Curierul Zilei - Copiii şantierului
PRIMA PAGINA

*** Trei noi săli de sport în Piteşti      *** Seminar împotriva abuzurilor copiilor     *** PASTILA de UMOR      *** Sistarea furnizării apei potabile în Municipiul Piteşti, cartier Găvana III     *** Primăria cumpără utilaje      *** Intrarea Maicii Domnului în Biserică     *** Concert-lecţie marca Florin Totan     *** Încă două cursuri gratuite la Centrul Cultural Mioveni      *** „Jurnal de război”, lansată la Tîrgul Gaudeamus      *** A ameninţat cu maceta ca să primească băutură     *** A plonjat cu maşina în rîul Tîrgului     *** Angajat de la Dacia dispărut de o săptămînă     *** Fraţii, sub control judiciar     *** Fumatul, factor principal în apariţia cancerului     *** Veteranul Ionuţ Butoi, portdrapel la paradă      *** FCSB va juca trei meciuri la Piteşti!     *** „Vom face spectacol!“     *** Sala Sporturilor ar putea primi finanţare      *** Olympic Gym Piteşti, pe podium la Campionatul Naţional de Gimnastică     *** 8 medalii la Campionatele Mondiale de lupte     *** Doar un punct, pentru echipele argeşene     *** Karate: Medalii pentru CS Dacia     *** Liga II, Etapa 17     *** Liga Naţiunilor    

 
Copiii şantierului Imprimare E-mail
(6 voturi)
marţi, 12 iulie 2016

Copiii şantierului

 

 Munţii Făgăraş. Valea Argeşului. Liceul din Corbeni. Răsărit din pămînt sub privirile mele. Cărămidă cu cărămidă. Grindă cu grindă. Stîlp cu stîlp. Ferestrele larg des­chise spre lume.

 

Elevii. Prima serie. Prima promoţie. Prima încerca­re. Pri­ma bucurie.
Seralişti. De toate vîrstele. De toate profesiile. Mineri, betonişti, zidari, dulgheri, sudori, şoferi. Clase mixte. Ele, muncitoare la staţiile de sortare, în ateliere, la gura tunelelor, la lămpărie, funcţionare la arhive sau în birouri, surori medica­le… O lume pestriţă... Dar pornită şi neoprită...
Elevi la zi. Copii ai şantierelor. Din barăci. Din coloniile de la Corbeni, de la Că­păţîneni, de la Rotunda, de la Oieşti, de pe Valea Vîlsanului, Rîului Doamnei, Rîului Tîrgului, Cernatului, Topologului. În colonii se nasc, în colonii cresc, în colonii învaţă...
Şi copiii din satele din zo­nă. De la Corbeni, de la Căpăţîneni, de la Arefu, de la Berindeşti, de la Stăneşti, de la Rotunda, de la Oieşti, de la Cicăneşti, de la Galeşu, de la Brădet, pînă departe la Sălătrucu şi Tigveni...

Surorile Florescu. Mariana şi Elena. Gemene. Dar nu clo­ne identice. Una munteancă robustă, făcută parcă să sfarme piatră în pumni. Alta dimpotrivă, firavă, delicată, floare la fereastră... Tatăl lor, un Novac de legendă. Voinic, puternic şi cu o gospodărie care ar fi putut fi mutată în Muzeul Satelor... Şi încă două perechi de gemene, toate fete, surorile Şiţaru, Iulia şi Vasilica din Cicăneşti, atît de asemănătoare că nici profesorii, nici colegii nu puteau să le deosebească... Surorile Grecu... Trei... Negemene... Frumoase... Deştep­te... Familie de mici in­­­te­­lec­­­tuali... Ion Mărtoiu de la Stăneşti... Gheorghe Tron din Cor­­beni... Surorile Badea. Elena şi Maria. Gemene şi ele.          
Ei. Elevii. Copiii şantierelor. Din barăci. Din colonii. Ivan. Lazăr. Preda. Popa. Vîlcu. Catrina. Neagoe. Ursu.
Copiii şantierelor. De sub munţi. Şi veneau, veneau spre liceu, ca la un izvor cu apă fermecată. Cu ghiozdanele pe umeri. În uniforme. Prin forfota şantierului. Prin scrîşnetul perforatoarelor. Prin detunetul exploziilor. Prin ţipetele cla­xoanelor. Prin praful stîrnit de roţile de camioane. Dumitru M. Ion, azi poet consacrat,  Bezim Dumitru, pictor consacrat, Moldovan Mihai, Preda Mina, Popa Teodor, Vasiloancă Mihai, Catrina Nicolae, Dulceanu Marin, Pulpă Elena, născută Florescu. Şi localnicii: Bălaşa Tatiana, Călin Elena, Dogaru Ion, Ierbaşu Cornel, Florescu Maria, Măr­­toiu Ion, Grecu Aurelia, Lă­lîu Elisabeta, Sandu Vasile şi alţii.

