Curierul Zilei - DINCOLO DE TĂCERE - Convorbiri esenţiale cu persoane neconvenţionale
PRIMA PAGINA

*** Se opreşte curentul în Hîrtieşti     *** 200 de locuri de muncă în agricultură      *** Dacia recheamă în service peste 13.000 de maşini!     *** Cartofii şi legumele, în topul scumpirilor!     *** Sfinţii zilei      *** Sumă mare de bani!    *** BALMOŞ CA ÎN BUCOVINA     *** Evenimente 16 ianuarie de-a lungul vremii     *** Premiera „O noapte furtunoasă“ reprogramată     *** Violonistul Horia Văcărescu, în premieră la Piteşti     *** 14 cazuri de gripă confirmate     *** Vrea cetăţenia română, ca să primească ajutor     *** A uitat de biberon pe aragaz     *** Şmecher la volan a fost reţinut!     *** Conducea o maşină neînmatriculată     *** Femeia de 33 de ani a murit la spital     *** Agresorul s-a întors în arest     *** Accident cu 4 maşini la Curtea de Argeş     *** Ce mai fac colegele de serie ale CS Mioveni şi FC Argeş     *** CS Mioveni, la doctor!     *** Sepsi OSK, cel mai omogen lot     *** Pregătire la Piscul Negru!     *** Competiţiile la care vor participa în 2019 înotătorii argeşeni     *** Cantonament şi pentru piteşteni     *** Bianca Andreescu, în turul 2 la Australian Open!     *** „Putem termina în primele trei locuri“     *** Debut de foc în Top 6!      *** A apărut Cupa României de Baschet 3x3!     

 
DINCOLO DE TĂCERE - Convorbiri esenţiale cu persoane neconvenţionale Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 12 noiembrie 2016

DINCOLO DE TĂCERE - Convorbiri esenţiale cu persoane neconvenţionale

de Marin Ioniţă

 

 „Fiecare carte închide în ea un suflet. Şi cum o atingi cu ochii şi cu mintea, sufletul se deschide“. Pornind de la acest citat al lui Maxim Gorki şi referindu-mă la cartea de faţă, am intenţia, şi cred că nu greşesc, să spun că deschizînd-o (cartea despre care vorbesc, desi­gur!) găseşti în ea nu un suflet, ci o mulţime de suflete reunite sub maria-sa AMINTIREA. Cît de greu este să provoci AMINTIREA cuiva, să o trezeşti, să o aduci în prezent şi să o îmbraci în haina cuviincioasă a cuvintelor ar fi cazul să-l întrebăm pe autorul acestui act demn de curaj, Marin Ioniţă. Un curaj pe care l-aş compara cu cel al duelatorilor de elită. Întrebările domniei sale vin ca o manuşă din cea mai fină piele, o mănuşă ca o adiere, mănuşa - întrebare, mănuşa - provocare! Ei bine, da, nu poţi să nu răspunzi, răspunsul pare o obligaţie de onoare. Şi aşa şi este. Aici simt nevoia să exemplific. Iată ce întrebări pune autorul: „Vă sînteţi primul duhovnic? Vă spovediţi în faţa propriului cuget, în cea mai adîncă intimitate?“ sau: „I-a fost lanul de cartofi invadat de găndacii tranziţiei?“ şi încă un exemplu: „Cum e să mergi pe hotar? Cu un picior pe un mal şi altul pe celălalt? Literatură şi gazetărie“ şi exemplele pot continua.

 

