Curierul Zilei - Pastorala de Paște
PRIMA PAGINA

*** Vor bani să îşi crească copiii      *** Proiect de cercetare nucleară la ICN      *** 800 de locuri de muncă în Spania      *** PASTILA de UMOR      *** Pregătiri pentru Festivalul Zavaidoc     *** „Moromeţii 2”, la Cinema „Bucureşti”     *** Filmele săptămînii 16-22 noiembrie     *** Braconierii au lăsat maşina şi-au fugit     *** Beat turtă, a căzut în canal      *** S-a oprit cu maşina într-un pod     *** Scandalagiii din Valea Măcelarului, condamnaţi     *** Înlocuiţi carnea cu fasole      *** Copiii cu păduchi la Grădiniţa „Sfînta Maria”     *** Amenzi drastice pentru şoferi      *** 30 lei biletul la meciul cu americanii     *** Liga Naţiunilor     *** După puncte la Timişoara!     *** Naţionala de tineret a SUA vine la Piteşti!     *** Voleibalistele junioare joacă la Braşov      *** Argint pentru Alexandra Olteanu la Braşov     *** Karatiştii din Mioveni, în concurs la Buzău     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul şalăului cu peştişori vii    

 
Pastorala de Paște Imprimare E-mail
(4 voturi)
vineri, 29 aprilie 2016

Pastorala de Paște

Prin darul lui Dumnezeu
Calinic
Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului
Cuvînt Pastoral la învierea Domnului nostru Iisus Hristos

 

 Preacucernici Părinţi, slujitori ai Sfintelor Altare,
Preacuvios Cin Monahal,
Dreptmăritori Creştini şi Creştine,
Iubitori ai învierii Domnului nostru Iisus Hristos!
„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încît pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mîntuiască, prin El, lumea“ (Ioan 3,16-17).

 

