Curierul Zilei - PE MUCHIE DE PRĂPASTIE
PRIMA PAGINA
 

*** 642 de locuri de muncă în Argeş     *** Investiţie importantă în amenajarea unui pîrîu     *** Tîrg de adopţii de cîini la Mioveni      *** „Jake şi femeile lui”      *** „Coşmarul Vraciului“      *** Muzică şi sport în faţa Primăriei Piteşti     *** Filmele săptămînii 21 - 27 septembrie      *** Dispărutul era spînzurat!      *** Omorît de un BMW     *** Doi şoferi răniţi grav, la Moşoaia!     *** Spărgătorii şi tăinuitorul, colegi de celulă     *** Pod reabilitat,după turnarea asfaltului!     *** Şapte oi omorîte şi şase stupi distruşi de urs     *** Ministrul Fifor, „no comment” despre tragedia de la Valea Urdii     *** Vor victoria în Moldova      *** Europa League, Etapa 1     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul carasului pe Dunăre     *** După puncte, la Timişoara     *** Atletic Bradu şi Unirea Bascov joacă astăzi în campionat     *** 80 de piloţi la Trofeul Câmpulung!     *** Fotbal la TV în week-end    

 
PE MUCHIE DE PRĂPASTIE Imprimare E-mail
(1 vot)
sâmbătă, 18 februarie 2017

PE MUCHIE DE PRĂPASTIE

Interviul săptămînii cu inginerul Gheorghe Voica, fermier, vicepreşedinte al Societăţii Naţionale a Pomicultorilor din România

 

 Pomicultura românească se află pe marginea dezastrului final. N-o usucă seceta pămîntului, arşiţa vîntului, îngheţurile tîrzii, invazii de insecte, boli necunoscute, inundaţii, incendii, alte catastrofe. Pomicultura românească este sufocată de nepăsarea, nepriceperea, poa­te şi prostia unei părţi din elita clasei politice, care a ajuns şi s-a succedat la putere în tot timpul tranziţiei. În ministere, în guverne, în parlamente, în administraţie…

  Dar să privim această istorie în descifrarea unui pomicultor, de acolo de jos, de la rădăcina livezilor, martor în toate etapele şi victimă a efectelor catastrofale.

Un om în flori de pom

   Sînteţi unul dintre primii pomicultori ai tranziţiei. Ce v-a făcut să vă asumaţi riscul unei asemenea activităţi care părea pe atunci o adevărată aventură?

- Probabil că ancestrala tradiţie care a tronat generaţii după generaţii în satul românesc: m-am născut şi am copilărit pe dealurile împomate ale Văii Cîrcinovului, la Boţeşti, în gospodăria cu trei fraţi a săteanului Voica Ion; opt hectare de pămînt cuprins în douăzeci şi patru de parcele, mai mult în   „grădini“ în care pomii, cu deosebire prunii din sortimentele locale, pentru ţuică, predominau; fîneaţă, cîteva grădini cu porumb, cartof, ovăz; doi boi de plug, vacă de lapte, oi, cîţiva porci între care cel de Crăciun obligatoriu. Casă, magazie, grajd, plug, grapă, unelte. Gospodăria  tipică a ţăranului român între cele Două Războaie Mondiale, care se menţinea încă atunci cînd am văzut lumina zilei, în 1951.

Din ce mediu proveneaţi? Ce profesie aţi avut? Unde aţi lucrat pînă la această dată?

- După un stagiu în „lumea muncitorimii“, elev la IMS Cîmpulung şi liceul la seral, am urmat cursurile Facultăţii de Horticultură a Institutului Agronomic Bucureşti; „repartiţia“, obligatorie în epocă, am primit-o pentru Institutul de Cercetări Viti - Vinicole Valea Călugărească. Dornic pentru activitate în pomicultură, am reuşit să ajung la coordonarea unei ferme pomicole, zece hectare livezi, zece hectare pepinieră, din cadrul Institutului de Cercetări Pomicole Mărăcineni, pe atunci Trustul Pomiculturii. Aici m-au „găsit“ evenimentele din 1989.

Pomicultura de aur

Care era starea pomiculturii româneşti la începutul tranziţiei? Cu ce avantaje şi cu ce pierderi a avut loc pulverizerea marii proprietăţi de stat şi cooperatiste? Ar fi existat şi alte modalităţi de trecere spre proprietatea individuală?

