Curierul Zilei - Cum se calculează Paştele ortodox
PRIMA PAGINA
 

*** Ce obligaţii au posesorii de case de marcat     *** 15 cîini şi-au găsit familie la Tîrgul de Adopţii      *** Se opreşte curentul în Piteşti!     *** PASTILA de UMOR      *** La ADLER PELZER GROUP distracţia a fost în floare     *** „Scurtcircuit“, semnalul de trezire la realitate!     *** Răcire accentuată a vremii     *** Protest la Spitalul Penitenciar Mioveni     *** Şi-au ciocnit maşinile la „Păsărica”     *** Condamnat pentru tăiere ilegală de arbori     *** L-a luat rîul din căruţă     *** De la dubiţă a luat foc gospodăria     *** Fost bar, incendiat de aurolaci     *** Condamnat pentru fals în înscrisuri     *** Miercuri în Cupă, sîmbătă cu U Cluj     *** Liga 1 - Etapa 9     *** 16 jucători pe lista preliminară     *** „Nu meritam să pierdem acest meci!“     *** FC Argeş-Luceafărul, se joacă duminică     *** Snagovul, noul lider!     *** „N-a fost un joc spectaculos!“     *** Încep 16-imile Cupei     *** Fotbal, volei, handbal, oină şi tenis la Mioveni    

 
Cum se calculează Paştele ortodox Imprimare E-mail
(4 voturi)
marţi, 29 martie 2016

Cum se calculează Paştele ortodox

 

 Data de sărbătorire a Paştelui a fost dintot-deauna o problemă. Anul acesta, între Paştele catolic şi cel ortodox există o diferenţă de 5 săptămîni. Pentru a înţelege sursa acestei diferenţe, explicăm mai jos modul de calcul al Paştelui şi istoria lui. 

Noţiunea de Paşte a fost adaptată după cea a iudeilor, care o sărbătoreau pe 14 Nissan, luna Nissan începînd odată cu prima lună nouă de după echinocţiul de primăvară. Întrucît, conform Evangheliilor, Iisus Hristos a înviat duminica într-un an în care Paştele evreiesc a picat vinerea, pentru că după 14 zile de la luna nouă urmează luna plină, regula Paştelui creştin s-a rezumat astfel: prima duminică după luna plină de după echinocţiul de primăvară. Regula constituia o tradiţie a creştinilor egipteni din Alexandria - cel mai avansat centru ştiinţific antic în domeniul astronomiei - şi a fost impusă cu autoritatea universală a primul sinod ecumenic (ţinut la Niceea, în 325), întrucît în primele veacuri unele secte creştine sărbătoreau Paştele iudaic. Rămîne de altfel o problemă controversată dacă e permis ca Paştele creştin să poată fi sărbătorit odată cu cel iudaic, în cazul cînd 14 Nissan ar cădea duminica. A existat un canon care intezicea suprapunerea şi cerea amînarea celui creştin în acest caz, dar în realitate evreii îşi schimbaseră modul de calcul, după desfiinţarea statului în anul 70 - iar ulterior chiar au interzis sărbătorirea Paştelui duminica, pentru a se separa clar de creştini. Conform regulii, acceptate universal, în funcţie de combinaţia între data echinocţiului şi fazele lunii, Paştele putea cădea între 4 aprilie şi 8 mai.

