Curierul Zilei - Agapă culturală la Vila Florica
PRIMA PAGINA
 

*** Hoţ filmat cînd fura dintr-un centru pentru copii     *** Un medic şi-a transformat maşina-n tomberon!     *** Detenţia la domiciliu, neconstituţională!     *** Delict pe insula Caprelor!     *** „O creatură delicată” şi „Scurtcircuit”, la Cinema Bucureşti     *** Academicianul Gheorghe Păun vorbeşte despre globalizare     *** Chinezii, interesaţi de domeniul agro-alimentar din Argeş      *** Afacerile din comerţ, în creştere     *** Spionaţi de adversari     *** Culisele meciului FC Argeş - U Cluj     *** La doar 1 punct de podium!     *** „Diferenţa trebuia să fie mult mai mare!“     *** „N-am găsit soluţii să desfacem apărarea“     *** Liga Campionilor, Etapa 1     *** „Am crezut în echipă, de la început!“     *** Unirea Bascov, pe locul 4     *** Codin şi Preda au adus primul punct al lui Bradu     *** 24 de goluri, 7 penaltiuri, o eliminare    

 
Agapă culturală la Vila Florica Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 10 septembrie 2016

Agapă culturală la Vila Florica

 

 Seară de vară la început de toamnă. Cîntă greierii în iarbă. Cocoşii în sat. Pleznesc boabele de struguri în vrejii de viţă de vie… Miroase a tămîioasă şi a coarnă… Sub norii care învăluiesc cerul nu e nevoie de stele. Rareori atîtea capete luminate strânse laolaltă. Aşa se tot întîmplă de zece ani încoace pe hotarul dintre anotimpuri. Cînd se adună fiii şi fiicele Argeşului şi Muscelului atinşi de aripa geniului, de oriunde ar fi. Locul destinat, scena teatrului în aer liber de la Muzeul din Goleşti. Dar, în acea seară de săptămîna trecută, a avut loc la Vila Florica a Brătienilor un eveniment excepţional: au fost chemaţi la o cină prietenească Cetăţenii de Onoare, care nu sînt alţii decît Fiii şi Fiicele Argeşului, performanţi şi în anii care au urmat.

 