În necuprinsul Univers, Pămîntul este singura planetă care poartă pe căi cosmice, nesfîrşite, viaţa noastră de fiecare secundă, corp ceresc ce a fost definit ca unic în frumuseţea lumii văzute şi a lumii nevăzute.
Părintele Luminilor, Dumnezeu, Cel în Treime lăudat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt, în gîndirea şi lucrarea Sa veşnică, ne-a dat şansa divino-umană de a fi gîndiţi şi întrupaţi ca persoane unice, cu identitate proprie, astfel, întreaga făptură cuvîntătoare fiind străbătută de un tainic şi unic fior de viaţă dumnezeiască. Pentru aceasta: „Stăpîne, Iubitorule de oameni, şi noi, păcătoşii, strigăm şi grăim: Sfînt eşti cu adevărat şi Preasfînt! Şi nu este măsură măreţiei sfinţeniei Tale, şi drept eşti întru toate lucrurile Tale; căci, cu dreptate şi chibzuire adevărată ne-ai adus toate; că zidind pe om, luînd ţărînă din pămînt, şi, cu chipul Tău, Dumnezeule, cinstindu-l, l-ai pus în Raiul desfătării, făgăduindu-i, întru paza poruncilor Tale, viaţă fără de moarte şi moştenirea veşnicilor bunătăţi“. (Sfîntul Vasile cel Mare).
Aceasta a fost starea cea dintîi a omului, făurit dintr-un bulgăre de pămînt peste care s-a răsfrînt duh de viaţă din iubirea lui Dumnezeu, primind porunca de a asculta de Făcătorul său: „Dar, neascultîndu-te pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, Care l-ai făcut pe dînsul şi amăgirii şarpelui supunîndu-se şi, dat fiind morţii, pentru păcatele sale, l-ai izgonit pe dînsul, cu judecata Ta cea dreaptă din rai în lumea aceasta şi l-ai întors în pămîntul din care a fost luat, lăsîndu-i duhul de viaţă, revărsat asupra lui, din iubirea Ta de oameni. (Sfîntul Vasile cel Mare).
Dreptmăritori Creştini şi Creştine,
Aşadar, Pămîntul, singura planetă din Univers cu viaţă pînă acum, a devenit noua patrie a strămoşilor noştri din care am răsărit şi noi, cei care astăzi prăznuim slăvită înviere din mormînt a Domnului nostru Iisus Hristos.
Depărtarea strămoşilor noştri de Dumnezeu Ziditorul, a produs jălanie nesfîrşită în inima lor, dar şi dorul lui Dumnezeu de a şterge lacrimile şi durerea inimii celor care, din iubire veşnică s-au bucurat de darul vieţii. De aceea, de veacuri, mărturisim: „Că nu Te-ai îndepărtat pînă la sfîrşit de zidirea Ta, pe care ai facut-o, Bunule, şi mai mult, nici n-ai uitat lucrul mîinilor Tale, ci, în multe chipuri ai cercetat zidirea Ta întru îndurările milei Tale“. (Sfîntul Vasile cel Mare).
Cum a cercetat Dumnezeu pe strămoşii noştri născuţi din bătrînii părinţi Adam şi Eva? Vom vedea, dimpreună, pedagogia divină aplicată cu îndelungă răbdare, fapt ce ne face să ne bucurăm şi să ne minunăm: prooroci a trimis, cum citim în Sfintele Scripturi, minuni a făcut prin Sfinţii Săi, din fiecare neam, Lege ne-a dat spre ajutor, îngeri fiecăruia ne-a dat spre pază bună, bunătăţile pămînteşti cu îmbelşugare.
Cu toate acestea, inima strămoşilor noştri era în mare durere, durerea despărţirii de Părintele Creator, şi cu nimic nu se putea împăca. Iertarea era greu de obţinut, întoarcerea în Raiul pierdut era cu neputinţă prin puterile slăbite de păcatele cele multe.
Cine putea repara ruptura ce s-a produs între Dumnezeu şi om? Cine putea împăca pe Dumnezeu cu creatura Sa, pentru ca toate lucrurile să se aşeze în matca lor cea dintîi? Cine putea nimici păcatul înstrăinării de care suferea lucrarea mîinilor lui Dumnezeu?
Iubiţi Creştini
şi Creştine,
Iată, acum auzim cum se vindecă înstrăinarea şi se dezleagă lanţurile robiei păcatelor: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încît pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mîntuiască, prin El, lu­mea“.
Cu mare bucurie ascultăm cu­vîntul Sfîntului Vasile cel Ma­re: „Iar, cînd a venit plinirea vremii, ne-a grăit nouă prin însuşi Fiul Său, prin Care şi veacurile le-a făcut. Pe pămînt S-a arătat şi cu oamenii a vieţuit, şi, din Sfînta Fecioară Maria întrupîndu-Se, S-a smerit pe Sine, chip de rob luînd, facîndu-Se pe Sine asemenea cu chipul smeritului nostru trup, ca să ne facă pe noi asemenea chipului slavei Sale!“.
Este uimitor să auzi: Dumnezeu a făcut pe om după Chipul şi asemănarea Sa, dintru început, iar acum, este şi mai uimitor ceea ce Dumnezeu a gîndit să săvîrşească, adică, să îngăduie ca Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului să ia chipul smeritului nostru trup! În ce scop? Ca să ne facă pe noi asemenea chipului slavei Sale: „Şi toate lucrurile acestea sînt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Iisus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării, că adică, Dumnezeu era în Iisus Hristos, împăcînd lumea cu Si­ne, neţinîndu-le în seamă păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări“.
