Curierul Zilei - Cu artistul plastic, inginer Constantin Samoilă
PRIMA PAGINA
 

*** Ce obligaţii au posesorii de case de marcat     *** 15 cîini şi-au găsit familie la Tîrgul de Adopţii      *** Se opreşte curentul în Piteşti!     *** PASTILA de UMOR      *** La ADLER PELZER GROUP distracţia a fost în floare     *** „Scurtcircuit“, semnalul de trezire la realitate!     *** Răcire accentuată a vremii     *** Protest la Spitalul Penitenciar Mioveni     *** Şi-au ciocnit maşinile la „Păsărica”     *** Condamnat pentru tăiere ilegală de arbori     *** L-a luat rîul din căruţă     *** De la dubiţă a luat foc gospodăria     *** Fost bar, incendiat de aurolaci     *** Condamnat pentru fals în înscrisuri     *** Miercuri în Cupă, sîmbătă cu U Cluj     *** Liga 1 - Etapa 9     *** 16 jucători pe lista preliminară     *** „Nu meritam să pierdem acest meci!“     *** FC Argeş-Luceafărul, se joacă duminică     *** Snagovul, noul lider!     *** „N-a fost un joc spectaculos!“     *** Încep 16-imile Cupei     *** Fotbal, volei, handbal, oină şi tenis la Mioveni    

 
Cu artistul plastic, inginer Constantin Samoilă Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 28 ianuarie 2017

 INTERVIUL SĂPTĂMÎNII

Cu artistul plastic, inginer Constantin Samoilă

 

A cîta expoziţie personală, domnule Samoilă?

 Dacă stau să fac o socoteală a expoziţiilor pot spune că nu le mai ştiu numărul, dar că prima expoziţie personală a fost prin anul 1962, cu lucrări realizate în creion, tuş şi acuarelă. Eram atunci proaspăt tehnician, absolvent al Şcolii Tehnice de Construcţii şi Arhitectură Bucureşti. Peisajele erau din zona Oteşti, judeţul Olt, unde funcţiona Schela de Foraj - Extracţie a Trustului Petrolului Piteşti.

De data aceasta, la Biblioteca Judeţeană, la Centrul Cultural Piteşti şi pe mai unde?

În 1972, am prezentat prima expoziţie de metaloplastie la Casa Studenţilor Grigore Preoteasa Bucureşti. În acelaşi an, la Clubul Tehnic al Tineretului Piteşti. În 1974 - Expoziţii de metaloplastie la Curtea de Argeş - Casa de Cultură; în anul 1988, la aniversarea a 50 de ani, am expus 50 de lucrări de pictură în ulei, grafică, acuarelă în holul Casei Sindicatelor din Piteşti; în anul 1989, la Clubul Tineretului din Atena, am expus lucrări de pictură în ulei, iar în anul 1990, la Centrul Cultural al Ambasadei Române din Canada, am prezentat un set de icoane pe sticlă. Menţionez că lucrările expuse în Grecia şi Canada au fost achiziţionate de colecţionari particulari.

În afară de obişnuitele vernisaje, după care exponatele se împrăştie în lume, aveţi şi unele cu caracter permanent?

 Pe lîngă lucrările achiziţionate din expoziţiile de la Atena şi Otawa, am lucrări donate Căminului Cultural din satul natal Poenărei, Muzeului comunei Corbi sau Casei de Cultură Domneşti.

De ce la Corbi, la Poenărei, la Domneşti?

Sufletul oricărui muritor este lipit mai întîi de locurile natale, unde cei mai frumoşi ani ai copilăriei au lăsat mărturii ce nu se sting. Poenăreiul - locul naşterii mele şi Corbi - satul în care frumuseţile naturale sînt unice, locuri unde anii copilăriei nu se uită niciodată, rămîn pe locul întîi. Domneştiul - mai exact Casa de Cultură şi biblioteca ce adăposteşte muzeul m-au legat mult şi datorită faptului că la proiectarea şi urmărirea execuţiei acestui edificiu am fost părtaş, dar şi de trioul cultural-educativ - Constantin Dobrescu Argeş din Muşeteşti, Luca Paul din Domneşti şi Nae Andreescu din Poenărei care au înfiinţat primele biblioteci săteşti în Domneşti şi Poenărei. În acest muzeu, pe simeze stau 42 de lucrări realizate în metal, o donaţie ce demonstrează legătura culturală, dragostea şi admiraţia pentru localitate şi locuitorii ei.

Expoziţia de azi (joi, 26 ianuarie 2017) are o tematică anume sau sînt lucrări adunate de diferite genuri?

 Tema expoziţiei este „Portul popular şi arhitectura tradiţională românească“. Lucrările în număr de 24 sînt realizate în tehnica metaloplastie. Lucrările au fost începute cînd împlinisem 78 de ani şi iată-le terminate înainte de a aniversa 79.

De ce aţi ales acest subiect?

