Curierul Zilei - Frumoşii nebuni voluntari
PRIMA PAGINA
 

*** Apă cu bacterii în trei comune!     *** Sîntem campioni la mame sub 15 ani!     *** PASTILA de UMOR      *** Cursurile pietei valutare     *** Ursul a mîncat oaia omului     *** Turist de 22 de ani, mort de frig     *** A căzut în cap, pe casa scării      *** A nins pe Transfăgărăşan      *** Imnul Centenarului pe acorduri de pian!     *** Concert de pian pentru 4 mîini     *** Pasionalul tango, la Davila     *** 6 medalii la Campionatul Naţional     *** „Putem obţine o medalie în acest sezon“     *** Începe Memorialul Ziguli     *** Bogdan Cuzma a cîştigat Trofeul Câmpulung Muscel 2018     *** Cupa Romaniei Faza pe judeţ      *** Învinşi în deplasarea de la Horezu     *** Vor calificare în optimi!     *** Fost antrenor al Mioveniului, la Dinamo    

 
Frumoşii nebuni voluntari Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Frumoşii nebuni voluntari

 

  Îl chemi pe om la treabă. Şi el te întreabă: „Dar cît cîştig şi cu ce mă aleg din afacerea asta?“. Şi îl auzi: „Dar ce, sînt nebun să muncesc nu­mai pe atît?“. O fac şi sătenii, care chiar sînt ameninţaţi să dea năvală puhoaiele peste ei, din cursurile de apă înfundate în gunoaie.

Ne plîngem de lipsa locurilor de muncă. Dar, cînd se ivesc, le ocolim. „Caut stăpîn, dar dă, Doamne, să nu-l găsesc!“. O zicală peste care vine alta: „Dar muieţi sînt posmagii?“.
Asta este în România. Mai bine stăm decît să lucrăm, pe cît ni se pare că e prea puţin. Să stai degeaba a devenit o modă. Uite că tot ne-am ales cu ceva din Revoluţie. Cu plăcerea nemuncii. Stăm, pălăvrăgim, clevetim, facem politică de scară de bloc, ne mai trece timpul…

Voluntariatul? Cuvînt perimat! Am făcut destulă muncă voluntară pe timpul celălalt, odios şi blestemat. Am tot adunat sticle, borcane, cioburi, cîrpe, hîrtie, plante medicinale. Am cules porumb şi am muncit pe şantiere. Şi cu ce ne-am ales? Azi nu se mai face ceva voluntariat decît din interes: Te ajută la promovare!
În fiecare domeniu de activitate, fie chiar intelectual, fie chiar pe aici, fie pe aiurea, nu se mai lucrează azi fără plată. Excepţie de la regulă face literatura. Cel puţin pe aici, în zona argeşeană, unde nimeni nu se pricopseşte din scris. Ba chiar iese în pierdere dacă ne gîndim la partea materială. Cîştigul zilnic şi-l realizează scriitorul, ca oricare alt om al muncii, din salariul de la stat sau de la privatizat, pe  truda cheltuită în folosul patronului. Medic, profesor, inginer, funcţionar sau chiar pălmaş, pensionar dacă a ajuns la bătrâneţe. Din care plăteşte cerneala, hîrtia, tiparniţa, ba chiar şi TVA. Să nu mai punem la socoteală zilele consumate, nopţile nedormite, renunţările îngrămădite...
Dar cum ar arăta lumea fără ei? Oameni ca toţi oamenii, pe stradă, cu nume ca toate numele, Mircea, Nicolae, Virgil, Augustin, Lică, George, Cristina, Oana, Allora, Denisa, Mona, Catrinel, Dorina, Liliana…
Dar ei sînt cîntăreţii, vrăjitorii, clarvăzătorii, călăuzitorii, pe drumuri nedrumuite ale unei alte lumi…
Îmbătaţi de arome neesenţiale, plutesc deasupra pămîntului şi uită de ei pe sub cerul rămas senin.
Sau nu?… „Vagabond sub cerul de beton“.  Un poem dramatic în proză al prolificului scriitor în ultima vreme, Nicolae Radu, Editura Art Creativ 2016. „La început a fost singurătatea“, zice el. Dar mai tîrziu ce mai este? Poate găsiţi răspunsul! Dacă îl are… Dincolo de prag, aşteaptă călăul. Şi un pitic, care să fie ghilotinat… După căderea cortinei, se face întuneric absolut… Lumea în metafore… Acelaşi autor, în drama „Poarta spre eternitate“, Editura Inspirescu 2015...
Ca o replică dintr-un dialog iniţiatic, volumul de proză religioasă „Ta­bor“ al lui Adrian Georgescu, editat la Editura No4 Plus Minus, Bucureşti. Locul Schimbării la Faţă a Mîntuitorului, înainte de a fi prins, schingiuit şi răstignit. „Uleiul din candelă“, „Iubite-voi“, „Sfînt“, „Sosirea spre Dumnezeu“, „Rugăciune“, „Dulcea sărutare“, „Iisus, lauda bătrîneţilor mele“ şi alte volume, cu toatele dedicate credinţei creştine. Anul şi cartea. Chiar cîte două pe an. Cîte ceasuri petrecute în singurătate? Cît de aproape a ajuns de Dumnezeu?
Denisa Popescu, „Roaba lui Dumnezeu, Denisa“. Într-o ediţie de excepţie, Colecţia Regal a editurii Art Creativ, Bucureşti 2016. Cu o prezentare a scriitorului Varujan Vosganian. Şi scrie ea, frumoasa autoare:

      Pace ţie, îngerul meu!

„Pace ţie, îngerul meu! / Ceaţa s-a ridicat peste frunte. / Eu cînt la muzicuţă, /
Pentru că nu te mai văd./ Şi muzicuţa luminează ca o insulă, / Ca un triunghi de brînză topită, / Pe care mi-l întinzi pe pîine, rîzînd. / Mă iau după râsul tău, / Orbeşte alerg să te prind. / Pace ţie, îngerul meu!”
Victor Bădescu, Turnul de Veghe, tot colecţia Regal a Editurii Art Creativ, Bucureşti, 2016.

        Părăsire timpurie

„Ea a plecat / Pe un ghimpe în nouri / Am stat/   Şi am plîns / Stau la fereastră/
Soarele-mi schiţează un surîs / În cosmos e toamnă / Copacii divorţează de frunze / Totu-i pustiu / În nări păstrez aroma / Părului ruginiu…“.
Nicolae Eremia. O carte de portrete, comentarii şi eseuri, dedicate colegilor săi de generaţie din Piteşti, din Bucureşti şi din nenumărate colţuri ale ţării. În Editura Tiparg, tipărită la Piteşti, în 2016. „Trompetist la curtea scriitorilor“, nici nu se putea un titlu mai potrivit şi mai incitant. Rînd pe rînd, Emil Cioran,  Vladimir Streinu, George Vulturescu , Adrian Alui Gheorghe, Adrian Dinu Rachieru, Florentin Popescu, Ştefan Ion Ghilimescu, Valeria Manta Tăicuţu, Florin Dochia, dar şi ai noştri, Ion Lică Vulpeşti, Florian Stanciu, Denisa Popescu, Liliana Rus, Gheorghe Frangulea, Virgil Diaconu, Constantin Mîndruţă…
Şi dr George Baciu. Pe care eu unul îndrăzneam să-l zăresc chiar pe drumul spre Premiul Nobel pentru literatura lui de o calitate excepţională. Filozof, istoric, profesor cu o bogată carieră, iată-l cu o carte fundamentală, o adevărată cotitură în istoria lumii rurale.
„Obştile săteşti de pe Valea Rîului Doamnei, Judeţul Argeş, între secolele XIV- XVIII“.
O carte masivă, de aproape 400 de pagini, text, documente şi fotografii. Publicată la Editura Bibliostar, 2016. „Valea Rîului Doamnei din judeţul Argeş este o zonă puternic ancorată în istoria Ţării Româneşti, semnificaţia comunităţilor de aici pornind încă din neolitic şi continuînd să suspine pînă hăt departe în identitatea statală a primei cetăţi de scaun a Basarabilor, ridicată ca o coloană a infinitului între muscelele din jurul Curţii de la Argeş“.
Iată cu ce „îşi pierd timpul“ aceşti trecători şi ei pe drumurile vieţii, dar care bat la porţile eternităţii. Iată-i pe cei care ne scot din urîtul vieţii. Voluntarii frumoşi ai zilelor noastre…  

 Marin Ioniţă


Vizualizari: 1493

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info