşaf curat. Medicamente. Injecţii. Perfuzii.
Investigaţii. Nu este lăsat să moară ca un cîine pe marginea şanţului, cum ar fi făcut el... Îşi va fi aducînd aminte pe patul de spital de deţinuţii care-şi scuipau plămînii şi sîngele pe pereţii celulelor, de gemetele muribunzilor? Dar de cei bătuţi pînă leşinau şi care erau stropiţi cu apă şi cînd se trezeau intrau din nou în iureşul loviturilor? Şi cîte alte mijloace de tortură de care ni se face frică să le povestim, închipuite numai de minţi demonice? Poate că în condiţii normale ar fi fost şi torţionarii nişte oameni cumsecade.  Dar nu putem să ne explicăm de ce, ajunşi în această situaţie, temnicerii depăşeau chiar pre­­vederile legii  (care, ce-i drept, nu aveau alt scop decît exterminarea, dar nu cu metode atît de sălbatice), ce anume va fi trezit în aceste fiinţe umane acele instincte atît de bestiale? De unde această plăcere sadică de a umili, de a chinui, de a te juca  şi a te distra cu vieţi de om? Şi nu s-a întîmplat numai la Rîmnicu Sărat. Ci pretutindeni unde au existat forme de represalii. În Germania, în Rusia, KGB-ul, Gestapo-ul, alte poliţii în ţări dictatoriale din America Latină. Ce se întîmplă azi în zona aşa-zisului Stat Islamic cutremură întreaga lume. Omul! Fiinţă între extreme. Sublimă şi abjectă.
Bărbatul acesta, căruia ajungi să-i plîngi de milă, face parte din categoria monştrilor umani. Vedeţi, a distrus nenumăraţi oameni de elită! Şi nici nu-şi dă seama! Nici un fel de regret! Dimpotrivă, de sub streaşina căciulii, o privire de cîine rău, dulău gata să muşte!
În această situaţie mă aflam cînd m-a căutat domnul Ilea. L-am prezentat data trecută, bărbatul de 82 de ani, inginer, fost director de întreprindere, deţinut politic la Sighişoara, în anul doi de liceu, înainte de majorat. Este şi el afectat. „Eu nu l-aş fi condamnat decît o săptămînă să stea şi el într-o celulă a morţii!“. Era vorba de o încăpere în care erau aruncaţi deţinuţii pedepsiţi. Nu insist să ne-o descrie. Nu am nevoie să mi se povestească alte grozăvii. „Nu poţi să-ţi aminteşti de o întîmplare cu un deţinut care să nu fi fost bătut niciodată?“.   „Ba da!“... Şi îmi povesteşte despre un elev de liceu, de cincisprezece ani, cu care a stat în celulă cu încă douăzeci şi cinci de băieţi. Toţi se întrebau, căutau răspunsuri, strigau, înjurau. El părea mut. Se înfăşura în tăcere. Nu intra în vorbă cu nimeni. Au trecut o zi, două, trei... Nu a fost încă chemat la anchetă, nu a fost bătut, nu i s-au strivit degetele la ţîţîna uşii. Părea uitat acolo. Dar nici nu mînca, nici nu bea, nici nu protesta. Mirare şi întrebare nedesluşită pentru ceilalţi. Dar n-a trecut mult timp pînă să înceapă să se bată cu capul de pereţi. Parcă ar fi vrut să-i spargă şi să iasă prin ei. Poate încerca să-şi pună capăt zilelor. Era ca acele păsări sau acele animale sălbatice care nu suportă captivitatea. Şi se bat de pereţii cuştii sau coliviei pînă îşi găsesc eliberarea în lumea morţilor.
A venit un medic însoţit de un ofiţer care nu era altul decît domnul Alexandru Vişinescu. Au venit şi brancardierii. L-au dus pe targă. Poate la spital. Sau cine ştie unde. Domnul Ilea, n-am auzit niciodată nimic despre el. Nu a mai rămas decît sîngele proaspăt peste alte straturi de sînge uscat...  

   Marin Ioniţă


Vizualizari: 2867

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info