Curierul Zilei - IPS Calinic, cu inima în vîrful bisturiului
PRIMA PAGINA

*** A scăzut rata inflaţiei     *** PASTILA de UMOR      *** Românii vor să facă Revelionul în ţară     *** 2,5 milioane de leduri în aranjamentele festive de Sărbători     *** Legătura dintre tehnologie şi artă, făcută de 5 artişti      *** „Femeie în război”, la Cinema „Bucureşti”     *** Profesorul Constantin I. Năstase este iniţiatorul unei colecţii muzeistice     *** Atenţionări de la pompierii din Mioveni     *** Cinci persoane, reţinute pentru furt şi tăinuire     *** A stat 3 zile în casă cu fratele ucis!     *** Autopsierii, condamnaţi cu suspendare     *** Incendiu la Alpitex!     *** Localii au confiscat căruţele rromilor     *** Liga Naţiunilor     *** „Echipa stă bine în clasament!“     *** 5 egaluri şi 5 roşii     *** Meci demonstrativ cu Colegiul Brătianu     *** Vlad Mariea luptă pentru podium!     *** 8 medalii la Târgu Secuiesc     *** Mircea Sibiceanu, premiat la două competiţii!    

 
IPS Calinic, cu inima în vîrful bisturiului Imprimare E-mail
(1 vot)
sâmbătă, 19 martie 2016

Viaţa ca-n romane  

IPS Calinic, cu inima în vîrful bisturiului

 

 Puternic, vînjos, neobosit, un munte de om. Părea plămădit pentru o sută de ani. Fără probleme. Dar iată că i s-a întîmplat şi lui. Într-o zi. Pe înserate. Într-un miez de noapte. Pe neaşteptate…

