Curierul Zilei - Fragment din cartea lui Calinic Argatu, Episcopul Argeşului şi Muşcelului, „Adevăratul Cioran
PRIMA PAGINA

*** Boia şi Liiceanu l-au băgat la mijloc pe Liviu Dragnea     *** Prefectura angajează Consilier juridic     *** Le-a ars balconul!     *** Un mort şi trei răniţi la Lunca Corbului!     *** Casa a ars, icoana a rămas intactă     *** Ucisă de nepot în Italia     *** Dan Puric, apel la valori în Anul Centenarului     *** Se pun în vînzare biletele la Festivalul Zavaidoc!     *** Concert pentru doi corni şi orchestră      *** Fetiţele din Argeş au luat 13 premii     *** Culisele meciului     *** 4 goluri şi multe ratări la Mioveni     *** CS Mioveni - Dacia Unirea Brăila 4-0 (2-0)     *** Tricolorii s-au reunit pentru meciurile cu Lituania şi Muntenegru     *** Au urcat pe podium     *** Victorie la scor cu bănăţenii!     *** „Am ratat şi de la 1 m de linia porţii!”     *** Săvoiu: „Sper să rămînem în liga a doua”     *** Ceferin, încă 4 ani la şefia UEFA    

 
Fragment din cartea lui Calinic Argatu, Episcopul Argeşului şi Muşcelului, „Adevăratul Cioran Imprimare E-mail
(1 vot)
sâmbătă, 25 iunie 2016

Ce mai citim? Ce mai scriem?

 Fragment din cartea lui Calinic Argatu, Episcopul Argeşului şi Muşcelului, „Adevăratul Cioran“, apărută în Editura Eikon, Bucureşti, anul 2015, Cuvînt înainte Lectura ca exorcizare, de Adrian Alui Gheorghe

 

 Curată vorbă

  De multe ori, Cioran îşi punea întrebări capitale. Dumnezeu era prea departe pentru înţelegerea lui, dar, uneori, căuta cu îndărătnicie drumul care duce mai de-a dreptul spre Imperiul Său Duhovnicesc.

 La multele şi grelele întrebări ce-şi punea, se vede clar: cărările lui Cioran se par a fi şi limpezi uneori. Iată dovada: „Există momente în care, oricît de departe ne-am găsi de orice credinţă, nu ni-l imaginăm decît pe Dumnezeu ca interlocutor. Să ne adresăm altcuiva ni se pare o imposibilitate sau o nebunie!“.

Ce mai putem spune?!?

Înrudiţi cu Dumnezeu

   Cel mai groaznic sentiment este atunci cînd te simţi singur, părăsit de Dumnezeu şi de oameni, deopotrivă. Aceasta este cea mai mare cădere de „sus“.
  Cioran m-a uluit prin precizia cu care face analize de mare fineţe cînd scrie: „Înrudiţi fiind cu Dumnezeu - vedeţi cum spune? - ar fi necuviincios să-l tratăm ca pe un străin, mai ales că, oricum, singurătatea noastră mai modestă, o evocă pe a sa“.
 Îţi vine să plîngi! Pentru Dumnezeu şi zidirea Sa!

 A fi singur

 Noi ne plîngem deseori de amară nemulţumire şi că, dragă Doamne, am fi părăsiţi de cei din jurul nostru şi chiar de toată lumea. Sentimentul singurătate se aşază în inima şi sufletul nostru, de cele mai multe ori, doar cu buna noastră învoire.
 Atunci cînd păcătuim, lucrurile se agravează pentru că libera voie a luat-o înaintea raţiunii şi cădem într-o stare neutră. Se vede că Cioran era mereu bîntuit de astfel de furtuni. El însuşi, cu mînuţa lui, scrie: „A fi singur e stare difuză de păcătuire. Din ea izvorăşte nevoia de Dumnezeu, din frica de sine însuşi“.

 


Vizualizari: 3241

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 16.10.2018

--- 3.988 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info