Curierul Zilei - Ce se mai ţese pe la putere?
PRIMA PAGINA

*** Punctul de pensie creşte semnificativ     *** Angajaţii de la Finanţe ameninţă cu greva     *** PASTILA de UMOR      *** Program nou la Zona de picnic Făget      *** Stadiul lucrărilor de investiţii executate pe domeniul public      *** 1092 de focare, 360.800 porci ucişi!     *** Volumul construcţiilor în scădere!     *** Expoziţia «Seminţe cu suflet», la Piteşti     *** Alege să nu fumezi!     *** Pensionarii aşteptaţi la bilete de tratament!     *** Primarul s-a ales cu camionul confiscat      *** Tînăr de 28 de ani, găsit spînzurat!     *** În arest după ce a spart o casă     *** Deţinuţii îşi pot executa pedeapsa acasă!     *** A murit şoferiţa de TIR care ajuta cîinii abandonaţi      *** Consumator de droguri, condamnat     *** Scandaluri sfîrşite la spital     *** „Meci greu, dar mergem să câştigăm“     *** „N-am primit nici o solicitare fermă”      *** Derby pentru supremaţie!     *** Vor să bată campioana!     *** 9 ani de la dispariţia lui Constantin Cârstea    

 
Ce se mai ţese pe la putere? Imprimare E-mail
(2 voturi)
sâmbătă, 08 octombrie 2016

   Politica bate literatura

Ce se mai ţese pe la putere?

 

 Parlamentul celor aproape cinci sute de reprezentanţi ai naţiunii pe ultima sută de metri. Este timpul să se voteze cele mai importante legi, care să pună ţara pe două picioare. Să nu mai şchioapete, cu gleznele umflate şi tălpile erodate.


Şi iată ce s-a găsit mai întîi şi mai întîi de făcut:

   Legea fumatului: Este de netăgăduit că nicotina ucide. Că pînă şi copiii, ca să nu mai vorbim de adolescenţi, cad pradă acestui viciu. În primul rînd, din tendinţa de a imita, de a experimenta. O dată deveniţi independenţi, ajung să ducă povara cu ei pînă la adînci bătrîneţi, dacă le mai apucă. Îngrijoraţi de această nenorocire abătută peste capul nostru printre altele, reprezentanţii poporului independent şi democrat, care se cere ocrotit, s-au gîndit să dea o lege care să protejeze populaţia de această meteahnă. După lungi şi îndelungi dezbateri, s-a votat, în sfîrşit, o lege care să precizeze spaţiile în care se poate fuma. Efectele au fost ca cele ale unei frecţii la un picior de lemn. Şi n-au apucat să se liniştească lucrurile acolo unde se iau marile hotărîri, că unii parlamentari s-au trezit din somn fără trabucul între dinţi şi s-au gîndit să modifice legea, făcînd-o mai permisivă. Alte dezbateri, alte confruntări, alte argumente pro şi contra, altă pierdere de timp. În sfîrşit, se găsi formula soluţiei trecută prin comisii, care se şi votă. Iar cetăţeanul de rînd, el, alegătorul, se poate întreba: „Eu cu ce m-am ales? Si cît a costat fiecare minut de dezbatere? Şi de ce au fost lăsate deoparte alte probleme, cu adevărat arzătoare, cum a fost cea a milioanelor şi milionarilor în legătură cu achiziţiile Microsoft şi multe altele?“.
 Legea homosexualilor: Nu prea-i fac ei publicitate, o ţin în umbră, le e ruşine să intre cu ea în public, dar se dezbate, se amînă, se reia. Chestiune arzătoare, fără de care ţara nu poate să păşească mai înainte. Propuneri, argumente, dintre cele mai bizare care au cutreierat vreodată parlamentele României de cînd există ele. Să se legifereze sau nu căsătoriile între persoane de acelaşi sex? Să poată să aibă urmaşi prin adopţie, crescuţi în acel mediu? Motivele susţinute chiar de deputaţi homosexuali sînt acelea că e vorba de o minoritate în societate, care, ca oricare alta, să zicem cele etnice, trebuie să se bucure de drepturi egale. Că doar e vorba de dragoste, chiar dacă acest lucru nu este plăcut nici lui Dumnezeu. Părintele ceresc nu a lăsat în lume homunculul hermafrodit. El a creat bărbatul şi femeia, care să se însoţească şi să se înmulţească, stăpânind pămîntul. Pînă şi animalele cele mai primitive cunosc această diferenţiere între sexe, mascul şi femelă. A căpiat omenirea? Am ajuns mai animale decît animalele, mai bestii decât bestiile? Să vedem ce spune legea? Susţinătorii ei caută să ne tot convingă că acesta este drumul spre înalta civilizaţie şi globalizare. Şi nu în zadar, rezultatul cel mai palpabil este că obţine aderenţă şi adepţi şi chiar se manifestă în stradă cu surle şi tobe, mai îmbrăcaţi, mai despuiaţi, vopşiţi, desenaţi, cu semne satanice, de incitare. Ba chiar, de parcă am fi în balamuc, bărbaţii se transfigurează în chip de femei şi femeile în chip de bărbaţi, cine să mai înţeleagă ?
  Legea ciobanilor: Multă bătaie de cap a dat parlamentarilor şi această problemă, dacă ciobanii să ţină la stînă un cîine, doi sau trei. Dacă să poarte aceste animale domestice sau să nu poarte un retevei de lemn agăţat de gît. Dacă pot să fie împuşcate cînd se-ndepărtează de oi. Legea a stîrnit proteste, parlamentul şi ministerul de resort au fost pichetate. O amînare, un compromis…
  Legea vînătorii: Se află acum în dezbatere tagma puşcaşilor, a braconierilor. Susţine că s-au înmulţit prea mult urşii, rîşii, pisicile sălbatice, de ce nu şi capra neagră, cerbii, lupii, porcii mistreţi şi cocoşii de munte, care, în felul acesta, devin periculoşi, prin atacarea echilibrului ecologic. Trebuie împuşcaţi mai mulţi urşi şi alte animale sălbatice . Dedesubt, se ascund, de fapt, alte interese: in­­-
teresul unor persoane pentru trofee sau pentru câştiguri de bani din vînzarea pieilor, a coarnelor, pentru colecţionari şi a cărnii pentru restaurante. A ajuns să se vîneze pînă şi ciocîrliile, deliciu pentru restaurantele europene de lux.
Este adevărat că urşii dau năvală în tomberoanele din oraş, că atacă corturile din păduri ale turiştilor, că ies pe şosele ziua şi noaptea. Au fost cazuri cînd au fost răpite animale din gospodărie, ba au căzut victime chiar şi oameni. Am ascultat şi discursuri patetice în apărarea acestor animale, cu argumente de felul: omul este cel care a intrat în mediul natural în care animalele trăiau în libertate şi, la urma urmei, ce contează câţiva oameni, acolo, sfîşiaţi de animale, faţă de accidentele de automobile sau de alt fel, care produc de zeci de ori mai multe victime? Da, omul a intrat în habitatul animalelor, dar aceasta s-a întîmplat de mii de ani încoace, de ce să plătească generaţia actuală, prin sacrificii de vieţi umane? Pe de altă parte, dacă ar fi aşa cum cer asociaţiile de vînă­­tori, diminuate efectivele de sălbăticiuni, ar avea vreun efect faptul că ele sînt împuşcate în păduri, departe de aşezările umane? N-ar fi mai înţelept să se facă ceva pentru animalele care dau năvală la stîne, în gospodării şi chiar în oraşe? De ce nu se gîndesc, oare, legiuitorii noştri, că devastarea dramatică a pădurilor poate fi cauza principală a acestor dezastre? Daţi o lege să nu se mai defrişeze pădurile şi să fie asigurată hrană pentru animale în locurile lor de baştină, şi ne vom bucura şi noi, oamenii, şi ele, sălbăticiunile, de linişte…
  Şi, s-a găsit, în sfîrşit, soluţia de combatere a secetei: guvernul a hotărît să fie numiţi poliţişti care să supravegheze sistemele de irigaţii. Care sisteme? Cele demult spulberate?
Poliţişti veghetori pe ruine?
Şi multe alte legi aberante, la umbra cărora poate să se ascundă şi o diversiune. Pentru că este timpul cînd deputaţii care vor mai fi şi care nu vor mai fi trebuie să-şi aranjeze nişte venituri cît mai mari pe o viaţă întreagă. Avem şi în prezent legi care le asigură pensii mari şi suplimentare pe toată viaţa. Mai rămîne ca şi membrii de familie să se bucure de sinecure cât mai grase, pentru simplul motiv că au locuit sub acelaşi acoperiş şi au respirat acelaşi aer. Şi, ca să nu se spună că s-au rupt de societate, au lăsat aranjate şi veniturile altor demnitari. Şi nu te mai miri când auzi de pensii de un miliard de lei pe an pentru o simplă persoană, în timp ce cetăţeanului de rînd care a muncit din greu, să zicem pe şantiere, să zicem la sonde, să zicem pe ogoare, în ploi, în frig, în zăpezi, în noroaie, mandatul de pensie de-abia i-aduce atîţia bani încît să-şi ducă existenţa de azi pe mîine, niciodată cu toate medicamentele de care are nevoie, cu toată hrana care îi este necesară, ca să nu mai vorbim de pensii aberante, chiar de un leu pe lună, conform unor legi în vigoare, la care parlamentul nu umblă.
Şi o să vedem ce se mai votează la înghesuială. Şi nu ne mai rămîne decît să ne lamentăm şi să executăm. Pentru că unde este lege, nu-i tocmeală…  

Marin Ioniţă


Vizualizari: 1708

Comentarii (1)
Scris de Gheorghita in 08-10-2016 10:29 - Vizitator
 
 
Casa arde si baba se piaptănă  
Totul este perfect in România , avem nevoie de legi care sa spuna de citi ciini are nevoie un cioban? !  
Legea răspunderii magistraților nu interesează pe nimeni?  
La noi in țara judecătorii si procurorii sint D-zeu pe pămînt.
 

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info