Curierul Zilei - GEORGE CAVAL
PRIMA PAGINA

*** Boia şi Liiceanu l-au băgat la mijloc pe Liviu Dragnea     *** Prefectura angajează Consilier juridic     *** Le-a ars balconul!     *** Un mort şi trei răniţi la Lunca Corbului!     *** Casa a ars, icoana a rămas intactă     *** Ucisă de nepot în Italia     *** Dan Puric, apel la valori în Anul Centenarului     *** Se pun în vînzare biletele la Festivalul Zavaidoc!     *** Concert pentru doi corni şi orchestră      *** Fetiţele din Argeş au luat 13 premii     *** Culisele meciului     *** 4 goluri şi multe ratări la Mioveni     *** CS Mioveni - Dacia Unirea Brăila 4-0 (2-0)     *** Tricolorii s-au reunit pentru meciurile cu Lituania şi Muntenegru     *** Au urcat pe podium     *** Victorie la scor cu bănăţenii!     *** „Am ratat şi de la 1 m de linia porţii!”     *** Săvoiu: „Sper să rămînem în liga a doua”     *** Ceferin, încă 4 ani la şefia UEFA    

 
GEORGE CAVAL Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 08 aprilie 2017

CASETA CU PORTRETE

GEORGE CAVAL

 

 Vine dintr-o lume care nu a fost a copilăriei mele. Nu o cunosc, nu am trăit în ea. Numai de două ori am trecut fugitiv pe acolo. O dată alungat de bom­bardamentele din Bucureşti, altă dată, peste ani, cînd am lansat prima carte, la Căminul Cultural din comuna Doamna Chiajna.
 

 Satele grădinarilor, pieţarilor, precupeţilor, negustorilor, muncitorilor, zidarilor, constructorilor, portarilor… Zona numită preurbană. Dincoace de barieră. De tamponul mahalalelor.
Aceasta a fost lumea copilăriei lui George Caval, azi, preşedinte al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură din Piteşti. Un sat în care noaptea orizontul palpita în luminile ora­­şului, ca o chemare. Creştea printre grădini de zarzavaturi şi flori, cu dorul de ducă. Se forma într-o populaţie care îşi pierdea obiceiurile şi tradiţiile rurale şi îşi dorea urbanizarea. Bunicii săi, şi după tată, şi după mamă, pe jumătate ţărani, pe jumătate negustori.
Copil răsfăţat de dascălii din comună. Fiul învăţătoarei care locuia chiar în clădirea şcolii. Cînd a ajuns să fie elev înscris în catalog, a avut ambiţia să fie cel mai bun şi a reuşit. L-au cucerit mai întîi cifrele. L-au fascinat socotelile, calculele. Micul matematician.
Liceul în Bucureşti. Cum s-ar fi putut altfel? Facultatea de Finanţe şi Contabilitate care i-a deschis calea în sistemul bancar. Oraşul Piteşti l-a cunoscut în funcţia de director al Băncii Comerciale. Care şi ea a dispărut înghiţită de privatizări, mistuită în pîntecul capitalului străin. Dar George Caval nu era omul care să se lase scos din joc. Să rămînă pe tuşă.
- De-a lungul existenţei mele, zice, mi-am revenit de cîteva ori. Îmi plac provocările, mă hrănesc cu noul.
- Dacă v-aţi lăsat şi adaptat? Aþi simþit nevoia sã vã afirmaþi? Sã vã dominaþi? Cum aþi reuºit? Pînă unde?
-  „Opincile“ le-am lăsat de mai multe ori. Şi azi le mai las. Dezrădăcinat, niciodată! Renăscut de fiecare dată. M-am adaptat de cînd am deschis uşa, m-am hrănit cu infinitul… Fără să simt nevoia de afirmare, ea a venit de la sine, ca un firesc al bărbatului muncitor, serios, punctual, riguros, dominator doar atunci cînd situaţia o cere.
- Purtaţi un nume rar: CAVAL! Se cîntă lumea în dumneavoastră? Dumneavoas­trã în lume?
- Am un caval acasă, care suferă că nu e folosit şi, mai ales, cînd mă aude cîntînd la muzicuţă.
- Da, iubesc muzica, am moştenit-o pe mama. Primul spectacol de operă văzut în copilărie, în direct la Opera Română, a fost Cavaleria Rusti­cană. Da, se cîntă în lumea mea. Copiii mei, la chitară şi pianină, fratele, la acordeon, şi nepotul, la clarinet.
- Om de finanţe. Pînă la pensie. Dezbinat. Parcă chiar condamnat. Pasionat. Dar trăit nu­mai în lumea de calcule? Ce mai vedeţi dincolo de cifre? Mai e altă lume peste marginile profesiei? Se mai trăieşte şi altfel? Oamenii? Ei există? Doar în evidenţe şi socoteli? Cu tristeţi? Cu bucurii? Suferã? Se tînguie? Cîntă? Ascultã muzicã? Danseazã la botezuri, nunþi, cumetrii? Îi ascultaţi? Mai există pe lume şi poezie? Artã? Cum ar fi fără ele?
-  Nu stau numai între cifre. Stau mult între oameni, cu oamenii, iubesc comunicarea nonverbală, am pasiuni, ascult muzică, citesc poezii. Particip la nunţi, botezuri, ani­­versări, călătoresc mult.
-  Cultura… Cenuşăreasa… Dacă moare, ce se mai alege de noi?
-  De cîte ori am putut, am susţinut şi sprijinit cultura, poeţii, scriitorii, pictorii, interpreţii de muzică. Nu va muri niciodată cultura în sufletul meu!
De înălţime potrivită, viguros, voios, meditativ, elegant, dar nu exagerat, ca un adevărat şef de bancă, pe unde trec clienţi de toate categoriile. Nu este zi în care să respire fără cravată. Nu învaţă să îmbătrînească. S-a fixat într-o zonă perisabilă, dincoace de pragul senectuţii şi nu se clatină. De-l întîlneşti pe stradă, ai putea să-l iei drept un comerciant isteţ de pe vechii Lipscani. Dar cel mai bine îi stă în eşalonul elitei oamenilor de cultură…    

    MARIN IONIŢĂ


Vizualizari: 3363

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 16.10.2018

--- 3.988 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info