Ghid ne este ziaristul Iustin Dejan, azi directorul Muzeului din Goleşti.
- Cum este cu această Cină de Taină? Nu aş numi-o aşa, n-are nimic tainic în ea!
Discuţii libere. Să ne cunoaştem, să ne recunoaştem, să comunicăm, să punem la cale proiecte, colaborări… Aş numi-o, mai degrabă, o agapă culturală.
- De acord…Şi acum, te rog, prezentările…
Îmi face cunoştinţă, în primul rînd, cu preşedintele Consiliului Judeţean, doctor Dan
Manu şi cu vicepreşedintele Ion Mînzînă, gazde amabile şi primitoare, care au organizat acest eveniment, pentru prima dată în istoria argeşeană, şi, poate, unic în ţară. Fără discursuri, fără cuvîntări, fără tente politice. O reuniune şi atîta tot…
Ne salută şi prefectul adjunct Emilian Dragnea… Participanţi fără de număr. Cetăţeni de Onoare din oraş, din judeţ, din ţară, invitaţi şi de peste hotare, performanţi în toate domeniile artelor, ştiinţei şi tehnicii: scriitori, jurnalişti, artişti plastici, muncitori, actori, cercetători, inventatori, ingineri, medici, profesori, militari, universitari, academicieni…
Să începem cu cei numiţi altădată “băutorii de cerneală”, scriitorii şi ziariştii. Iat-o pe cea mai tînără romancieră, Ania Cazan, care a început să editeze cărţi încă de pe băncile şcolii. Tînără, talentată, frumoasă, dar mai ales luminoasă. Toamna înfloresc crizantemele… Profesorul de istorie, doctorand, „poetul cu patria în glas”, Constantin Vărăşcanu, care, ca nimeni altul din ţară, scrie azi atîta poezie patriotică. Scriitori şi ziarişti în acelaşi timp, Mihai Golescu, Traian Ulmeanu, Gabriel Grigore, Cristian Vasile. Nu lipsesc Cristina Munteanu, Camelia Iliescu, Viorel Constantin şi, cel mai elevat dintre noi, domnul Octavian Ştireanu, nume predestinat, cu hectare întregi de articole şi cărţi, argeşean care se află în Bucureşti. Adunaţi laolaltă, patru istorici, cadre didactice universitare, foşti directori de muzeuşi de arhive, Vasile Novac, Spiridon Cristocea, Teodor Mavrodin.Şi actualul director al Muzeului Judeţean, Cornel Popescu. Tot la categoria istorici, deşi profesor de ştiinţele naturii, îl putem adăuga pe domnul Radu Gava. Şi oamenii de teatru Luminiţa Borta, Matei Varodi, Tudor Sevastian…
Contribuţii importante în viaţa culturală a Argeşului, fostul director al Staţiunii Viticolede la Ştefăneşti, domnul inginer Budan şi Dorin Oancea, profesor de dans… La ordine, dar nu sub ordine, militarii. Comandant de pluton, generalul Niţu Stan, preşedinte al Asociaţiei Veteranilor de Război, Filiala Piteşti, care la cei 95 de ani este încă viguros şi cu mintea trează, un exemplu chiar pentru cei mai tineri, deşi a trecut prin două războaie. Secondat de colonelul Alexandru Ţînţarcu, preşedintele Asociaţiei Cadrelor Militare În Rezervă şi în Retragere Basarab I. Oamenii politici, grupaţi, nu prea ne bagă în seamă, dar nici noi nu ne dăm în vînt după ei. Excepţie face Simona Bucura Oprescu, în astă seară foarte degajată, aş zice mereu tînără şi frumoasă, care vine la noi ca la nişte adevăraţi prieteni.  
File înnodate de istorie. Aşa cum în Antichitate se organizau agape în umbra templelor şi sanctuarelor, recentul eveniment a avut loc în umbra Vilei Florica a Brătienilor. Care a găzduit de-a lungul deceniilor numeroase întîlniri ce aveau să schimbe destinul României.
Un astfel de banchet este un prilej în care să se întîlnească şi să se cunoască, să pună lacale prietenii şi acţiuni, oamenii cei mai luminaţi născuţi pe această vatră sau cuibăriţi aici din lumea largă.
Fiii şi Fiicele Argeşului, remarcaţi, promovaţi, premiaţi de mai multe ori, trec pragul excelenţelor. Pentru această categorie de argeşeni a fost pusă la cale cina comună despre care se face vorbire. Cunoştiinţe, schimb de idei, de experienţă, de înfăptuiri, comunicare, proiecte, colaborări, muzică aleasă şi masă îmbelşugată.

Marii absenţi

Îmi trec privirea peste mulţime. Printre sutele de participanţi, nu găsesc decît amintirile unora dintre cei care îşi au locul aici.
De data aceasta, lipsesc cu desăvîrşire românii care veneau din America, din Canada, din ţările europene, ba chiar mai de departe la întâlnirea Fiilor Argeşului şi Muscelului. Nu-i văd nici pe unii argeşeni de excelenţă din ţară. Nu-l găsesc pe Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, IPS Calinic, care altădată umplea cu statura sa masivă acest eveniment. Fără îndoială că este prins în treburile cu Noua Catedrală Episcopală, încă neterminată. Cu amenajarea locurilor de veci ale familiei regale.
Dar unde este savantul Constantin Bălăceanu-Stolnici, fiu al Argeşului de aproape un secol, care ne-a făcut faimă în medicină, în cercetări istorice, în învăţământul universitar şi, în sfîrşit, prin originea sa aristocrată?
Îl caut cu privirea şi pe actorul Sebastian Papaiani, venit pe lume pe Strada Crinului din Piteşti şi al cărui nume îl poartă cinematograful central din acest oraş. Dar el explică într-o declaraţie de presă că i s-a furat terenul pe care a fost construită casa părintească, unde s-a născut şi a copilărit. Că de douăzeci de ani aşteaptă  retrocedarea, dar posesia a fost în bună parte vîndută altei persoane. Ce fiu al Argeşului mai este, se întreabă în aceste condiţii? Mai are, zice, şi probleme de sănătate…
Nu-l văd pe Mircea Diaconu, actorul atît de îndrăgit pentru rolurile sale din nenumărate filme şi spectacole de teatru. Lipsesc privirii mele alţi participanţi pe care îi vedeam ediţie de ediţie la Goleşti, printre care fostul preşedinte de judeţ, Constantin Nicolescu, astăzi reţinut şi deţinut într-un penitenciar. După părerea mea, dacă nu s-ar fi lăsat muşcat de inimă de şarpele ispitelor, fără această întîmplare stranie, ar fi rămas cel mai bun conducător de judeţ din tranziţie, pînă azi. Iniţiatorul, promotorul, susţinătorul acestei manifestări pe care a condus-o aproape zece ani…  