Calendarul rămînea în urmă cu 11 minute/an

Data echinocţiului era, la acea vreme, 3 aprilie, conform calendarului roman, iar problema era că această dată nu corespundea întru totul realităţii astronomice. Calendarul roman fusese creat de un astronom din Alexandria (Sosigene) şi adoptat de împăratul Iuliu Cezar în 46 î. Hr., fiind numit şi „calendar iulian“. Anul avea 365 de zile, cu o zi în plus adăugată la fiecare patru ani, astfel încît durata medie era de 365 zile şi 6 ore. Anul astronomic real era mai scurt cu 11 minute - detaliu care se pare că împăratului i s-a părut neimportant. De altfel, chiar şi subtilitatea anilor bisecţi a creat destule încurcături, în primii ani.  Totuşi, cele 11 minute mai adăugau cîte o zi diferenţă la fiecare 128 de ani, ducînd Paştele tot mai spre vara astronomică. În secolul 16, cînd se acumulase deja o diferenţă de 10 zile, un învăţat italian, Luigi Giglio, a propus ajustarea datelor, aplicînd şi o găselniţă (anii divizibili prin 100 să fie bisecţi numai dacă sînt divizibili şi prin 400) care prevenea acumularea de noi întîrzieri pe o perioadă suficient de lungă. În 1582, Papa Grigorie al XIII-lea adoptă această schimbare în ideea că aşa va fi respectată cu mai multă stricteţe decizia de la Niceea. Decizia a fost luată unilateral, într-o epocă în care pontifii romani se considerau singurii lideri ai creştinătăţii. În Occident, calendarul gregorian a fost adoptat pe loc de Italia şi teritoriul care ţinea de Sfîntul Imperiu Roman (Germania, Austria, ţările din jur) plus Polonia, Spania Portugalia, ţările considerate catolice. În schimb, ţările necatolice au privit inovaţia papală cu mare neîncredere. Imperiul Britanic a adoptat-o abia după aproape două secole (în 1752), Danemarca, Norvegia şi Germania protestantă au adoptat-o treptat, între 1700 şi 1776, etc.

Ţările ortodoxe mici, poziţie de compromis

Ţările ortodoxe au respins noul calendar - însă ele nu au avut o poziţie comună. Statul laic rus l-a adoptat în 1918, imediat după ce Lenin, de curînd sosit din Germania, a înfăptuit Revoluţia bolşevică. Statul român nou creat în 1918 avea o altă problemă. Transilvania avea deja calendarul gregorian din 1590, iar în Bucovina, din 1773. Comercianţii din vechiul regat aveau şi ei probleme din cauza calendarului în schimburile cu străinătatea, astfel că, sub regele catolic Ferdinand I, a adoptat calendarul gregorian în 1919. Bisericile ortodoxe naţionale nu au acceptat însă această schimbare la fel de uşor ca statele laice. În 1923 s-a pus problema în cadrul conferinţei panortodoxe întrunite la Constantinopol. Se propunea un „calendar iulian îndreptat“, prin „sărirea“ a 13 zile şi adoptarea unei reguli complicate, propuse de un astronom sîrb, prin care eroarea era eliminată timp de 44.000 de ani. De la această conferinţă a lipsit însă reprezentatul Bisericii Ruse. În cele din urmă, Bisericile Ortodoxă Greacă, Română, Bulgară şi, desigur, Patriarhia Constantinopolului au acceptat introducerea noul calendar, iar Biserica Ortodoxă Rusă împreună cu cea sîrbă şi comnunităţile monahale tradiţionale de la Athos şi Ierusalim au refuzat această reformă. De asemenea, măsura a provocat ruperea unor grupări dizidente (denumite biserici pe stil vechi sau stiliste) în România, Bulgaria şi Grecia. În Biserica românească, schimbarea s-a făcut în 1924, în acelaşi an cu cea grecească (şi cu statul grec) şi cipriotă, Mitropolia ortodoxă Cehoslovaciei în 1951, iar Biserica bulgară, în 1968. Ezitările lor au fost justificate, pentru că printre urmări a fost şi ruperea unor comunităţi din Biserica Ortodoxă Greacă, Bulgară şi Română, care consideră schimbarea un compromis nejustificat făcut catolicilor, astfel încît păstrează calendarul iulian pînă astăzi. Tot la Conferinţa din 1923 s-a stabilit că, provizoriu, Bisericile cu calendarul îndreptat serbează sărbătorile cu dată fixă (Crăciunul etc.) împreună cu Occidentul (în formula actuală se potrivesc pînă în anul 2800), dar Paştele, de dragul unităţii ortodoxe, să fie sărbătorit împreună cu cei care nu acceptă îndreptarea - astfel că, paradoxal, principalul motiv al reformei calendarului (acurateţea datei Paştelui) nu este deocamdată respectat.

Călin Popescu


Vizualizari: 2897

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info