Curierul Zilei - Ce mai citim, ce mai scriem ?
PRIMA PAGINA

*** Vor bani să îşi crească copiii      *** Proiect de cercetare nucleară la ICN      *** 800 de locuri de muncă în Spania      *** PASTILA de UMOR      *** Pregătiri pentru Festivalul Zavaidoc     *** „Moromeţii 2”, la Cinema „Bucureşti”     *** Filmele săptămînii 16-22 noiembrie     *** Braconierii au lăsat maşina şi-au fugit     *** Beat turtă, a căzut în canal      *** S-a oprit cu maşina într-un pod     *** Scandalagiii din Valea Măcelarului, condamnaţi     *** Înlocuiţi carnea cu fasole      *** Copiii cu păduchi la Grădiniţa „Sfînta Maria”     *** Amenzi drastice pentru şoferi      *** 30 lei biletul la meciul cu americanii     *** Liga Naţiunilor     *** După puncte la Timişoara!     *** Naţionala de tineret a SUA vine la Piteşti!     *** Voleibalistele junioare joacă la Braşov      *** Argint pentru Alexandra Olteanu la Braşov     *** Karatiştii din Mioveni, în concurs la Buzău     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul şalăului cu peştişori vii    

 
Ce mai citim, ce mai scriem ? Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 15 octombrie 2016

Ce mai citim, ce mai scriem ?

 

Debut

 Poezia. Microb pe care îl ţii în tine din copilărie şi te poate îmbolnăvi la orice vîrstă. Pe doamna doctor Adriana Cristiana Ciobotea a lovit-o, iată, la vîrsta poamelor coapte. Îi urăm succes !    

Domnului Eminescu

O prinţesă blondă, cu ochi azurii,
Cu codiţe fine, strînse-ntr-o cunună
Mi-a zîmbit, şăgalnic, într-o bună zi
Şi mi-a spus: „Priveşte! Sînt o zînă bună“.

„Eu aduc seninul cerului curat,
Pun pe fugă norii negri de furtună,
Parfumez ţinutul cel înmiresmat
Cu esenţe tandre, cu multă căldură…“

Şi cu bucurie, ca într-un alint,
Ea-mi şopteşte tainic, dulce susurînd
Tremurate slove, purtate de vînt
Spusele acestea, cu glasul scăzut :

„Mi-amintesc de tine şi de zeu-ţi blînd
Care, din firide, tainic, te păzeşte.
El e Eminescu, Domnul nostru sfînt,
Ce iubirea-n suflete sădeşte“.

Martor al durerii timpului trecut
Nu se-aşază-n faţa celui viitor
Şi retras în umbra gîndului avut
Ne ghidează pasul, cel de cititor.

Unui prieten

Atunci cînd cocoşii vor cînta
Şi sufletul tău va pluti spre stele,
Cînd tăcerea nopţii te va-nconjura
Aducîndu-ţi daruri visele rebele,
Voi gîndi la tine şi te voi chema.

Tu n-ai să auzi, însă, blînda lună
Va luci o clipă în fereastra ta,
Trimiţînd o rază dulce de lumină
Peste fruntea ta.

Nici-un gînd amarnic nu va stărui,
Nici-un demon negru n-o orbecăi,
Nici-o vrăjitoare nu va mai lucra
Să destrame zborul spre care tînjea
Singură şi tristă toată fiinţa mea.

Şi, atunci, o clipă, poate vei uita
Dureroasa viaţă ce te apăsa,
Poate că şi noaptea te va ajuta
Cu zăpezi de stele, petale de lună
Dulci mărgăritare strînse în cunună.

Ea nu te va iubi

Chiar de i-ai da pămîntul întreg şi soarele,
Luceferii şi luna, lucind pe bolta aprinsă,
De i-ai făcea cunună din toate florile,
Câîmpiei şi pădurii, cînd e verde sau ninsă,
De-ai face să răsară în cale-i albii crini,
De-ai umple cu parfumuri tot văzduhul,
De-ai face să trosneascăî cu vuiet-nalţii pini,
Încît să amorţească-n mirare tot ţinutul,
De-ai vrea să-i intri-n suflet,
să-i luminezi gîndirea,
Şi, fără nici un cuget, să-i modelezi fiirea,
De-ai încerca, cu rîvnă, ca să îi schimbi menirea,
Şi-ai vrea, cu toate aste, să-i dărui izbăvirea...
Degeaba te-ai încrede în marile-ţi puteri,
În faţa-i vei rămîne tot tu, omul de ieri.
Şi cînd, din depărtare, senin vei reveni,
De-ar fi tîrziu, devreme, ea nu te va iubi.

Primăvara, ca o fată

Printre brazii maiestuoşi,
Printre pinii adumbroşi,
Printre pietre nemişcate,
Peste cîmpuri semănate,
Peste unde cristaline,
Pe cărări şi pe coline,
Te zăresc acum, deodată,
Dulce fată minunată.
Păsări cîntă împrejuru-ţi,
Iarba verde te-nconjoară,
Fluturi veseli zboară-n roiuri,
Peste flori de primăvară…
Şi atunci te vreau senină,
Zîmbitoare în dulcea lumină,
Cu pasu-ţi uşor care ne-alină,
Traversînd, încet, unda cristalină,
Te iubesc şi-ncerc să-ţi spun
Tot ce simt, dar în surdină,
Căci natura este plină
De cîntări şi de lumină!

Independenţă?

Nu stau cu mîna-ntinsă
Cerşind amorul tău.
E trist cînd tu eşti prinsă
Ca-n cuşca unui leu.

Îngrozitor e gîndul
Că eşti un geniu rău
Cînd eu, în amintire,
Te-asemăn unui zeu.

Te văd cum, în tăcere,
Priveşti, gîndind departe.
Şi simt că tot în juru-mi,
Azi, totul ne desparte.

Eu ştiu dorinţa-ţi mîndră
Cum te învăluieşte.
Dureri şi negre gînduri
În sufletu-mi clădeşte.
În noaptea grea, de smoală,
Străbate-un strigăt clar,
E glasul unui om
Ce cheamă în zadar,

Pe altul care fuge,
I-e teamă şi nu vrea
Să îşi complice viaţa care
Şi-aşa îi pare că e grea.

E greu c.nd tu eşti prinsă
Ca-n cuşca unui leu…
Îngrozitor e g.ndul
Că eşti un geniu rău,

C.nd eu în amintirea-mi
Te-asemăn unui zeu…
Dar nu ţin mîna-ntinsă
Cerşind amorul tău!...

Dorina Mihai Moise


Vizualizari: 1517

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info