Curierul Zilei - De ce diferă postul ortodox şi cel catolic
PRIMA PAGINA

*** Vor bani să îşi crească copiii      *** Proiect de cercetare nucleară la ICN      *** 800 de locuri de muncă în Spania      *** PASTILA de UMOR      *** Pregătiri pentru Festivalul Zavaidoc     *** „Moromeţii 2”, la Cinema „Bucureşti”     *** Filmele săptămînii 16-22 noiembrie     *** Braconierii au lăsat maşina şi-au fugit     *** Beat turtă, a căzut în canal      *** S-a oprit cu maşina într-un pod     *** Scandalagiii din Valea Măcelarului, condamnaţi     *** Înlocuiţi carnea cu fasole      *** Copiii cu păduchi la Grădiniţa „Sfînta Maria”     *** Amenzi drastice pentru şoferi      *** 30 lei biletul la meciul cu americanii     *** Liga Naţiunilor     *** După puncte la Timişoara!     *** Naţionala de tineret a SUA vine la Piteşti!     *** Voleibalistele junioare joacă la Braşov      *** Argint pentru Alexandra Olteanu la Braşov     *** Karatiştii din Mioveni, în concurs la Buzău     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul şalăului cu peştişori vii    

 
De ce diferă postul ortodox şi cel catolic Imprimare E-mail
(2 voturi)
luni, 07 martie 2016

Istoria tradiţiilor de abstinenţă culinară

De ce diferă postul ortodox şi cel catolic

 

 Începînd de astăzi, creştinii ortodocşii intră în „săptămîna brînzei“, timp în care postesc aproape la fel ca şi creştinii catolici - aflaţi deja de ceva vreme în Postul Paşteului. Puţini ştiu însă de unde vin aceste tradiţii, cu tot cu deosebirile dintre ele. Obiceiul postului a fost moştenit de la evrei şi e atestat încă din primele secole ale erei creştine, cînd scrierile precizau şi schimbarea zilelor de post: de la luni şi joi, la evrei, la miercuri şi vineri, la creştini. De regulă însă, scrierile vechi nu spuneau şi ce se înţelege exact prin post aceste detalii fiind socotite subînţelese. La ortodocşi, regula actuală a postului este prevăzută de Tipicon, o carte răspîndită şi impusă ca normă a cultului public, din secolul 15. La catolici, mai mulţi papi au făcut precizări referitoare la post în secolul 18, dar şi mai recent.

Aceasta nu înseamnă că înainte nu se postea la fel de strict. Dimpotrivă. Pentru vechii creştini, postul însemna să nu mănînce nimic sau doar hrană uscată, seara. Mai tîrziu, se preciza că seara nu se mănîncă alimente de origine animală (carne şi lactate), fiind îngăduite mîncăruri vegetariene. În acest fel, se postea chiar timp de 40 de zile, înaintea Paştelui. După primele trei secole, acest obicei a fost relaxat cu o gustare la micul dejun, constînd din pîine plus o băutură - aceasta, însă, doar în Occident. În Răsărit, nu se admitea gustarea, dar se putea mînca după vecernie, deci spre sfîrşitul după-amiezei.

