Curierul Zilei - Prea singură pentru un război atît de mare
PRIMA PAGINA

*** Avea dreptate şi Farfuridi     *** Elevii din alte judeţe primesc fructe, argeşenii nu!     *** A murit judecătorul Marius Dumitrescu     *** PASTILA de UMOR      *** Percheziţii la evazionişti     *** Lovit în cap de creanga unui nuc     *** Doare penale pentru lemne      *** Marcaj rutier eronat pe strada Gruiului     *** Sportivă din Cîmpulung, cu Lamborghini în flăcări     *** Raliul de la Bucureşti încheie sezonul!     *** Favorite cu bănăţencele     *** Show cu elevii de la Brătianu!     *** Luptătorul Mihai Mihuţ, bronz la Campionatul Mondial!      *** Zekovic a semnat cu CSM Oradea     *** Liga Naţiunilor     *** FCSB va juca la Piteşti!     *** Trofee pentru fetele din Mioveni     *** Liga 1, Etapa 15    

 
Prea singură pentru un război atît de mare Imprimare E-mail
(38 voturi)
sâmbătă, 08 octombrie 2016

Prea singură pentru un război atît de mare

 

 Cartea mi-a intrat în mînă din întîmplare şi cu multă întîrziere de la apariţie. Dar am citit-o cu mult interes, cu plăcere şi cu bucurie. Merită! 

