Curierul Zilei - Ce mai citim, ce mai scriem?
PRIMA PAGINA
 

*** România, codaşă la construcţii!     *** Săptămîna Europeană a Sportului, în Argeş     *** Dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare, la Mioveni      *** PASTILA de UMOR      *** „Argeşul, locul cel mai românesc din România“     *** Adrian Tase, la Congresul de la Sinaia!     *** La 16 ani, s-a întors de la majorat, în sicriu     *** Şoferul a făcut infarct      *** Copilul s-a spînzurat      *** Nu s-a asigurat şi a lovit trei maşini     *** Fost campion naţional la box, contrabandă cu ţigări     *** Filmaţi în timp ce furau bere dintr-un magazin     *** Raicu eliminat de la Mondiale     *** Cursuri gratuite, la Şcoala de Arbitraj a AJF Argeş     *** Un gol, din două faze de poartă     *** CS Mioveni - ASU Poli Timişoara 1-0 (1-0)     *** Au avut victoria la îndemînă     *** Memorialul Dorel Ştefănescu, la ediţia a treia     *** Învinşi de propriul portar!     *** „Rezultatul final este mincinos“     *** Popovici: „O victorie foarte importantă“     *** CSU Piteşti va juca în Divizia A!    

 
Ce mai citim, ce mai scriem? Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 08 octombrie 2016

Ce mai citim, ce mai scriem?

 

        Constantin Păun, inginer de căi ferate, ştie să umble la macazuri şi să aleagă drumul cel mai potrivit, fapt pentru care nu a ajuns pînă acum pe linia moartă.

        A învăţat, iată, să şi zboare. Fără aripi. Poezie lirică, narativă, epigrame, fabule. De data asta, iată-l, în căutarea divinităţii prin Psalmii pe care îi publică şi-n această rubrică.       

Psalm I

M-a muşcat poezia, m-a muşcat,
Nici n-am cîrtit când m-a apucat
Cu colţii ei, cu fildeşii curbaţi,
M-a smuls cu grijă de lîngă confraţi,
Acum mai ronţăie la mine, mai mănîncă
Din carnea nepătrunsă încă.
Sunt totul numai sînge, sînt o rană,
Mă soarbe poezia dintr-o cană!
Şi eu mă mistui între două sfere;
Între odihnă şi între neputere
C-aşa vrea din gura ei să mă preling,
Puţin din vîlvătaie ca să sting,
Să ardă mai încet, să rumege cu grijă,
Să nu mă lase pradă la vreo schijă!
Dar e-n zadar, în colţii ei mă duce
Direct către odihnă pe o cruce
Şi-mi bate cuie-n talpă şi în mîini;
E dulce poezia ca miezul unei pîini
Şi-o las aşa, să facă ce-i convine,
Că-n gura ei eu nu mai ştiu de mine!

Psalm II

Mă doare umărul de sfera-n care
Albine sau furnici lucrăm cu disperare,
Duc oiştea căruţii chiar fără de resteu
M-npinge de la urmă
 Dumnezeu…
Mă doare umărul de cubul
stabil
Ce are-n colţuri un aer mizerabil!
E plin de mîzgă, de noroi, guzgani
Se infiltrează zilnic şobolani,
Iar eu le mişc căruţa, or împing cu silă
Şi-o dau de-a dura fără nicio milă!
Dar, Doamne, dacă eu mai fac păcate,
Cum de mai ai atîta bunătate
Ca să mă ierţi, cînd eu întrec măsura
Şi dau cu mizerabilii de-a dura?!

Psalm III

M-a rănit glonţul de foc, m-a rănit,
Era un lăstar din pămînt răsărit,
Un pămînt ce-l purtam u străbunii la mir
Şi-l călcau caravanele în şir!
Mă zbăteam să îi apăr, să spulber duşmanii
Şi luptînd mi se duseră anii.
M-a rănit glonţul de foc, m-a rănit,
Că l-a tras un arcaş gîrbovit
Ce-l ştiam că era dintr-o ramă,
Cu lăstarul de foc, dintr-o ma­mă!
Ardere crudă pe crştere-n rouă
Cînd luna apare din seceră nouă,
Zadarnic zăvoiul voind să mă-nhaţe
Mă culcă pe frunze, mă leagănă-n braţe…
Cartuşul de foc e rană în mine,
Veninul pe dîra cartuşului vine
Şi eu, ca o urmă de fum, mă desfoi
Să mă curăţ cînd vin către voi,
Dar, Doamne, pămîntul de ce lîngă buză,
Nu cearcă-a tăcerilor scuză?
De ce din uscare, din secetă grea
A pus o tulpină în litera mea?

Psalm IV

E dreptul meu să mă înalţ pe-o vorbă,
Vulcanul să presimt dacă absorbă,
Acolo-n gura lui, pe lavă, dacă sper
Înseamnă că iubirea eu încă o mai cer
Şi, Doamne, nu mi-o da, poţi să întorci destinul
În ceaşca mea să oţetească vinul,
Curajul de-a-nfrunta privirea ta, mă tem
Că poate s-nflorească în blestem
Şi-atunci, tu ai să râzi, cum râde luna nouă
Ascunsă după norul care plouă

Psalm V

Era maroniu, măsliniu, albăstriu
Şi devenea auriu costumul cerului de pîslă
În iris pătrundeau petarde reci
Cu roua dimineţii în ele!
Oare cine fură roua, Doamne,
Cu sclipirea ei cuceritoare?
Cad suliţe din orizont pînă-n curcubeul
Pe care mi-l închipui acolo,
La hotarul celor două tărîmuri
Şi-n vârful suliţelor
Bulgărele de foc ne şterge
De la vitrina viselor neterminate
Şi ne mînă spre nisipuri
De toate nuanţele, dimensiunile,
De toate culorile politice!
Urmează convruntarea pămîntului
Cu pămîntul, apa şi aerul
Ca nu cumva elementele primor­diale
Să fie trecute lipsă de la
„Cina ce de taină“...
Zorii întotdeauna mă înghit
Ca să am posibilitatea să ajung
Cum-necum la micul dejun!

        M.I.


Vizualizari: 1466

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info