Iniţial am pornit de la elemente de arhitectură românească şi port muscelean inspirat de tot ce reprezintă satul Poenărei (Biserica, Troiţa, Grota partizanilor, pădurea, fotele şi iile cusute în război etc.), apoi m-am extins atît cu portul şi arhitectura tradiţională în aproape  toate zonele ţării. Nu degeaba un subtitlu al expoziţiei este intitulat „un colţ din Grădina Maicii Domnului“ şi asta pentru că, în majoritatea lucrărilor, din nori planează un înger ocrotitor.

Aţi mai avut şi alte expuneri tematice?

În general, tema lucrărilor mele a fost peisajul, portul, florile, dar în tehnica metaloplastie am abordat teme distincte, fiecare reprezentînd o expoziţie în sine. Pe lîngă tema expusă anterior, la muzeul din Poenărei - Sala de expoziţii - am grupaje de 10 - 15 lucrări cu teme precum: figuri celebre (Eminescu, Brâncuşi, George Enescu) sau chipuri ale istoriei naţionale (începînd cu Traian şi Decebal, continuînd pînă la Regele Mihai I (17 lucrări) sau monumente istorice din judeţul Argeş începînd cu biserica rupestră din Corbi, pînă la mănăstirea Curtea de Argeş (11 lucrări). Pe lîngă lucrările realizate în tehnica metaloplastie, tot la Poenărei am expus tematică religioasă în tehnica „Icoane pe sticlă“ (10 lucrări). În afară de aceste teme realizate în tehnici obişnuite, am abordat o temă interesantă: „arta metamorfozată“ cu lucrări realizate de natură şi ocrotitorul ei şi puse în valoare într-un anumit fel (Muzeul Corbi şi Poenărei).

Ce a fost înainte de metaloplastie?

 Cărbunele cu desene pe pereţi, la vîrsta cea mai fragedă, desenul în creion, în tuş, acuarelă, pictura în ulei.

De cînd tabla, dalta şi ciocanul? Cum se lucrează în metal? Ce-ţi oferă el mai mult decît pînza, sticla, panoul de lemn, pen­sula, culorile? Ce îţi refuză?

Prin 1970, pe cînd eram student la construcţii, am cunoscut un om minunat, Virgil Vişoiu, fie-i ţărîna uşoară! Îi plăcea să sculpteze în lemn (era expert în linguri decorative, l-aş numi predecesorul sculptorului Ion Ro­doş). Ideea a fost comună: Ce-ar fi să lucrăm şi în folie de aramă? un material ce se foloseşte în finisajele lucrărilor de construcţii. Zis şi făcut! Am pornit cu lucrări simple, decorative, după care temele au abundat. Oricum, criticul de artă Adrian Petringenaru care mi-a prezentat prima expoziţie în 1972, în holul Facultăţii de Construcţii Bucureşti, apoi, la Casa Studenţilor Grigore Preoteasa, spunea: „O expoziţie a unui specialist, Constantin Samoilă, inginer în domeniul construcţiilor. Încerc o adevărată bucurie cînd asemenea preocupări sînt realizate cu atîta dragoste şi pricepere. Dincolo de ceea ce reprezintă simţul artistic al autorului, îi recunosc acestuia din punct de vedere al execuţiei propriu-zise, în meşteşugul de tratare a metalului, reale calităţi artistice“. A lucra în metal e mai greu; trebuie să cunoşti metode de modelare, să-ţi creezi instrumente necesare, să descoperi metode de îmbunătăţire a efectului de umbră şi lumină, să duci materialul în etape de înmuiere, apoi la revenirea lui; să-l bronezi, să-l montezi. Asemănător cu lucrul în metal este şi sculptura în lemn. Ai greşit, e greu să mai revii. De cele mai multe ori, renunţarea este obligatorie. Desenul şi trasarea sînt elemente exacte şi n-ai voie să dai greş; creionul se şterge, culorile în ulei se acoperă, acuarela  se poate transfera, sticla se poate şterge, dar tabla nu mai poate fi adusă la forma iniţială.

Te opreşti aici? Continui?

Dacă-mi ajută Dumnezeu. Şi-i mulţumesc pentru că am reuşit să pun pe simeze şi expoziţia actuală (port popular şi arhitectură românească), intenţionez să realizez un grupaj de icoane legate într-un singur cadru cu denumirea: „Rugămu-ne Ţie“. Cele cinci imagini vor reprezenta: Naşterea Domnului, Botezul, Patimile, Înă­l­ţarea la Cer  - toate acestea legate într-un triumf: Sfînta Treime. Sper ca aceasta să fie ultima lucrare, dar nu şi cea din urmă. E adevărat că în 2015 la aniversarea unui sfert de veac a subsemnatului, am minţit publicul şi pe maestrul Marin Ioniţă declarînd că va fi ultima expoziţie. Iată că de atunci am mai avut încă trei expoziţii personale. Oricum, mi-am cerut scuze.  Din acel an, am încercat să-mi „fac statuie“ şi am început cu pălăria.

Ce să-ţi urez în încheiere? Talent şi ambiţie peste măsură, eşti deja pe cai mari…Sănătate, no­roc şi ani mulţi şi fericiţi!

Aceleaşi urări pentru dumneavoastră şi din partea mea! Doamne, ajută-ne!                                                                              

    Marin Ioniţă


Vizualizari: 2022

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info