Alimente problemă

A apărut şi întrebarea, mai ales în est şi zona mediteraneeană dacă scoicile şi creveţii erau de post - au fost în final acceptate, ca un fel de echivalent al „lăcustelor“ pe care le mînca Ioan Botezătorul. S-a pus şi problema peştelui: deşi, în est, nu a fost admis, în vest (mai ales în Italia, unde industria pescuitului era esenţială) s-a făcut diferenţa între peştele cu carne (specii mari) şi micile sardine, care erau tot mai des permise. Pe de altă parte, în est, la Constantinopol, într-o zonă cu multe plantaţii de măsline, se ridica problema uleiului de măsline: acesta era folosit frecvent pe post de unt, de unde legătura cu lactatele, fiind exclus. În vest, unde măslinele erau rare, problema nu s-a pus deloc.
În perioada Schismei (1054), se discutau încă detalii precum uleiul sau icrele, dar în zilele de post nu se mînca practic nimic pînă după amiaza tîrziu, iar masa era de regulă vegetariană, plus creveţi (în est) şi sardine (în vest).
În vest, nimic nu s-a schimbat pînă la secolul 17: în post se putea lua o gustare, dar nu se mîncau carne sau lactate - deşi din secolul 13 lactatele erau permise bolnavilor. O schimbare importantă a apărut însă după Reformă. Protestanţii nu posteau, iar convieţuirea cu ei i-a obligat şi pe catolici să reducă postul, mai ales în privinţa orarului, punînd accent doar pe tipurile mîncărurilor (aşa numita „abstinenţă“). Mai ales în momentul cînd, în America, muncitorii catolicii erau nevoiţi să facă munci grele, papii au dat o serie de dispense, astfel încît s-a mai păstrat postul în sensul vechi doar în puţine zile pe an, cînd regula prevedea o masă pe săturate pe zi (inclusiv cu carne - după precizarea unui papă din secolul XVIII) plus încă două gustări, fără carne.

Ce spun catehismele

În est, Tipiconul s-a dezvoltat treptat, după un model timpuriu din Palestina secolului 6, încercînd să armonizeze diverse tradiţii (toate, monastice), incluisiv din Constantinopol. Din secolul 10 înainte, elaborarea Tipiconului s-a continuat doar în centrul la Muntele Athos, de unde a fost adoptat de Constantinopol în secolul 14, după cucerirea otomană rămînînd nemodificat. Era vorba de un ritual integrat care cuprindea şi cultul public, şi croit doar pentru călugări. Pentru credincioşii obişnuiţi, nu existau reguli foarte clare, ci doar aproximări ale lui, în funcţie de tradiţiile locale şi obiceiuri. Conform regulii stricte (redate şi de calendarul ortodox), în Postul Mare, miercurea şi vinerea se mănîncă o dată pe zi, după amiaza, iar, cu excepţia sîmbetelor şi duminicilor, toată săptămîna se mănîncă şi fără ulei. În primele zile ale postului şi în alte zile din ultima săptămînă, postul este negru. Catehismul ortodox actual, se spune că există patru feluri de post: ajunarea (postul negru), postul aspru (uscat) - doar pîine, apă şi fructe uscate sau seminţe, seara, postul obişnuit (cu mese la ore normale, dar fără carne, peşte, lacte, ouă, vin şi termenul vag „grăsime“ - în practică însă, prin asta nu se înţelege, totuşi, uleiul) şi postul uşor, cînd se dau dezlegări: la peşte, vin şi, unde e cazul, ulei. Vechea tradiţie grecească prevedea că şi restaurantele se închid, pe perioada postului - ea însă nu se mai respectă.
Catehismul actual romano-catolic opreşte mîncarea de carne vinerea şi în posturi. Iar post în sensul vechi, adaptat, înseamnă „a mînca o dată pe zi până la săturare, fiind permis a mînca puţin dimineaţa şi seara“ - acest post e recomandat în Miercurea Cenuşii (prima zi din Postul Paştelui) şi în Vinerea Mare. Mai ales în America, există şi o controversă dacă interdicţia de consuma carne se referă şi la zeamă - moraliştii stricţi afirmînd că da.
Trebuie spus că teologii vechi au ţinut mereu să precizeze că e vorba oricum doar de un exerciţiu spiritual, care nu trebuie să pună în umbră credinţa. În practică, diversele tradiţii locale au fost treptat înglobate de marile centre cu cea mai mare iradiere şi influenţă - în final, Roma şi Constantinopol. Dar, în vremea cînd existau încă diferenţe între Milano şi Roma, de pildă, Sfîntul Ambrozie al Milanului (secolul 4) spunea că „atunci cînd e la Roma posteşte ca la Roma, iar cînd e la Milano, ca la Milano“.

C.Popescu

 


Vizualizari: 4573

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info