Curierul Zilei - Carte nouă
PRIMA PAGINA

*** „Cel mai frumos copil din Argeş“!     *** Se opreşte curentul în Topoloveni     *** Doctorul Dan Manu şi academicienii     *** PASTILA de UMOR      *** 61 de km de asfalt deszăpezit la Mioveni      *** Sfinţii zilei      *** Dragoste la prima vedere!     *** SARMALE DE PORC     *** Evenimente 17 decembrie de-a lungul vremii     *** Cenaclul „Armonii Argeşene“     *** Campanie Umanitară „Găteşti şi Dăruieşti“ la Mioveni     *** Fuego a colindat la Piteşti!     *** Carson, la debut     *** Victoria asigură prezenţa în Top 6!     *** Raliul Argeşului, în aprilie!      *** Pe podium la Ploieşti!     *** Fără medalie la Campionatele Mondiale!     *** Liga 1 Etapa 20     *** Locul 1 la finalul turului!     *** Noi medalii pentru CSM Piteşti şi CS Dacia Mioveni     *** A luat foc coşul de fum      *** Argeşul mai pierde un primar     *** Prins băut la volan!     *** La 87 de ani, a provocat accident în lanţ     *** A dat foc la haine şi şi-a incendiat casa     *** Demisia directorului de la Spitalul Municipal e pe bune    

 
Carte nouă Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 28 mai 2016

Carte nouă

 

 Vasile... Pas scurt pe pămînt. Pas  lung în gîndire şi în simţire. În iniţiative şi proiecte. Mic de statură, dar mare în ambiţii literare. În visuri şi în romane. Şi găseşte edituri pe măsură. Şi cititori care să cumpere cartea. Ceea ce nu este de ici - de colea. Nici la îndemîna mea. Un titlu original. Niciunde nu se mai întîlneşte. Întregul roman al lui Vasile Dorin Ghilencea, după cum îmi dau seama, este scris în stil „Ghilencea”, după cum avea să-l prezinte poeta Denisa Popescu la lansarea de la Biblioteca Judeţeană. Nimeni nu a mai scris ca el. Nici de la el încoace. Poate îşi va face emuli pentru viitor, nu se ştie. Nu s-a adăpat nici din valul optzecist, nici de la modernişti, nici de la postmodernişti, nici de la douămiişti. Şi nici nu a ucenicit la şcolile şi curentele tradiţionale din Antichitate sau  la cele vechi orientale, nici la cele europene, din Evul Mediu încoace, trecînd prin renaştere, clasicism, baroc, romantism, parnasianism, simbolism. Literatura lui îi aparţine integral.

 

Ultimul roman al lui Vasile Dorin Ghilencea, scris în colaborare după cum mărturiseşte, nu e ceea ce pretinde, biografia artistului plastic Iuliu Feldioreanu, originar, după propria expresie, din prima localitate istorică de peste 5.000 de ani de pe valea Rîului Negru, între Plaiul Bratiei la răsărit şi Plaiul Oii la apus, avînd la 35 km Nord Carpaţii Getici... Localitatea unde repauzează Albu Logofătul Vodă, azi, Retevoieşti. Artistul plastic Iuliu Feldioreanu apare mai mult ca un pretext. Un alter ego al autorului. Biografia poate să fie autentificată. În mod cert, cu acte în regulă, cu certificate şi diplome, Vasile Ghilencea din Retevoieştii de Argeş este tînărul care a intrat la o şcoală profesională şi a practicat pînă la pensie meseria de creştere şi întreţinere a animalelor domestice. Dar în cărţile sale, fie în pielea lui Iuliu Feldioreanu, fie a altor personaje, se afişează ca un intelectual de elită. Chiar personajele, mai mult autoeducate decît şcolite, vorbesc foarte elevat. Iată, de pildă, un fragment de dialog... „Adicăăă, trebuie să înţelegem, de la început, că nu putem onora mult visata fericire aici, într-un spital...
- Nu sîntem aici din vina noastră, vru el să-i netezească supărarea.
- Suportînd consecinţele, apare şi mustrarea, Iuliu, că nu am luat măsuri de prevedere în ce priveşte prezenţa aici.
- Corect ai gîndit, Nina. Şi eu puteam evita episodul meu. Nu luăm în seamă deloc necunoscutul rost al fenomenelor, întîmplărilor ce par a nu lipsi dintr-o ecuaţie cu felurite deznodăminte.
- La concluzia asta am ajuns şi eu adesea, întrebîndu-mă de ce e inevitabilă făptuirea răului. Cumva, pentru că aşa trebuie? Nu ştim.
Şi atunci găsim vaga explicaţie că aşa e „în program“, că  e „mîna destinului“.  Bănuială cu care păcătuim, întrucît nu există asemenea certitudine.
 - Dar fenomenul şi feluritele exemple ale îndurerării există cînd eşti biciuit. Aici nu există o explicaţie potrivită, ori poate nu este înţeleasă sau acceptată. Decît ca „lecţie“, Nina!...   
Cartea lui Vasile Dorin Ghilencea funcţionează şi în varianta de manual de ştiinţă şi educaţie. Furnizează date din mitologie, istorie, astrologie, religie, filozofie, psihologie, estetică, lingvistică, arte plastice, muzică, teatru, peisagistică, urbanism... Un bazar în care găseşti tot ce îţi doreşti. Plus relatările, consideraţiile şi chiar concepţiile autorului. Cine face cunoştinţă cu mari înţelepţi şi cugetători ai lumii, Herodot, Zamolxis, Orfeu,  Eschil, Epictet, Pitagora, Horaţiu, Anacreon, Galen, Avicenna, Pericle,  Confucius, Montesquieu, Fontenelle, Evangheliştii, Dumitru Constantin Dulcan, Dimitrie Cantemir,  Antioh Cantemir, Anton Pann, Wagner şi mulţi alţii.
Nu ştiu de ce, de cîte ori privesc fotografia şi prezentarea de pe coperta a patra a unei cărţi, mă duce gîndul la o cruce de cimitir cu fotografia şi epitaful defunctului...
O fotografie de tinereţe a unui bărbat frumos şi pe cartea lui Vasile Dorin Ghilencea, care se numeşte „Trioletul Marelui Verb“ şi o prezentare a doamnei directoare a editurii Napoca Nova, Voichiţa Pălăcean Vereş... Dar cine să fie fătuca aceasta superbă care stă alături? N-ar putea fi altcineva decît îngerul bun care îi veghează liniştea de creator. Însă aflăm că nu este altcineva decît coautarea romanului, Maria - Amalia Ghilencea. O tînără şi inspirată scriitoare, care bate la porţile celebrităţii. Sînge din sîngele autorului, pe care o lasă cu jurămînt ca să-I continue opera.
Cu actualul său volum de proză, domnul Ghilencea face încă un pas pe hotarul moşiei sale literare, pe care vrea să-l mute mai departe. Copleşit de boli şi încovoiat de bătrîneţe, după cum aflăm din prezentarea cărţii, nu se lasă. Are mereu pe buze învăţăturile Maicii Tereza: „Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul se-ncărunţeşte, iar zilele se transformă în ani... Dincolo de orice punct de sosire, e unul de plecare... Fă astfel ca în loc de milă, să impui respect. Cînd nu mai poţi să alergi, ia-o la trap. Cînd nu poţi nici asta, ia-o la pas. Cînd nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată!...“.      

                          Marin Ioniţă    


Vizualizari: 2540

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics





































Zi record

Vineri, 23.11.2018

--- 4.141 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Flag Counter


PRchecker.info