Ce mai citim? Ce mai scriem? Elena - Camelia Sighiartău, Povestioare de ţărăncuţă. Născută la Arefu, fiica profesorilor Angela şi Cezar Bădescu, verişoară cu scriitorul Horia Bădescu, cunoscut şi peste hotare.
Pălăria lu’ nea Ilie„Iiii! Hi-hi-hi!“, chiuie nea Ilie de răsună toată valea Arefului. Iar s-a făcut criţă la bufetu’ lu’ nea Vasile Gingiuţă şi cînd o ia mai tare pe ulei îl apucă chiuitul... Nea Ilie e subţirel, ascuţit la faţă şi e-ncălţat tot timpul cu nişte ceoalfe de cauciuc. Porneşte tala-tala cu litruţa-n mînă spre casă. Se-opreşte din cînd în cînd, mai trage cîte o duşcă şi-şi şterge stropii poşircii cu mîneca de la cămaşa cîrpită pe ici - pe colo. Coregrafia o ştie pe de rost de cînd s-a luat de băutură: doi paşi înainte, 1- 2 înapoi, cu variaţiuni „hăis“ şi „cea“. Cînd nu-l mai ţin cotonoagele, se propteşte de cîte-un palan de gard şi stă agăţat de el ca o momîie. Nea Ilie are ce-are cu pălăria lui de culoarea leşiei, boţită şi cu panglica roasă pe alocuri... Cînd îl apucă dracii o ia şi dă cu ea de pămînt. Pălăria îi stă cuminte, proţăpită-n creştetul capului mai tot timpul. Nu se mai miră de toanele lui nen-su Ilie... Se aruncă-n glodul uliţei stîrnind un praf de ţărînă şi scoţînd la iveală un şomoltoc de păr şuriu, rămas deodată prostit în poziţie de drepţi în moalele capului. Nea Ilie îşi ia pălăria la trei păzeşte: „Na, fir’a dracu’ de pleaşcă!“. Apoi, împăciuitor, cată s-o ridice. Scuipă-n palmă şi-şi netezeşte zulufii treziţi din somn: „Guriţa mă-tii de păr“. Se bălăngăne încolo şi-ncoace, dă să se-aplece, apucă pălăria de-un bor şi cînd să se-ndrepte de şale îl lasă picioarele şi se duce de-a berbeleacul în şanţ. Pleaşca-i sare cît acolo. Preţ de cîteva clipe rămîne tîmp, privind în gol, mai să dea a zice: „Cum dumnescrişii mă-sii? Că adineauri fusei în picioare…“. Apoi privirile-i cad pe litruţa din mînă. E de bine, n-a scăpat-o… O ridică-nspre cer, ca un tată ce-şi ridică fălos pruncul în braţe. Ultimul gît de rachiu limpede de prună gîngureşte zglobiu în razele de soare. Aşază clondirul tacticos în iarbă şi boscorodeşte ceva, da’ şi limba i se-mpleticeşte de la atîta băutură. Se dumireşte-ntr-un tîrziu ce şi cum, apoi iarăşi se oţărăşte: „Cristoşelu’ mă-tii! Treci încoace, dare’ar dracii-n tine de pălărie!“. Se-ntinde către drum, trage pălăria spre el şi-o, scutură bine de glod... „Na, fire-ai a dreacu de bleambă“. Se mai opinteşte de cîteva ori să se ridice, da’ cum picioarele au intrat de mult în „pe loc repaos“, se resemnează mioritic şi dă pe gât cu nesaţ şi ultima picătură de ţuică din sticluţă. Se-ntinde-n şanţ cu litruţa goală la căpătîi, apoi smulge-un pai, îl lasă atîrnînd bezmetic în colţul gurii, şi-şi trage pălăria pe ochi… Aşa-l găseşte seara Murgana, vaca lui. Tot pufăind prin şanţ după iarbă mai zemoasă, îi ia tacticoasă la molfăială pălăria lu’ nea Ilie. Murgana se-ntoarce de la grădină cu muierea lui nea Ilie, Vasilica. Vasilica lu’ nea Ilie e-o pălugă de femeie zdravănă şi cu patru ţînci după ea. Ea duce greul casei şi-i tot timpul cu gura pe bărbatu-so şi ăi mici. „Ptiu, fire-ai tu al dracu’ de om! Aci erai, mă? Scoal’ că te iau toţi dracii acu’! Io cad pe brînci de-atîta treabă toată ziulica şi tu-mi dormişi ca belferu’, ai? Treci acasă, că te ia mama dracu’ de beţivan!“. Nea Ilie, trezit parcă din visele cele mai duioase, se ridică-n capul oaselor şi-i smulge pălăria Murganei din gură. (…) Vizualizari: 1977
Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v. AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com All right reserved |