Curierul Zilei - DATORII UITATE
PRIMA PAGINA
Publicitate pdf
DATORII UITATE Imprimare E-mail
(2 voturi)
sâmbătă, 17 septembrie 2016

CÎND REALITATEA BATE LITERATURA

DATORII UITATE

 

Printre cele mai mari daune care bîntuie România de la începutul tranziţiei sînt tăierea pădurilor şi distrugerea sistemelor de irigaţii. Nici o schimbare în zbuciumatul sfert de veac. Nici un minister, nici un guvern, nici un parlament, nici un partid ajuns la putere, nici o preşedinţie nu au realizat nimic în stingerea acestor dezastruoase fenomene.

Intrăm din nou într-o perioadă de alegeri parlamentare. Se justifică cineva de ce au fost distruse sistemele de irigaţii şi s-au defrişat pădurile? Îşi asumă cineva răspunderea să aducă apa pe canale, să oprească doborîrea copacilor?
Eu n-aş crede în povestea care umblă din om în om. Care ar putea să fie scornită de un scriitor cu fantezie exacerbată… Se spune, de pildă, că un fost preşedinte de ţară, care se vrea acum şef de guvern, născoceşte sute şi mii de argumente ca să acuze toate partidele, de la putere sau din opoziţie, serviciile, procuratura, poliţia, justiţia şi pe oricine… Şi să arate ce înfăptuiri măreţe au avut loc sub sceptrul său. Nici un cuvînt despre codrii străbuni din care au rămas numai buturugi, despre apa care nu mai ajunge la rădăcinile plantelor cultivate. Şi ce întîmplare misterioasă, cu dispariţia flotei româneşti de pe mări şi oceane.
O altă poveste, de ce n-aş crede că şi ea inventată, zice că primul preşedinte emanat de Revoluţie s-a retras în liniştea lui, unde tace şi de unde nu iese la bătaie decît atunci cînd este provocat. În vremea tătucului, totul a mers bine, pădurile se înfigeau în rădăcini, rîuri întregi udau ogoarele…

Şi una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste de ţară este a primului şef de guvern, debutantul reformei, preferatul chiloteselor de la Apaca… Cel care azi apare pe ecranele televizoarelor, alături de Sorin Roşca Stănescu, Elena Udrea şi alţi penali, nu ca să plîngă pe zidurile Ierusalimului, ci pentru a da lecţii de morală politică. Şi zice naratorul că chiar din primele zile ale conducerii lui democratice, cu acordul său tăcut, ca să cîştige electoratul derutat, a început demolarea motoarelor, pompelor, conductelor, aspersoarelor, pînă şi a dalelor care căptuşeau canalele de irigaţii.
Şi nu putea să fie altfel în ţara în care, după părerea sa, întreaga industrie era un morman de fiare vechi. Şi tot atunci au intrat drujbele şi topoarele sălbatic în păduri.
Poveşti, poveşti… Cu restituiri ilegale, care pun în pericol de-a valma şi pădurile statului, cu vînzări la firme străine, cu înstrăinări de pămînt românesc, cu corporaţii multinaţionale. Cu gatere pe toate dealurile şi pe toate văile, cu coloane de camioane care cară buşteni şi cherestea zi şi noapte, nu se ştie unde. Cu un lider politic şi cele 42.000 de hectare de pădure, cu os din os de rege şi prinţesa lui, care au învîrtit alte întinse suprafeţe împădurite şi cîţi alţi zeci de zeci de proprietari de firme - fantomă. Nici o lacrimă de apă la rădăcina plantelor din sistemele de irigaţii…
Încă o dată alegeri parlamentare. Aidoma altora în serie. Alte poveşti aiurite. Nici un cuvînt despre salvarea irigaţiilor şi pădurilor. Candidaţii au alte preocupări: să găsească argumente pe care să le aştearnă pe hîrtie în faţa anchetatorilor. Bineînţeles că niciunul nu e vinovat cu nimic. Totul, dar absolut totul, a fost a­­nume inventat ca să-i compromită.
Partide mari, partide mici, alianţe, lideri, miniştri contestaţi, miniştri corupţi, miniştri penali, miniştri tradiţionali, miniştri tehnocraţi, şi tot aşa de sus în jos, de jos în sus, de la Vlădică la opincă…
În timp ce curg gîrlă vorbele, argumentele, disculpările, a­­cuzaţiile pe toate canalele de comunicare, sînt secate canalele de irigaţii, se usucă plantele, începe dezastrul deşertificării. Şi ţipă, şi urlă, şi scrîşnesc şi se cutremură şi sînt doborîte sub topoare pădurile şi sînt cărate într-o veselie, puteţi să-i ziceţi chiar nebunie. Şi dau năvală puhoaiele, şi torentele devin rîuri, şi inundaţiile înghit recoltele, şi dealurile alunecă peste sate, şi seacă apa în fîntîni…
Şi povestea nu e una scornită de imaginaţia cam scrintită a vreunui scriitor.
La ce ne putem aştepta de la noii aleşi?
Mîntuieşte, Doamne, poporul tău!  

   Marin Ioniţă

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code


Vizualizari: 2304

Comentarii (1)
Scris de Iaca cui in 23-09-2016 18:45 - Vizitator
 
 
Și de ce credeți că sunt uitate lucrurile astea? 
Nu le vom uita niciodată și de vom avea șansa să ne răzbunăm...! 
Nici ala de țâța nu va scăpa dacă înaintașii lui au fost cei care ne-au adus aici!
  

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved
 
< Precedent   Următor >
[ Înapoi ]


embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Luni, 01.07.2019

--- 3.802 vizitatori unici ---

Horoscop zilnic

Flag Counter


PRchecker.info