Năpîrca. Cobra. Vipera. Năluca. Din pustiuri. Din hăuri. Din genune. Tîrîtă. Pe burtă. I s-a încolăcit pe piept. Pe furca pieptului, unde-i greu voinicului… I-a înfipt colţii în inimă. I-a vîrît venin în sînge. Şi l-a pus la pămînt…
O viaţă, una singură are omul aici pe pământ. Parlamentar, guvernamental, demnitar, diplomat, bogat, sărac, credincios, ateu, nimeni nu poate să trăiască de două ori!... Dar nu trăim la fel. Există inşi care îşi trăiesc viaţa cu indiferenţă, vegetează ca un copac, nici nu-şi dau seama cum trec zilele, se trezesc bătrîni şi habar nu au cum au ajuns aici. Evenimente minime, incolore, inodore… De regreţi că ai trăit în zadar, nu poţi s-o iei de la început. Asta a fost, totul s-a terminat. Dacă fiecare viaţă este un roman, acestea ar fi searbede, seci, terne, inutile.
Sînt, dimpotrivă, vieţi furtunoase, bîntuite de forţe din afară sau provocate din dorinţa de confruntare cu destinul şi de trăiri în extreme. Între cele două limite, sute de variante, de la cei care îşi flagelează existenţa la cei ce se cuibăresc în comoditate, de la cei ce caută şi stârnesc conflicte la cei în stare să se sacrifice pentru o anumită cauză. O bibliotecă întregă de romane care mai de care…
Despre Argatu Calinic - nume parcă predestinat, s-ar putea scrie mai multe romane: viaţa ierarhului, viaţa scriitorului, viaţa omului...
IPS Arhiepiscopul Calinic, pornit de la un novice în mănăstire, călugăr, stareţ, urcă toate treptele cinului, pînă nu mai are de făcut decît un singur pas ca să fie un mitropolit. Ar fi un roman de-a dreptul senzaţional...
Biografia romanţată a scriitorului de cărţi de literatură beletristică ar umbla din mînă în mînă, la întrecere cu romanele erotice… Dar ce ne interesează pe noi aici este Argatu Calinic, omul…
Sfinţit este duhul. Sfînt harul transmis în momentul hirotonisirii de la sfinţii apostolic pînă în zilele noastre. Însă spiritul găzduieşte într-un trup de om. Harul, numai în duh. Oasele, carnea, sîngele, organele nu sînt sfinţite. Ele sînt supuse, ca tot omul, legilor naturale ale biologiei. Îmbătrînesc, se îmbolnăvesc, au dureri, intră în suferinţă… Romanul omului Argatu începe cu  pruncia într-o familie nevoiaşă dintr-un sat parcă uitat de lume. Pe prima pagină ar sta scris episodul cu mama care l-a dus în desaga purtată pe umeri să-l închine la mănăstire…
A fost să se dezvolte un ins puternic la trup, viguros, viril, cu toate simţurile în alertă. Pentru el, un adevărat sacrificiu să se claustreze în condiţia monahală. Dotat şi cu o inteligenţă ieşită din comun, asta i-a fost de folos în toate împrejurările. Ca om, nu s-a dovedit un ins comod. De multe ori contestat, de mai puţine ori împăcat: că de ce s-a vîrît în politică, de ce a intrat în parlament, de ce s-a retras, de ce nu mai candidează... Că prea des îşi pune halatul de şantier şi se amestecă printre lucrători, că prea călăreşte ATV-uri în pante pe drumuri necunoscute, că prea se bisericeşte, că prea lumeşte. De ce scrie romane, de ce editează publicaţii, de ce îşi lasă portretul pictat pe zidurile bisericilor, de ce nu scrie şi piese de teatru care să fie jucate, şi multe alte culpe aruncate. Dar toate acestea băteau în el ca vînturile în stîncă. Şi nu aşa ceva l-a doborît... Veşnica şi nestatornica condiţie umană şi-a spus cuvîntul. Inima lui mare care bătea parcă într-o sută de piepturi, suprasolicitată, a obosit. Omul Argatu Calinic, dezbrăcat de veşmintele episcopale, s-a întins, zilele trecute, pe o masă de operaţii. Inima i-a fost dibuită cu bisturiul. A rezistat. A scăpat ca prin minune. Se află în recuperare. S-a ridicat pe picioare. Primii paşi pentru încă o postată de viaţă. Sănătate, Părinte! Şi fără îndoială că episodul va fi povestit în al şaselea volum al romanului său autobiografic.
Un roman din păcate prea discret. Căruia nu i s-a făcut nici un fel de publicitate. Care nu a fost susţinut prin cronici de promovare. Despre care nu prea s-a scris. Care a fost ţinut ascuns de parcă ar fi fost subversiv. Eu, unul, care mă socotesc un ins destul de informat, nu am aflat despre el decît din întîmplare, zilele trecute. Pentru ce scrieţi, domnule Calinic? Pentru sertar? Pentru desaga de pelerin? Lăsaţi deoparte modestia rău înţeleasă, făceţi-vă cartea cunoscută! Aveţi prieteni cronicari. Aveţi amici scriitori. Cunoaşteţi editori. Directori de publicaţii. De unde şi de ce atâta tăcere?
Vă aşteptăm cu o inimă înzdrăvenită! Şi cu un noian de cărţi în circulaţie!
Bine aţi venit printre noi, Înalt Prea Sfinţite Arhiepiscop. Aflaţi că din iniţiativa medicului cardiolog Adrian Tase a luat fiinţă la Piteşti Asociaţia Oamenilor operaţi de inimă. Tot unul şi unul: Cristian Neguţ, redactorul şef al cotidianului Curierul zilei, profesor universitar doctor Octavian Sachelarie, directorul Bibliotecii Judeţene, şi, ultimul pe listă, eu, veteranul, operat pe cord deschis, cu proteză metalică, în 1991. Adică, au trecut de atunci peste 25 de ani, semn că pe nimeni nu trebuie să-l sperie gîndul unei inimi operate.)

    Marin Ioniţă


Vizualizari: 5790

Comentarii (2)
Scris de Sorina in 20-03-2016 20:26 - Vizitator
 
 
Felicitari pentru articol!
 
Scris de fles in 19-03-2016 10:50 - Vizitator
 
 
nea  
ai uitat sau te faci ca preafericitul adat cu pixul??????????
 

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 16.10.2018

--- 3.988 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info