Minutul de reculegere

Aş vrea să trec mai departe, dar se agaţă de gîndul meu amintirile celor care nu au putut să vină, pentru că, pur şi simplu, nu mai sînt.
Mi-l amintesc pe Paul Everac, în baston, la Festivalurile de la Goleşti. Autorul dramatic, atît de mult legat de Teatrul din Piteşti, unde i s-au jucat în premieră multe piese, unele în regie proprie. În fiecare an, la rândul său, invita la Dîmbovicioara romancieri, poeţi, actori, sculptori, istorici, ziarişti de elită. Nu a lipsit nici un adevărat Muzeu în aer liber.
Dar să revin la cei care până mai ieri au fost contemporanii şi concetăţenii noştri. Am călcat pe aceleaşi străzi, am mers la aceleaşi spectacole şi concerte, ne-am întîlnit la aceleaşi vernisaje, am avut convorbiri interminabile… Iată-l pe actorul Ion Focşa, dacă nu cuman, atunci peceneag, cum îl prezentau în glumă nişte prieteni, dar român pînă în măduva oaselor,plecat din satul Peceneaga, din creuzetul de etnii cu Delta Dunării, băiat de prăvălie în Bucureşti, ucenic într-o fabrică, şofer de taximetre, descoperit de animatorul cultural Victor Ion Popa, dramaturg şi regizor. Student la o vârstă apreciabilă, actor cu multe angajamente, stabilit, în cele din urmă, la Piteşti, unde rămâne până se trage definitiv cortina peste activitatea sa. Zeci de roluri pe scena de scîndură, în ultimii ani va juca în teatrul de hîrtie pe care şi-l construieşte. Mai exact, scrie o carte în trei volume monumentale, “Ghinionul a fost norocul meu“, cu certă valoare documentară şi de istorie a teatrului, dar care se citeşte ca un roman senzaţional. Fiu al Argeşului, nu lipsea de la nicio ediţie.
Pluteşte printre cei prezenţi umbra jovială a lui Constantin Zărnescu, care a fost cel mai frumos june prim din istoria teatrului piteştean. A jucat aici încă de pe cînd era elev şi pînă în ultima clipă. Se poate spune că a murit în scenă, precum Moliere... Actor de dramă şi comedie, regizor, scenarist, omul de teatru complet…
Dar să nu zăbovim prea mult la sfat cu actorul Florin Dumiru, fost director al Teatrului Aşchiuţă! Vi-l aduceţi aminte cu chitara în concerte sau în roluri de mare greutate ca acela al lui Don Juan? Secerat în plină forţă de creaţie, măcinat de o boală necruţătoare, dar optimist pînă în ultima zi?...
Gazdă bună a artiştilor, doamna Ileana Focşa, care a făcut istorie în Teatrul din Piteşti, înrolul Gemei din Titanic Vals… Marin Radu Ene, actorul comic atît de înzestrat, George Gentea, Dragoş Mîrzan şi cîţi şi mai cîţi…
Şi inginerul, arhitect peisagist, Gheorghe Pacea, care a împodobit oraşul cu arbori şi arbuşti ornamentali, şi cu flori din toate soiurile, care s-a dus mîhnit de invazia dalelor şi pavelelor, care îngropau oraşul ca nişte lespezi pe morminte. Şi profesorii Eduard Minasian, Eugen Boia, Vasile Călinescu…
Şi ultimul dintre ei, Gheorghe Gomoiu, dirijor şi întemeietor de formaţiuni corale, plecat în ajun, pus în mormînt chiar joi, înainte de festivitate, după excelenţii săi consăteni, profesorul şi dirijorul Emanoil Popescu şi juristul Silvestru Voinescu, autor de cărţi şi director al Bibliotecii Judeţene…
O pînză de umbră peste agapa culturală de la Vila Florica… Dar prezenţa atîtor tineri talentaţi şi de mare viitor ne împrăştie tristeţea…
Se răreşte pădurea de copacii maiestuoşi, dar se îndeseşte de proaspeţii lăstari. Nimic nu e pierdut…


Marin Ioniţă 


Vizualizari: 2151

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info