  - După cîte cunosc, în 1989, patrimoniul pomicol naţional era în jur de 300.000 de hectare, judeţul Argeş, cel mai mare judeţ pomicol al ţării, deţinînd peste 35.000 de hectare. Urmare a unui concept modern, realizat printr-o integrare instituţională, începută în 1975 - Trustul pomiculturii - al cercetării - proiectării cu producţia pomicolă, începînd cu  producerea materialului săditor în pepiniere, cu tehnologia din ferme, se poate afirma că pomicultura românească se găsea, la începutul tranziţiei într-o stare deosebit de bună, cu unele performanţe la nivel european: în CAP şi IAS modul de organizare generalizat a fost în ferme specializate (80 - 200 ha), cu teritoriile împrejmuite, dotate cu construcţii productive şi sociale, alimentate cu apă, energie, echipamente pentru tehnologie şi chiar un început de modernizare a segmentului de valorificare, hale de condiţionare, depozite de păstrare, capacităţi de procesare ş.a.
      Procesul de intensivizare a plantaţiilor era pe sfîrşite: trecerea de la 150 - 200 de pomi la hectar, la 1.500 - 3.000 de pomi la hectar; performanţele, în multe centre atingînd, la măr de exemplu 50 - 60 de tone la hectar; la nivel naţional, producţiile anuale aveau tendinţa către două milioane de tone fructe. Se derula deja un export susţinut de piersici, prune, cireşe, căpşuni şi chiar de mere.

Începutul dezastrului                                  

Ce s-a ales din toate acestea ?

- Pomicultura din fermele fostelor CAP (aproape 200.000 de hectare)  şi IAS  (aproximativ 70.000 de hectare) a fost practic distrusă. Infrastructura fermelor a fost lichidată, cu cîteva excepţii, chiar în judeţul nostru, datorită unor colegi al căror ataşament deosebit a reuşit să le menţină.
   Legea 18/91 şi cele ce au urmat nu au avut nici un concept spre performanţă, totul spre pulverizare sau trecere, frauduloasă, mai ales în cazul IAS, către beneficiari ai tranziţiei.
   Cu toate că ar fi existat şi alte modalităţi, aşa cum bine sesizaţi, de trecere către proprietatea individuală performantă. Am fost antrenat într-un colectiv al Societăţii Naţionale a Pomicultorilor din România care, încă din 1991, a propus, printr-o documentaţie promovată către preşedintele de atunci al României, către Ministrul Agriculturii, Academia Română şi alte instituţii, inclusiv din „media“.
  Ce s-a propus, pe scurt, avînd la bază experienţa fermelor din agricultura europeană: delimitarea în cuprinsul marilor ferme pomicole socialiste (80 - 200 ha), a unor ferme mijlocii, de 10 - 15 hectare, în funcţie de drumurile existente, canale, etc. Atribuirea acestora unei prime generaţii de fermieri particulari - formată cu precădere din specialiştii din CAP şi IAS, cu un statut de arendă în prima etapă, inclusiv un sistem de recuperare - chiar valoric, a drepturilor fiecărui proprietar de drept din cuprinsul fermelor.
       Dar nu, s-a mers pe linia pulverizării, ajungîndu-se chiar la trei proprietari pe un rînd de pomi.

 O nouă primăvară

Cu ce aţi început? Aţi profitat de împrejurări? Facilităţi? Greutăţi? V-aţi îndatorat?

- Am început, practic, numai cu entuziasmul determinat  de libertatea căpătată după 1989 de a-mi lua soarta în propriile-mi mâini, cum se spune. Am încercat o dorinţă puternică de a întreprinde, de a crea, de a realiza, de a pune în operă experienţa acumulată în activitatea de salariat, de semnatar al condicii!
  Nu dispuneam de nicio bază materială. Am arendat 22 de hectare de livadă înfiinţată de IAS Piteşti, preluată în 1993 de adevăratul proprietar al terenului. O parte, cu vîrsta pomilor de peste 25 de ani, le-am defrişat, înlocuindu-le cu 5 hectare de livezi tinere, moderne. Am înfiinţat, de asemenea, 4 hectare căpşunărie şi 1 hectar pepinieră pomicolă.
   Facilităţile au fost cîteva: am cumpărat un tractor cu dobîndă subvenţionată; am beneficiat în primii 2 - 3 ani de subvenţionarea unor tratamente, numitele epifitii, şi a materialului săditor.
       Din nefericire, ca în majoritatea cazurilor, din întreaga ţară, infrastructura (clădiri, hale, depozite, utilaje, împrejmuiri şi altele) a fost valorificată pentru alte destinaţii decît cele pomicole!
  Am folosit credite numai pentru producţia curentă, anuală  (pesticide, îngrăşăminte, combustibil).

