Curierul Zilei - „Răpirea din Irak, afacere despre armament“
PRIMA PAGINA

*** Vor bani să îşi crească copiii      *** Proiect de cercetare nucleară la ICN      *** 800 de locuri de muncă în Spania      *** PASTILA de UMOR      *** Pregătiri pentru Festivalul Zavaidoc     *** „Moromeţii 2”, la Cinema „Bucureşti”     *** Filmele săptămînii 16-22 noiembrie     *** Braconierii au lăsat maşina şi-au fugit     *** Beat turtă, a căzut în canal      *** S-a oprit cu maşina într-un pod     *** Scandalagiii din Valea Măcelarului, condamnaţi     *** Înlocuiţi carnea cu fasole      *** Copiii cu păduchi la Grădiniţa „Sfînta Maria”     *** Amenzi drastice pentru şoferi      *** 30 lei biletul la meciul cu americanii     *** Liga Naţiunilor     *** După puncte la Timişoara!     *** Naţionala de tineret a SUA vine la Piteşti!     *** Voleibalistele junioare joacă la Braşov      *** Argint pentru Alexandra Olteanu la Braşov     *** Karatiştii din Mioveni, în concurs la Buzău     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul şalăului cu peştişori vii    

 
„Răpirea din Irak, afacere despre armament“ Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 08 octombrie 2016

Jurnalistul răpit Eduard Ovidiu Ohanesian acuză serviciile secrete de activităţi ilegale:

„Răpirea din Irak, afacere despre armament“

# Lansare de carte cu cîntec, la Muzeu

 

 Eduard Ovidiu Ohanesian şi-a lansat, joi, la Muzeu Judeţean, cartea „Anatomia unei diversiuni. 10 ani de la răpirea în Irak“. Alături de binecunoscutul autor, au fost prezenţi directorul Muzeului, Cornel Popescu, expertul coordonator al Avocatului Poporului - Piteşti, Mihaela Stănciulescu, prefaţatorul cărţii, scriitorul Andrei Novac, şi, în calitate de amic al autorului, jurnalistul piteştean Dan Badea. În sala amfiteatru, s-au strîns cîteva zeci de auditori. Cartea scoasă la Editura Miranda în 2015 are 208 pagini, cu tot cu poze şi documente, şi costă  30 lei.

Lansarea de la Piteşti este a 5-a sau a 6-a şi vrea să aducă înaintea publicului „un jurnal de presă despre un eveniment“ trăit şi, în acelaşi timp, să aducă la lumină ceva din partea nevăzută a unui sistem care îşi are originile înainte de 1989 şi faţă de care Ovidiu Ohanesian „e unul din puţinii care au curajul să fie liberi“ - cum spune prefaţatorul Andrei Novac. Într-adevăr, Ohanesian acuză că „nimeni din conducerea ţării după ‘90 nu a ajuns acolo fără avizul serviciilor secrete, nici ministru, nici secretar de stat: toţi sînt fie cu dosare grele şi şantajabili, fie acoperiţi“, ceea ce este „neconstituţional, nu scrie asta în Constituţie“. Din cauza celor „26 de ani de intoxicare“, 4 milioane de români au plecat din ţară, „văzînd rezultatele acestei politici ticăloase“ şi ale „nenorocirii naţionale“ care e „instituţia acoperirii“, care a înlocuit meritocraţia şi care, spre deosebire de democraţiile tradiţionale, nu lucrează pentru interesul naţional - a explicat autorul.

Cazul a condus la un mare traficant

Peripeţiile sale în Irak au început din dorinţa sa de a cerceta o filieră de trafic cu armament a Securităţii. Avea informaţii că România livra arme ţărilor aflate sub embargo şi organizaţiilor teroriste, că teroriştii pompau bani în anumite conturi, iar „instituţii ale statului sînt părtaşe la infracţiuni“. „Cum sîntem europeni, parte din NATO, trimitem soldaţi în Irak şi Afganistan, şi acolo mor de armele noastre?“ era întrebarea pe care şi-o punea sieşi, dar şi altora, jurnalistul. Chiar şi armele cu care avea să fie ameninţat (pistoale cu pat rabatabil) erau de fabricaţie românească - i-a spus chiar unul dintre răpitori. A acceptat deci să meargă în Irak pentru a căuta informaţii despre fabricile de ciment ale lui Ceauşescu prin spatele cărora se ascundea contrabanda. E convins de altfel că partea cea mai importantă a poveştii din 2005 a fost legată tocmai de reţeaua traficului de arme. De altfel, mai spune că din dosarul lui a fost desprins un altul, care a dus la capturarea „celui mai mare contrabandist de armament“, Viktor Buot, cu legături la depozitele din Tiraspol, prins şi condamnat la 26 de ani de închisoare, şi personajul real din spatele celebrului film Lord of Wars, cu Nicolas Cage. Mai spune că spune că o persoană din Golf care i-a confirmat informaţii despre contrabandă a şi fost ucisă. În plus, crede că faptul că i-a deranjat din 2004 pe unii şefi din SIE, reproşîndu-le că fac prea puţin pentru cauza naţională, şi i-a arătat în public gradele pe umăr lui Băsescu (un om care a minţit mult în favoarea americanilor americanilor - inclusiv flota a tăiat-o la comanda lor, pentru că servea la trafic de armament mascat -, şi care acum ştie prea multe pentru a ajunge la închisoare) şi includerea sa în diversiune a fost şi o pedeapsă pentru această atitudine. Nu crede că Munaf şi Hayssam, cei condamnaţi pentru răpire, sînt principalii organizatori. De altfel, trei ani a dus ambasadei americane dovezi despre legăturile lui Munaf cu organizaţii teroriste şi a durat 11 ani pînă cînd americanii l-au predat în sfîrşit justiţiei române. Iar Hayssam primise aproape ca pe o moşie partea de est a României, pentru a săvîrşi o lungă serie de infracţiuni, apoi, la închisoare fiind, i s-a permis să  înstrăineze toată averea, înainte ca Ohanesian să îl dea în judecată şi să îi ceară daune. Autorul include în volum şi o poză cu colonelul (pe atunci) Florian Coldea, implicat de aproape în afacere, fiind prezent în avionul care i-a repatriat. Mai spune că dosarul afacerii cu armament, 628/D/P/2005, ar produce un cutremur dacă va fi desecretizat.