Pe Maria Diana Popescu am cunoscut-o într-o perioadă  a vieţii ei cînd se detaşase definitiv de literatură. Pornise pe alt drum, care se părea fără întoarcere. Cu stăruinţă, am reuşit să fie recuperată. I-am publicat primele noi încercări poetice, am recomandat-o în redacţii, am îndemnat-o să-şi adune poeziile în cărţi, i-am scris prefeţe şi recenzii. Şi repede a ajuns în plutonul celor mai buni scriitori din Piteşti.
Dar nu s-a mulţumit cu atît. Ca şi la Camil Petrescu, poezia a rămas doar o etapă de iniţiere. A trecut la cărţi de critică literară, de comentarii de estetică şi în multe alte domenii. Cartea de faţă, „Omenirea în paragină savantă“, este un adevărat manifest de luptă, în care se angajează total. Se bate, fără răgaz, împotriva aberaţiilor literare, morale, politice, filozofice şi chiar celor religioase.
Că, spune ea: „Sîntem asaltaţi de imagini violente, cu caracter sexual, la ore de maximă audienţă, interesele comerciale ale televiziunilor au redus la minimum sau au anulat cu totul orele rezervate culturii, educaţiei şi religiei. Sex cu minori, crime, cadavre, sînge, vorbim despre escaladarea violenţei în aria vizualului şi de efecte asemănătoare cu ale wasabi-ului
Faimoasele crime prezentate în fiecare zi pe ecrane pe un ton tragic şi sobru, pentru o şi mai mare gravitate, maltratează, schingiuie, timorează milioane de ochi, care vor rămâne cu sechele. Eventual, dintre ei mulţi îşi vor găsi în aceste imagini modelul perfect pentru crimă, vor ajunge poate criminali“.
Ducea o viaţă sedentară. Gîndurile ei se învîrteau între cei patru pereţi ai locuinţei din Trivale. „Dacă ajungea pînă în pădurea care se afla la doi paşi, era ca şi cum ar fi făcut o excursie în pădurile tropicale din poalele Ecuatorului. Azi, colindă lumea. Din Trivale la Stuttgard. Din redacţiile publicaţiilor provinciale de la Piteşti, editoare a unei reviste internaţionale, «Agero», care se tipăreşte în inima Europei pentru românii de pretutindeni. De la vecinii de apartament şi de stradă pe care îi cunoştea, cunoscută în toată lumea.
Dar cu inima, cu gîndurile şi cu acţiunea rămîne în ţară. Şi nu iartă. Smulge masca de pe chipul politicienilor care se află la conducere. Şi scrie: “În grija pentru ei, nu pentru ţară, politicienii zeloşi de la vîrf îşi joacă uneori excelent rolul, dar de cele mai multe ori, lamentabil. Se pot formula serioase rezerve asupra sănătăţii lor comportamentale. Nu e vorba numai de nepricepere, ci de lipsă de profesionalitate şi de implicare, de violenţă şi demagogie, de indolenţă şi de tot ceea ce îi situează departe de modelul unui serios aparat politic“.   
Nu rămîne indiferentă nici faţă de invazia cosmopolitismului. Ne arată cu un deget acuzator cît de repede ne lăsăm sub influenţa unor ieftine modalităţi. De pildă, în sărbătorirea lui Valentine’s Day: „Valentine’s Day nu-i decît o fotocopie a unei sărbători americane, venită cu tăvălugul hedonist, cu cel al dezmăţului postmodernist în scopul câştigurilor financiare. În cartea celor „322 de vorbe memorabile“ ale lui Petre Ţuţea stă scris negru pe alb: „americanii n-au vocaţie, ei gîndesc negustoreşte“. (…) „Sfîntul Valentin, la origini o sărbătoare creştină prăznuită mai ales de Biserica Romano-Catolică, dar şi de Biserica Ortodoxă, pentru conotaţia profundă a vieţii Sfântului Valentin, ca protector al căsătoriei, este transformată în sărbătoare care propovăduieşte deşertăciunea, amăgirea, libertinajul“.
Justiţiar prin vocaţie, Maria Diana Popescu nu cruţă nici măcar aberaţiile literare: „În ultimii ani cu precădere, constatăm că în literatură, ca de altfel în politic, social, în artă, lucrurile sînt întoarse pe dos, aproape orice este posibil, chiar şi imposibilul este posibil. Lăsată în voia unei depline libertăţi, literatura contemporană se mişcă precum s-ar mişca o grămadă de particule browniene (…) Spunea cineva că aceste aere licenţioase sînt fanfaronade iscate dintr-o crasă incultură. Literatura nu a avut trebuinţă niciodată de o ideologie a şliţului desfăcut sau a poalelor ridicate. În ultima vreme mi-au căzut în mînă tot mai multe astfel de cărţi care propun exhibiţionismul unor literaţi apăruţi dintre blocuri, cu limbajul trivial de cartier“.
Şi nu se opreşte aici. Caută cauzele. Ridică perdeaua. Ne arată hidoşeniile: „Sexul a devenit o meserie şi în literatură. În aşternuturile unor cărţi care eludează pudoarea şi chiar bunul simţ, se zvîrcolesc cutremurătoare, pătimaşe, vocile multor postmodernişti. Multe texte şochează, în primul rând printr-o fiziologie supurativă, care pe unii îi incită, pe alţii, cei mai mulţi, îi irită. Efectul este adăugat, indus de către autor pentru a produce «orgasmul» comercial. Criticii prezentului  nu-şi fac chestiune în cauză, nu resping, nu amendează , ba mai mult chiar, se «extaziază» în faţa textelor cu pantalonii în vine şi, spuneam în precedentul excurs, le şi premiază , aşezându-le în loc cu verdeaţă şi lumină. Deşi resping  mecanismul împărţirii literaturii pe generaţii, aceste stridenţe teribiliste, agreate de către unii ca fiind literatură «cool», pot deveni un fenomen de generaţie, («generaţia beat second - hand»)“.
Citind această carte din scoarţă în scoarţă, pe care nu poţi s-o laşi din mînă, nu ai numai satisfacţia unei lecturi din volumul unui scriitor inteligent, talentat şi angajat, ci te simţi şi tu soldat în comandou, umăr la umăr cu Maria Diana Popescu. O autoare combatantă, care nu iartă, dar încă prea singură într-un război care pare fără sfîrşit… 

   Marin Ioniţă


Vizualizari: 2012

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 16.10.2018

--- 3.988 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info