Înalt Preasfinţia Sa Calinic îşi este sieşi duhovnic;  „personal nu primesc nicio spovedanie de la nimeni“, şi spune că este un mare curaj să fii duhovnic.
Actriţa Luminiţa Borta ne dezvaluie că „teatrul trebuie iubit, respectat, hrănit cu sufletul tău… Merită“.
Scriitoarea Oana Mujea ne spune, din experienţă proprie: ,,Asta înseamnă, de fapt, cu adevărat,  a fi artist de orice fel, a-i întinde mîna şi celuilalt şi a face o unire“.
Părintele Daciei, inginerul Constantin Stroe, spune direct şi sincer cum îi este felul: „Nu am privit indiferent la multele distrugeri economice, din contră, consider că am avut o contribuţie decisivă în renaşterea industriei de automobile, a mărcii Dacia“.
Jurnalistul şi directorul cotidianului Argeşul, Mihai Golescu, pune punctul pe „i“: „Da, cred că jurnalistul profesionist are un simţ mult mai acut al realităţii şi o răspundere mai accentuată în faţa cititorului decît omul care face literatură“.
George Caval, preşedinte al Camerei de Comerţ: „Fară să simt nevoia de afirmare, ea a venit de la sine, ca un firesc al bărbatului muncitor, serios, punctual, riguros, dominator doar atunci cînd situaţia o cerea“.
Ne întîlnim în această carte cu 44 personalităţi: prozatori, romancieri, poeţi, publicişti, precum: Argatu Calinic, Gheorghe Păun, Gabriel Cazan, Cristian Cocea, Dumitru Augustin Doman, Jean Dumitraşcu, Vasile Ghiţescu, Mihai Golescu, Gabriel Grigore, Magda Grigore, Oana Mujea Stoica, Catrinel Popescu, Denisa Popescu, Liliana Rus, Aurel Sibiceanu, Cristian Vasile, Constantin Vărăşcanu; şi universitarii: Alexandru Marchidan, Sorin Mazilescu, Octavian Sachelarie, Ion Popescu Sireteanu; medicii: Victoria Irimia, Viorel Pătraşcu; regizori şi actori: Matei Varodi, Luminiţa Borta, Florin Dumitru; cu oameni de afaceri, economişti, ingineri: Gheorghe Badea, Ion Brănescu, George Caval; profesorii: Cezar Bădescu, Claudiu Ionuţ Dumitrescu, Gabriel Irimia; pictorul: Augustin Lucici; artistul plastic amator: Constantin Samoilă; maestrul coregraf: Dorin Oancea; şi, nu în ultimul rînd, doamna notar Ana Stan şi elevele: Alexandra Bulgar, Mihaela Ilie, Izabela Dumitru, Ioana Dicu (actualmente studentă).
Al 45-lea suflet al acestei cărţi este chiar Marin Ioniţă şi nu în calitate de autor, ci în calitate de intervievat, de data aceasta de un alt scriitor, Mihai Stan, preşedintele Societăţii Scrii­­torilor Tîrgovişteni, convorbire cerută pentru a fi publicată în cartea „Convorbiri şi confesiuni cu mărturii ale unor membri ai Societăţii Scriitorilor Tîrgovişteni“. De aici aflăm despre perioada din şcoală, despre prietenii, despre cum arăta satul natal, care dintre colegi a devenit personalitate în cultură, învăţămînt sau ştiinţă, despre primul cenaclu frec­­-
ventat: „I.C. Vissarion“ din Gă­­eşti, detalii din viaţa de participant activ al „Şcolii de literatură“ etc. La cele  ce ar putea să vă stîrnească un soi firesc de curiozitate şi prezentate de mine aici aş aduga ceea ce autorul spune că Nicolae Labiş scria la un moment dat despre el (o dedicaţie): „Lui Ioniţă care a fost o surpriză pentru mine, intrînd pe nesimţite şi trainic în categoria acelora ce-mi insuflă sentimentul simpatiei şi al preţuirii…“. De aici rezultă faptul că tînărul Marin Ioniţă avea acea educaţie de mare bun-simţ de a nu se introduce cu de-a sila în viaţa cuiva, ci dimpotrivă de a-l lăsa cum nu poţi altfel decît să laşi un rîu să curgă în vadul propriu, admirîndu-i valurile, pietrele, malurile…
Prozatorul Marin Ioniţă a mai publicat o carte care merge cam pe acelaşi tip de mireasmă ca această carte, aşa cum parfumurile au o aromă de vîrf şi de data aceasta „aroma“ ar fi  oamenii care îl inspiră. Cartea se numeşte „Roata lumii“, roată în care autorul caracteriza o mulţime de personaje. De data aceasta, în „Dincolo de tăcere“, autorul „tace“ mai mult, lăsînd pe cei 44 să-şi joace cuvintele, notele, după bunul plac. Ceea ce a ieşit, cartea în totalitatea ei, e un concert pe care fiecare îl veţi auzi mult timp după ce se va termina. Nu mai e nevoie să spun ce se vede şi ceea ce au spus deja criticii despre Marin Ioniţă: voinţa de a scrie, de a experimenta, de a-şi domestici hi­­­­­­merele dîndu-le forme lumeşti de personaje.    

Cristina Onofre

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code


Vizualizari: 1595

Fii primul care comenteaza articolul

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >


embedgooglemap.net


Google Analytics






































Zi record

Luni, 07.01.2019

--- 3.633 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Flag Counter


PRchecker.info