De ce Mişcoci e la Cotroceni?

Despre expediţia propriu-zisă spune că i-a fost propus pe cheltuiala asigurată de Munaf, apoi insistent invitat prin ziar să o accepte. Ohanesian era mai degrabă atras de subiectele din Irak decît de Italia sau Franţa, ca alţi colegi de breaslă. „În definitiv, ce aveai de văzut în ţările civilizate? Lux, modernitate? Trebuie să rabzi de foame cu diurna de jurnalist să pui ceva deoparte, dar te întorceai mai snob şi mai interesant de la Roma sau Paris“, explică el. Pe ceilalţi doi colegi răpiţi îi numeşte însă acum „aşa-zişi jurnalişti“. Marie Jeanne se bucura „prin toţi porii“ că va fi dată la televizor în toată lumea, în timp ce cameramanul Mişcoci i s-a părut „dubios“, iar convingerea i s-a întărit cînd a văzut că a fost angajat ulterior la Cotroceni, ca operator de imagine al preşedinţiei: „deci un individ îngrozitor de suspect de a fi părtaş la această mizerabilă afacere are acum acces la date secrete de stat - şi nici acum Johannis nu a renunţat la el“ . După sosire „a fost şi premiat, pentru că a tăcut“ - pe cînd el, Ohanesian, „nu a tăcut“, nici nu s-a „înţeles cu Traian Băsescu la business-uri“. O vreme, s-a ferit să vorbească, pentru a nu face rău celor care rămăseseră „în groapă“ - o jurnalistă franţuzoaică, despre care s-a convins că „era şi altceva“, şi un altul, american, de fapt ofiţer la Pentagon. Vrea acum să demonstreze: „uite că pe mine nu m-aţi prostit“, şi a publicat „mii de articole“ în care a încercat să desecretizeze cît a aflat, dar la un moment dat şefii şi prietenii săi „au fost călcaţi în picioare“, materialele i-au fost blocate, inclusiv şterse de pe net, de aceea s-a apucat „să scrie cărţi, care cel puţin rămîn pe un raft“. Promite chiar şi un al doilea volum, cu mai multe amănunte, şi inclusiv „despre încrengături cu ce se vede la TV“. Desigur, volumul e interesant de citit şi în pasajele în care descrie acţiunea răpirii, şi cum încerca să sară din mers, din portbagajul unde fusese pus, cum a stat apoi 51 zile într-un beci sub pămînt, unde era din cînd în cînd „bumbăcit“, ca suspect, şi cum păzitorii se amuzau dîndu-i mereu cîte o palmă pe ceafă lui Mişcoci. În beci, trebuia să urineze într-un bidon de ulei, cu timpul, nu îşi mai puteau suferi unii altora transpiraţia, dacă ridicau braţul.

ARO, nesprijinită de ambasade

În treacăt, în volum se fac şi unele referiri la contribuţia serviciilor secrete (în speţă, cele externe) la dezvoltarea economiei argeşene. Printre altele, se afirmă că industria petrochimică „statul român o datorează serviciilor secrete“, care au stat în spatele boom-ului economic ‘69 - ‘79. În schimb, după Revoluţie, calitatea proastă a aceloraşi servicii au avut o vină în eşecurile economice. Se exemplifică cu activitatea SIE în Japonia „Faţă de alte misiuni diplomatice în această ţară, cea românească e invizibilă. Liniştea a fost spulberată rareori. O misiune de vreo 20 de inşi, a Camerei de Comerţ a României, condusă de Cojocaru, s-a aventurat în Japonia. Oameni de afaceri, în mare parte şefi de mamuţi economici cu uriaşe datorii la stat, căutau să obţină de la niponi credite preferenţiale. Cei de la ARO Cîmpulung doreau să-şi doteze rablele cu motoare Toyota. Japonezii nici că i-au băgat în seamă. Prezentările au fost sub orice critică. Oamenii de afaceri români nu au avut prezentări în limba japoneză. Nici măcar în limba engleză. Chinuiţi cu termeni tehnici româneşti, japonezii moţăiau prin sală. Organizarea a fost sub orice critică. Personalul ambasadei avea cu totul alte priorităţi. Business-uri proprii. Dijmărescu se deplasa mai mult cu taxiul. «Şefu‘ mai scuteşte-mă. Am o treabă...» îl trimitea la plimbare şoferul ambasadei pe ambasador. «Ce, mă? Iar ai un business?» chiţăia înţelegător Dijmărescu. Omul avea o afacere serioasă. Trimitea în România cu valiza diplomatică în fapt un container pe vapor, piese de maşini second hand. Şoferul afacerist are o vilă mişto chiar în centrul Bucureştiului“. 

Călin Popescu  Foto: Ion Tudor


Vizualizari: 1787

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info