Şi profesorii. Tineri.  Doam­­­­­­ne, cît de tineri! Mulţi veniţi direct de pe băncile fa­­­cultăţilor. Filofteia şi Gheorghe Mînzatu, cu rădăcinile în Cicăneşti. Stere de la Albeşti. Stelică Chelu de la Nucşoara. Gheorghe Pulpă tot din Cicăneşti la istorie. Ecaterina Turcu şi Mioara Lălîu din Corbeni, cu repartiţii cerute în vatra copilăriei lor. Res­tul, de prin ţară. Doamna Fota de la Bucureşti, profesoară de desen. Îmi ilustra încercările literare de publicat în reviste. Irina Popescu la biologie, Vasilica Popescu la română, Sică Oprea la fizică, de asemenea,  Tomiţa Creţu la franceză, din generaţiile mai vechi, domnul Borovină, directorul, domnul Ilie Ghiţescu, adjunct, domnul Constantinescu, şi Florian Ghiţescu, profesor de matematică. Din Ardeal, din Banat, Helga Gundichs, înaltă, blondă, uşor pis­­­­­truiată, din teapa saşilor, în­­drăzneţii care-au întemeiat colonii, castele, cetăţi, tîrguri, oraşe, catedrale, pînă în insula britanică. Şi Valeria Horak, brunetă, atît de frumoasă încît nu puteai să o priveşti fără să te îndrăgosteşti. Amîndouă cu soţii ingineri în şantier. Soţii Băşoiu la ştiinţele naturii, Adrian Stere la sport. Printre ei, şi eu. Venit la chemarea şantierului, în redacţia Făclia Hidrocentralei. Logică şi psihologie. În completarea catedrei. Materii aride. Nu prea am avut succes cu ele. Afirmarea mea s-a făcut prin lecţiile de literatură... După o asistenţă la o lecţie cu Caragiale, directorul a afirmat în Consiliul Profesoral convocat ad-hoc: „De cînd eram student  la Academia Comerci­ală, dus de un coleg la o pre­legere a lui Nicolae Iorga, nu am a­­vut o surpriză atît de plăcută!“

Onica. Nebu­na. Sa­tul îşi are nebuna lui. Inofensivă. Nu face rău nimănui. Numai mintea îi era rătăcită. O găseam în fiecare zi la poarta liceului. De cum mă ve­dea, începea să strige: „Vine Regele Mihai! Vine Regele Mihai!“  Nu ştiam pe unde să ocolesc. Iar colegii, în căutare de porecle, au avut una la îndemînă. O vreme am fost regele liceului din Corbeni.
Elevii mei de la Corbeni. Prima mea clasă de li­­ceu. Au mai fost şi alţii, zeci de serii de şcolari şi de studenţi. Dar ei au rămas în cea mai durabilă amintire a mea. Îi purtam cu mine prin clasele liceelor Nicolae Bălcescu şi Zinca Goles­cu din Piteşti. În amfiteatrele U­niversităţii. Îi vedeam în bănci. Surorile Grecu. Surorile Florescu. Surorile Bucur. Tonoiu. Mărtoiu. Tron...
Copiii şantierului.  Din gura tunelelor. Din inima centralei subterane. Din umbra barajului. Din umbra statuii, nişte statui şi ei pe soclul monumentului din Munţii Făgăraşului, din Cheile Argeşului, din pagini de istorie...  

 Prof. Marin Ioniţă   


Vizualizari: 4804

Comentarii (8)
Scris de toma verginia in 17-07-2016 20:37 - Vizitator
 
 
fratele meu,Vasiloanca Mihai a murit in 2009. 
 
a fost profesor de desen.
 
Scris de toma verginia in 17-07-2016 19:38 - Vizitator
 
 
am gasit intamplator articolul si evocarea. 
sunt sora lui Mihai Vasiloanca. 
 
fratele meu a decedat in 2009. 
isi dorea sa mai revada locurile acelea,n-a reusit.
 
Scris de MIMI FLORESCU in 12-07-2016 00:58 - Vizitator
 
 
AM FOST COPII FRUMOSI ,CURATI,CUMINTI,CINSTITI.AVEM AMINTIRI FRUMOASE DESPRE COLEGI SI PROFESORI.MI-E DOR DE TOTI CHIAR SI DE CEI CARE NU MAI SUNT SI ASTEPT CU MARI EMOTII ZIUA REVEDERII.
 
Scris de Erbasu Cornel in 11-07-2016 13:25 - Vizitator
 
 
Asa erea e curios ca asa putini oameni mari saumici își amintesc bune sau rele le-am trăit cu bine! Nu ne putem supăra pe ruși cumani turci tătari etc au fost poate neamurile noastre Dumnezeu sa ii ierte pa cei care au adormit cu păcatele lor cu totodata eu nu pot sa îmi uit tineretea
 
Scris de panescu maria in 11-07-2016 09:05 - Vizitator
 
 
Emotionant !
 
Scris de Preda(Griga)Nina in 09-07-2016 11:14 - Vizitator
 
 
Multumesc d -lui prof Ionita ptr articol .D-nei nostre dir Helga Gundisch pentru pregatirea temeinica pe care ne a dat o,astfel incit am reusit printe primii la Facultate.Noi copii de santieristi ,am venit multi de la Bicaz,apoi parintii nostri au plecat la Lotru sau Portile de Fier.Am fost prieteni buni cu copiii localnici ...Bezim Dumitru si Vasiloanca Mihai aveau talent si suflet de artisti de atunci..pentru mine matematica a fost preferata ..Am avut prof foarte tineri si care si iubeau meseria,pentru care tin sa le multumesc,..vor avea intotdeauna un loc in inima nostra
 
Scris de MARTOIU ION in 09-07-2016 08:53 - Vizitator
 
 
Corbeni-Arges,septembrie 1962-printre basculantele gigant si praful de santier am pasit timid,pe portile celui mai nou liceu din judet.Era o scoala frumoasa,construita special pentru noi,iar in pragul ei ne-a asteptat o echipa de profesori tineri si frumosi care porneau impreuna cu noi in primul an de activitate didactica.Au trecut anii si aproape toti suntem absolventi cu studii superioare.Pe 14 iulie 2016, ne vom revedea cu totii la Liceul CORBENI-ARGES.
 
Scris de fles in 09-07-2016 21:10 - Vizitator
 
 
 
scuza-ma 
dar daca tu regreti acele timpuri 
atunci esti depasit
 

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info