Curierul Zilei - „Ultima mamă“
PRIMA PAGINA

*** Punctul de pensie creşte semnificativ     *** Angajaţii de la Finanţe ameninţă cu greva     *** PASTILA de UMOR      *** Program nou la Zona de picnic Făget      *** Stadiul lucrărilor de investiţii executate pe domeniul public      *** 1092 de focare, 360.800 porci ucişi!     *** Volumul construcţiilor în scădere!     *** Expoziţia «Seminţe cu suflet», la Piteşti     *** Alege să nu fumezi!     *** Pensionarii aşteptaţi la bilete de tratament!     *** Primarul s-a ales cu camionul confiscat      *** Tînăr de 28 de ani, găsit spînzurat!     *** În arest după ce a spart o casă     *** Deţinuţii îşi pot executa pedeapsa acasă!     *** A murit şoferiţa de TIR care ajuta cîinii abandonaţi      *** Consumator de droguri, condamnat     *** Scandaluri sfîrşite la spital     *** „Meci greu, dar mergem să câştigăm“     *** „N-am primit nici o solicitare fermă”      *** Derby pentru supremaţie!     *** Vor să bată campioana!     *** 9 ani de la dispariţia lui Constantin Cârstea    

 
„Ultima mamă“ Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 07 mai 2016

Ce mai citim? Ce mai scriem?

„Ultima mamă“

 de Tiberiu Stănescu, fragment

 PROLOG

    La ceva vreme după ce am ajuns la serviciu, ca în fiecare dimineaţă, am sunat pe telefonul fix, aşteptînd la capătul firului vocea blîndă şi calmă a mamei. În dimineaţa zilei de 26 octombrie 2010, de Sfîntul Dumitru, fără nici o presimţire, am format numărul de telefon; nici un răspuns. Ştiind că vecina Irina, o tînără prietenă a mamei, era acasă în acea perioadă, am sunat-o pe mobil.
  - Doamna Irina, mama nu-mi răspunde la telefon. Vedeţi, vă rog, ce-i cu ea, şi daţi-mi un bip.
 După două minute, Irina mă sună insistent.
Alo, domnul doctor, doamnei îi este cam rău, veniţi!
 Imediat mă îmbrac de drum şi rog o doamnă asistentă să mă însoţească, echipată cu ceva medicaţie de prim-ajutor. Ieşind cu greu din parcarea supraaglomerată a spitalului, conduc în trombă, cît pot de repede, anunţînd-o telefonic pe sora mea, Violeta, să vină repede la mama noastră. Am ajuns în circa opt minute la scara blocului, cu o strîngere de inimă pe care nu o mai simţisem niciodată cînd veneam să văd ce face mama. Uşa apartamentului era uşor întredeschisă. În dormitor, asistată de Irina şi de o altă vecină, zăcea fără suflare în patul său mama. Strîngerea de inimă pe care o simţisem a devenit dureroasă cînd ochii mi-au căzut pe lumînarea a­prin­să lîngă ea. În disperare, timp de aproape ze­ce minute am încercat să o resuscitez fără succes. Murise mama!
Au sosit, cu feţele răvăşite, sora mea, Violeta, şi Mi­ron, soţul ei.
Mama a mu­rit! - i-am întîmpinat cu o voce pierdută. Era singurul gînd pe care puteam să-l vocalizez.
Violeta s-a lăsat moale, mîngîind de cîteva ori chipul celei ce ne-a adus pe lume, zicînd îndurerată şi cu ochii înecaţi în lacrimi:
Nu se poate!
Dar era adevărat. Trăiam atunci cele două fiinţe care dintr-odată nu mai eram copii senzaţia stranie de ruptură de origini, de-nsingurare ireparabilă. Dumnezeu ne lăsase şi el fără ajutor, într-o lume în care, chiar dacă ne rămăseseră soţii, copiii, nepoţii şi prietenii, dispăruse sursa de încărcare cu speranţe, bucurii, energie fizică şi mentală ce ne motiva existenţa.
De aproape patru ani, şapte prieteni, colegi de şcoală elementară, regăsiţi după decenii, ne întîlneam la cîteva luni, la o gustare şi un pahar de vin, depănînd pînă seara amintiri de neuitat. Şi fiindcă mama mea era singura mamă în viaţă, deseori grupul de prieteni trecea pe la ea, fericind-o nespus cînd îi ziceau „Sărut-mîna, mamă!“.
 Şi ultima mamă, „mama noastră“, ne primea cu drag, lăcrimînd de bucurie, fericită să-l poată recunoaşte şi numi pe fiecare coleg în parte.
La revedere, pe cine ştie cînd, scumpa, unica şi mult iubita noastră mamă!         
Este prima mea încercare scri­să şi îndrăznesc să o public. Pentru cei care au ştiut-o, dar nu au cunoscut-o suficient, pentru păstrarea amintirii ei în sufletele urmaşilor, pentru perpetuarea dorului neerodat, pentru iertarea pe care i-o cerşesc dacă nu am ajutat-o cît a meritat, am terminat de scris această poveste în mai puţin de şase luni de la dispariţia mamei mele.
Dumnezeu s-o odihnească!


  TIBERIU STĂNESCU, MEDIC, SPITALUL
DOCTOR VICTORIA IRIMIA, DOCTOR  ÎN ŞTIINŢE MEDICALE


Vizualizari: 8411

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info