Curierul Zilei - Primarul Corbilor de piatră
PRIMA PAGINA
 

*** Reducere de 10% la plata datoriilor!     *** Depuneţi adeverinţa la Casa de Pensii!     *** Două decenii de proiecte de dezvoltare     *** Incendiere anunţată pe Facebook     *** Au atacat un şofer şi l-au jefuit     *** Spărgătorii au interdicţie să se apropie de păgubaş     *** 16 echipaje ISU la Mioveni, în concurs     *** Ministrul Fifor vine la Cîmpulung     *** Şi-au ciocnit maşinile, pe DN 73      *** Beţivan, lovit de maşină cînd traversa      *** Racordaţi ilegal la energie electrică     *** Jandarmii au donat sînge     *** Pe podium la Cupa Romgaz     *** Liga Campionilor, Etapa 1     *** Raicu la Campionatul Mondial     *** La Bradu s-au stabilit campionii!     *** Peste 80 de piloţi la Trofeul Cîmpulung Muscel      *** Liga 1     *** CS Mioveni joacă ani la Piteşti, cu CSO Ploepni     *** Sporting Lieşti - Mioveni, în Cupă     *** Programul şaisprezecimilor de finală este următorul:    

 
Primarul Corbilor de piatră Imprimare E-mail
(1 vot)
sâmbătă, 24 septembrie 2016

Personaje de roman

Primarul Corbilor de piatră

 

 Fapt sigur, toţi primarii au ieşit din urne. Din voinţă obştească. Uneori chiar cu opt la sută din numărul ale­gătorilor cu drept de vot. Aşa stau lucrurile văzute de la suprafaţă. În realitate, toţi primarii sînt numiţi de partidul din care fac parte. Şi trebuie neapărat să aibă şi o clientelă poli­tică. Şi o contribuţie esenţială. O investiţie esenţială pe care să o recupereze înzecit şi însutit în timp ce se află în funcţie.

Cunosc un bărbat care a ajuns primar într-un sat fără clientelă politică. Poate singurul din ţară.
A fost şi el  propus de un partid. Dintre mai multele care îl curtau. Care şi-au dat seama că nu există alt posibil candidat care să aibă o şansă mai mare. Şi cum acesta era sistemul, omul a acceptat. Dar a declarat de la început: „Eu voi fi primarul cetăţenilor, nu primarul partidului!”. Şi s-a ţinut de cuvînt.
E vorba de Virgil Baciu, primar în comuna Corbi din judeţul Argeş. Autentic fiu al satului. Îl cunoaşte din copilărie, din tinereţe, cînd păştea vitele pe dealuri. A crescut în lipsuri. A învăţat carte pe apucate. Dar cînd s-a făcut mai mare, a lăsat  bîta de cioban şi toporul, sapa şi cazmaua, şi a plecat, cum se spune, cu legătura în băţ, ca să intre pe poarta marelui oraş necunoscut care era chiar capitala ţării. Angajat sezonier, este repede recunoscut ca cel mai bun mun­­­citor, este calificat, ajunge şef de formaţie, şcoala de ma­iştri, liceul la seral.
În tranziţie, îşi alcătuieşte propria firmă într-un domeniu unde nu are concurenţă: acoperişuri de clădiri înalte, protecţie pe pereţi, unde oamenii lucrează suspendaţi în funii. Patronul, primul dintre ei.
Nu poate să facă faţă comenzilor. Firma ia proporţii. Angajează muncitori, maiştri, ingineri, contabili, economişti…
Familie ideală. Soţie colaboratoare. Doi copii. Casă pe măsură.
Dar îl prinde dorul de vatra pe care s-a născut. Se întoarce în sat, la Poenărei, comuna Corbi. Construieşte casa pe care n-a avut-o în copilărie. Cumpără terenuri. Livadă. Grădină cu flori. Pune la cale construcţia unui drum asfaltat. Ajută cu bani cînd e nevoie, susţinând diferite acţiuni.
Dar se ţine departe de politică. Totuşi, el se lasă ispitit cînd comunitatea se roagă de el să-i fie primar.
Candidează. Este ales. Primul mandat. Nu dă cu piciorul la tot ce a fost. Nu neagă realizările. Chiar preia iniţiative şi proiecte pe care le găseşte potrivite. Dar patronul unei firme de construcţie din Bucureşti are idei noi. Pe care încearcă să le pună în aplicare. Şi chiar reuşeşte. Cu toate că nu are pe teritoriul său firme care să plătească impozite locale, comuna ajunge una dintre cele mai prospere. Chiar în stare să-şi asigure toate cheltuielile din resurse locale, fără contribuţii de la stat, pe cînd altele, după cum se ştie, se află în insolvenţă sau în pragul falimentării…
Satul Corbilor de piatră… Specialiştii din întreaga lume încă nu au reuşit să dezlege enigma cum aceste păsări, cu sute de ani în urmă, au putut să sape într-un perete de stîncă abruptă, din piatră dură, găuri adînci, şi să facă în ele cuiburi…Virgil Baciu ar putea să fie cunoscut ca una dintre aceste păsări rare. Care sapă chiar în piatră sea­că…
Dar nu e poate nici pe acest mal al Dîmboviţei. Se stîrneşte furtuna. Politica încearcă să-l confişte pe primar cu realizările lui cu tot. Ba chiar să-l răstoarne, dacă nu-l poate subordona.
Iar lupta dintre partide este crîncenă. Chiar se încaieră. Sînt interesate mai mult să ajungă la putere decît să se afle în slujba comunităţii. Pentru o indemnizaţie, pentru o facilitate, pentru o mică afacere, politicienii, consilierii, funcţionarii, trepăduşii sînt în stare să-şi vîndă conştiinţa şi demnitatea, dac-o mai au. Să intre în jocuri. Să se ofere. Să-şi vîndă prietenii. Asociaţii. Rudele. Să se vîndă chiar pe sine. Aşa cum se întîmplă şi sus, la nivelul superior al puterii .
 Dar primarul Virgil Baciu nu e de vînzare…

   Marin Ioniţă


Vizualizari: 1791

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info