Cum s-a făcut această împăcare? „...pogorîndu-Se prin Cruce în iad, ca să plinească toate ale Sale, a nimicit durerile morţii. Şi, înviind a treia zi şi cale făcînd oricărui trup la învierea cea din morţi, că nu era cu putinţă a fi ţinut sub stricăciune începătorul vieţii, făcîndu-Se înce­­­pătură celor adormiţi“.
Sfîntul Apostol al Neamurilor, Pavel, cel convertit pe drumul Damascului şi ridicat întru slavă în al treilea Cer, mărturiseşte că a primit de la Iisus o împuternicire: „În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobîndim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu“. Iar pentru a ne da mai mult curaj, Pavel Apostolul, ne asigură, astfel: „Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. Căci El zice: La vreme potrivită te-am ascultat, în ziua mîntuirii te-am ajutat. Iată acum este vreme potrivită; iată că acum este ziua mîntuirii“.
Tocmai aceasta dorea şi pentru aceasta suspina şi suspină omenirea: pentru Ziua Izbăvirii, Ziua împăcării, Ziua învierii, Ziua Mîntuirii!
Dreptmăritori Creştini, iubitori ai învierii lui Iisus,
Pentru a avea bucuria de fiecare zi a Izbăvirii, împăcării, învierii şi Mîntuirii, adică Ziua Iertării Atotmilostive a lui Dumnezeu trebuie, ca fiecare dintre noi, cu stăruinţă, osteneală şi răbdare sfîntă să operăm asupra fiinţei noastre trei împăcări, aducătoare de mîntuire:
1. Împăcarea cu Dumnezeu, lăsîndu-L să lucreze în viaţa noastră, pe care trebuie să o încredinţăm doar Lui, El fiind singurul dătător de viaţă. Să-L luăm pe Iisus Hristos drept Stăpînul vieţii noastre şi cu rîvnă să ne încredinţăm purtării Sale de grijă. Atunci cînd credem că nimeni nu ne iubeşte cu adevărat, Dumnezeu - Iisus Hristos ne spune şi azi: Vă iubesc cu iubire veşnică! Atunci cînd sîntem obosiţi, Iisus ne spune, în auzul tuturor: Eu am să-ţi dau putere! Atunci cînd nu mai ştim pe ce cărări să ne ducem paşii prin viaţă, Iisus Hristos, Domnul, ne încredinţează ajutorul zicînd: Eu am să-ţi îndrum paşii pe calea cea adevărată! Dacă ajungem la mari neputinţe şi ne îndreptăm gîndul şi ruga la Iisus, El ne asigură că putem totul în Hristos, Cel Care ne întăreşte în fiecare zi! Iar dacă năduful zilei şi răutăţile lumii ne fac să strigăm că nu mai putem ierta, Dumnezeu ne spune acum, azi şi în veşnicie, că El ne-a iertat şi ne iartă mereu! Atunci cînd orice boală cuprinde fiinţa noastră îndurerată şi cerem izbăvirea din durerile cumplite, îl auzim pe Iisus: Eu te vindec de toate neputinţele şi simţim braţul de nădejde al Doctorului Ceresc sprijinindu-ne pe cărările vieţii.
Împăcarea cu Dumnezeu, înseamnă să ne lăsăm în grija Lui! Înseamnă bucuria de negrăit a părintelui care aşteaptă întoarcerea fiului pierdut în hăţişurile lumii. Aceasta este bucuria cea mare în cer şi pe pămînt! Să ne aducem aminte de oaia cea pierdută din cele o sută, şi cînd a fost aflată, Iisus Hristos a zis: „Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decît pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă“.
2. Împăcarea cu aproapele nostru este împăcarea deplină şi sinceră cu orice om zidit de Dumnezeu. Mare mi-a fost bucuria cînd am citit în dumnezeieştile Scripturi că Dumnezeu este atît de înduioşător, încît pentru iubirea aproapelui, El însuşi se lasă pe locul al doilea, punînd pe primul loc iubirea frăţească între oamenii de orice neam, credinţă şi condiţie socială ar fi. Dumnezeu „a făcut ca toţi oamenii, născuţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pămîntului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor, pentru ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis unii din poeţii voştri: „Sîntem din neamul Lui...“.
Tocmai, pentru faptul că sîntem din neamul Lui Dumnezeu, deci avem aceeaşi rudenie cu Dumnezeu, se impune să eliminăm din viaţa noastră orice ură şi să prefacem toate despărţirile dintre noi în mare bucurie frăţească, renunţînd la toate mijloacele de ucidere a omenirii şi a naturii, sumele fabuloase cheltuite urmînd să se folosească pentru însănătoşirea naţiunilor, salvarea culturii şi a ştiinţei aducătoare de pace, de bucurie, de bunăstare şi de fericire.
Orice ură, orice gînd rău, orice voire împotrivitoare adevărului, tulbură armonia dintre oameni. Iisus Hristos a venit ca lumea pace să aibă şi din belşug să fie, El împăcînd lumea cu Dumnezeu, pentru ca pacea să dăinuiască în cer şi pe pămînt. Să vedem în fiecare fiinţă, în fiecare om, în fiecare floare, zîmbetul lui Dumnezeu şi bucuria oamenilor, zbuciumul topin­du-se în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Condiţia iertării noas­tre este legată, în chip absolut, de iertarea aproapelui. Atunci cînd rostim Rugăciunea Domnească, Tatăl nostru şi a­jungem la ruga: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, Dumnezeu ne dă şansa unică de a primi iertarea a ceea ce am greşit noi, cu condiţia fermă, ca şi noi, la rîndul nostru, să iertăm tuturor celor care ne-au greşit nouă. Iată cum ne cheamă Domnul Iisus la iertare: „Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre“.