Bate vîntul epocii glaciale

Iniţiativele au dat roade? Ferma dumneavoastră şi-a recuperat cheltuielile?

 - Da, am realizat la măr 30 - 40 t fructe la hectar, la căpşuni în jur de 20 de tone la hectar - fructe pe care le-am valorificat integral, în fiecare an, la preţuri acceptabile. De asemenea, la pomii din pepinieră nu puteam satisface cerinţele.
   Am recuperat an de an cheltuielile, profitul realizat permiţîndu-mi şi unele investiţii: o nouă plantaţie de măr, sistem de irigare prin picurare, foraj de adâncime propriu, construcţie administrativă.

   Este rentabilă o asemenea întreprindere? Ce i-ar mai trebui ca să ajungeţi acolo unde v-aţi proiectat şi aţi sperat?

 - Da, au fost rentabile pînă prin 2014: situaţia creată  de instituirea embargoului Estic, plus germinarea fără măsură a supermarketurilor (numai în zona Piteştiului fiinţează 10 - 15) au condus la o adevărată catastrofă pentru producătorii de fructe (şi nu numai)!
  Desfacerea producţiei autohtone este aproape blocată. Supermarketurile sînt arhipline de produse străine. Abundă fructele din Polonia, Ungaria, Italia, chiar din Chile, păstrate foarte frumos cu ajutorul chimiei.
   Sînt multe semne de întrebare: cum este posibil ca la sfârşit de iarnă, după 4 - 5 luni de păstrare, plus transportul, să se ofere mere din Polonia cu preţul de numai 129 lei kilogramul?
 Preţurile care se oferă la noi, de puţinii cumpărători - intermediari, sunt, la mere, chiar de sub un leu/kg.
   Legea „51% produse româneşti în supermarketuri“ s-a dovedit neviabilă, elaborată de parlamentari desprinşi de realităţile socio-economice ale României membră a UE.
Personal am valorificat o parte din merele de anul trecut cu preţuri derizorii, fără a fi vorba măcar de a recupera cheltuielile. Evident, planurile de dezvoltare sînt excluse!

  Pe ce pantă se află pomicultura noastră în prezent? Mai poate să fie salvată? Ne vom trezi cu pîrloage de mărăciniş şi scaieţi în cîmp şi în magazine numai cu fructe de import?

- Din păcate, predicţiile dumneavoastră sînt tot mai evidente. În ce mă priveşte sînt în al treilea an în care înregistrez pierderi. Sînt în curs să renunţ la o parte din livadă, inclusiv cea arendată. Nu este numai situaţia mea, colegi fermieri de pe Valea Cîrcinovului, Valea Topologului, Valea Argeşelului, dar şi din Dîmboviţa, Prahova, Moldova, Ardeal, împărtăşesc aceeaşi soartă. E­­fectele: abandonul, lipsa in­­teresului pentru dezvoltare, a noilor plantări; neaplicarea lucră­­rilor tehnologice - tăieri, fertilizări, tratamente, din lipsă de resurse băneşti.

 Ce se mai poate face? SNPR şi Institutul de la Mărăcineni, cu toate dezamăgirile pe care le-a avut în decursul timpului în colaborarea cu funcţionarii din Ministerul Agriculturii, are totuşi în lucru unele soluţii care să mai atenueze, cât de cît, din efectele dezastruoase în care ne afundăm.

Dar, privind în sus, la capul Ministerului Agriculturii, cu care va trebui să colaborăm pentru rezolvare, suntem total dezarmaţi şi dezolaţi!?! Să sperăm, totuşi!?   

    Marin Ioniţă

P.S.: Lovitura de graţie dată pomiculturii româneşti

 O gură de aer ar fi însemnat pentru pomicultura noastră obligaţia ca supermarketurile să pună în rafturi cel puţin o jumătate din cantitatea de legume şi fructe de producţie indigenă. În acest fel, s-ar fi făcut faţă importurilor la preţ de dumping din ţările în care această producţie este subvenţionată semnificativ de stat. Dar legea dată de Parlament aşteaptă de mai bine de un an în Ministrerul Agriculturii să afle metodele de aplicare date de guvern. 

 


Vizualizari: 3418

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info