Iisus Hristos, Domnul Cel înviat a treia zi din mormînt ne îndeamnă ca iertarea să fie necondiţionată şi, „dacă îti aduci darul la Altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întîi şi te împacă cu fratele tău, apoi vino şi adă darul tău“.
Iată cum Iisus Hristos pune iertarea între oameni mai presus de darul cuvenit Altarului Său!
3. Împăcarea cu sine. Cel mai greu pentru viaţa noastră este, ca în fiecare zi, să ne punem lucrarea, pe care o săvîrşim, în acord perfect cu voia Domnului Dumnezeu, Iisus Hristos, adică, să punem sub binecuvîntarea cerească, atît gîndurile, voia şi simţirea, cît şi lucrarea, oricît de mică şi neînsemnată ar fi, avînd în vedere că în faţa lui Dumnezeu, lucrările şi faptele noastre, pot avea o importanţă nebănuit de mare, asemenea răsplatei pentru un pahar cu apă dăruit celui însetat.
Cu sinele nostru, adică, împăcarea cu noi înşine, o putem realiza cu succes şi sigur, numai dacă ne lepădăm de noi înşine. Soluţia ne-o dă însuşi Domnul Iisus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze“.
Lepădarea de sine, pe care ne-o îmbie Iisus Hristos, este o împăcare a sinelui nostru cu noi înşine, dar mai ales cu Iisus, deci, o împăcare prin acceptarea Crucii în fiecare zi, adică participarea la împăcarea pe care a facut-o Iisus, prin jertfa Crucii la care sîntem chemaţi şi noi să participăm de bunăvoie, din dragoste pentru jertfa lui Hristos, Domnul. Putem să ne bucurăm, că această chemare de a lua Crucea este o conlucrare cu însuşi Dumnezeul Iubirii, care ne ajută să purtăm Crucea Suferinţelor de fiecare zi.
Împăcarea cu sinele nostru, cu noi înşine, înseamnă împăcarea vieţii noastre cu participarea efectivă şi de bună voie la jertfa de împăcare a lui Iisus, Fiul Omului şi Fiul lui Dumnezeu, legînd frumuseţea lumii văzute de frumuseţea lumii nevăzute, unde ne aşteaptă Sfînta Treime pe fiecare în parte, pentru a gusta bucuria şi viaţa veşnică, adică mîntuirea pe care ne-o dorim cu mare credinţă şi nădejde iubitoare.
Atunci cînd lăsăm şi chemăm pe Iisus Hristos să lucreze în viaţa noastră, împăcarea cu aproapele şi cu Dumnezeu vine de la sine. Atunci se aşază pacea în sufletul nostru, în casă, în familie, în societatea omenească, pacea cu orice om, pacea cu Creatorul Dumnezeu Părintele nostru al tuturora.
Doar aşa, învierea lui Iisus din mormînt operează asupra vieţii noastre şi ne face părtaşi la roadele iertării, pe care ni le îmbie fiecăruia dintre noi, bucuria cea mare, care se desprinde şi din rostirea, pe care noi o folosim atunci cînd zicem din adîncul inimii, Hristos a înviat! Şi se răspunde cu mare convingere: Adevărat a înviat!
Dreptmăritori Creştini şi Creştine,
Să ne bucurăm dimpre­u­nă, şi fiecare în parte, de iubirea cea mare şi veşnică a lui Dumnezeu, iubire revărsată pes­te Univers, întreaga natură şi peste viaţa noastră de fiecare zi.
Să mulţumim Domnului Dum­nezeu pentru darul vieţii şi să păstrăm cu mare grijă sănătatea noastră, darul cel mare după cel al vieţii, iar cei în suferinţă să cerem Doctorului Ceresc să ne vindece de toată neputinţa.
Să fim buni unii cu alţii, că Dumnezeu din iubire şi bunătatea Sa veşnică ne-a dăruit iertarea şi binecuvîntarea de a ne bucura, potrivit poruncii Sale, de învierea Domnului Iisus! O dată cu acest imperativ, de a ne bucura, orice întristare trebuie să părăsească viaţa noastră!
Ziua învierii este Ziua Bucuriei Veşnice!
Să ne bucurăm pururea!
Fiecare ceas, fiecare zi, mereu, să fie pline de bucuria învierii lui Iisus.
Să facem din viaţa noastră o bucurie deplină!
Fiecare în parte împărtăşiţi în orice timp şi loc bucuria pentru a ne face părtaşi poruncii lui Iisus!
Aceasta este porunca lui Iisus! Popoare ale lumii: Bucuraţi-vă!



 Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!


Vizualizari: 4270

Comentarii (2)
Scris de Și taxe? in 03-05-2016 11:12 - Vizitator
 
 
Și taxe si impozite când o să plătiți ca să prospere si cei care vin la biserică?
 
Scris de roni in 29-04-2016 07:23 - Vizitator
 
 
ar fi momentul ca arhiepiscopia argesului sa se transforme in mitropolie asa cum este normal.ce ziceti preafericite patriarh  
daniel ?
 

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info