Curierul Zilei - Ce mai citim, ce mai scriem?
PRIMA PAGINA

*** Vor bani să îşi crească copiii      *** Proiect de cercetare nucleară la ICN      *** 800 de locuri de muncă în Spania      *** PASTILA de UMOR      *** Pregătiri pentru Festivalul Zavaidoc     *** „Moromeţii 2”, la Cinema „Bucureşti”     *** Filmele săptămînii 16-22 noiembrie     *** Braconierii au lăsat maşina şi-au fugit     *** Beat turtă, a căzut în canal      *** S-a oprit cu maşina într-un pod     *** Scandalagiii din Valea Măcelarului, condamnaţi     *** Înlocuiţi carnea cu fasole      *** Copiii cu păduchi la Grădiniţa „Sfînta Maria”     *** Amenzi drastice pentru şoferi      *** 30 lei biletul la meciul cu americanii     *** Liga Naţiunilor     *** După puncte la Timişoara!     *** Naţionala de tineret a SUA vine la Piteşti!     *** Voleibalistele junioare joacă la Braşov      *** Argint pentru Alexandra Olteanu la Braşov     *** Karatiştii din Mioveni, în concurs la Buzău     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul şalăului cu peştişori vii    

 
Ce mai citim, ce mai scriem? Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 29 aprilie 2017

     

Ce mai citim, ce mai scriem?

 

De profesor Florin Chivoci, volumul monografic „Piteşti. Povestiri dintr-o geografie urbană“, Editura Argeş Press, 2016

O atestare cu tîlc a Piteştilor
    Un mare oraş te face să fii volatil, să judeci după impresii, pentru că oraşul însuşi este instabil, perceptibil după cum îl judecă adesea oamenii. Orice mare aşezare trăieşte din felurite impresii. Iar o atare închipuire e aceea a vechimii unui loc, mai ales cînd această vechime e percepută din interiorul arealului. Respirăm aerul istoriei plămădirii oraşului Piteşti prin multe prejudecăţi: o simplă amintire a unui fost teritoriu locuit din timpuri străvechi, asemănătoare evocărilor de... manual; o aşezare obscură (pentru cei care au cultură şi întrevăd ceva din orizonturile medievale româneşti); tîrg şi, bineînţeles, oraşul modern recunoscut de toţi. Un oraş modern pe care unele minţi îl văd împlinit deplin tîrziu, abia după era comunistă...
    Peste acest tipar de gîndire există totuşi „scăpări“ şi amănunte inedite care ne pot incita orgoliul urban. Urcînd pe firul timpului, cronologia acestor meleaguri descoperă o evocare a numelui localităţii în variantă medievală. În studiul „Piteşti - pagini de istorie“, dintr-un volum dedicat oraşului în anii ’80, istoricul Paul Dicu cita un detaliu esenţial vizavi de statutul aşezării, semnat de cronicarul muntean Radu Popescu în Istoriile domnilor Ţării Româneşti. În octombrie 1522, Ioan Zapolya, voievod al Transilvaniei şi rege al Ungariei, cu
30.000 de ostaşi, trecînd prin Bran şi Rucăr, a venit în ajutorul domnului muntean Radu de la Afumaţi pîn’ la oraş la Piteşti, de unde s-a  înapoiat cu daruri mari în noiembrie al aceluiaşi an. Un amănunt militar aparent banal, dar bizar şi măgulitor mai ales prin pomenirea cuvîntului oraş. Dacă autorul menţionat s-ar fi exprimat printr-un gînd de genul „Pîn la târg la Piteşti“, această zicere nu mai atrăgea  interesul nostru. Vornicul Radu Popescu a trăit pînă în 1729 şi a fost cronicar oficial la curtea lui Nicolae Mavrocordat. Să auzi în plin secol al XVIII-lea pomenit clar cuvîntul oraş pentru numele aşezării de pe malul Argeşului e formidabil! Urbea piteşteană s-a văzut catalogată cu titlul acesta încă din „tinereţea“ sa... Iar spunerea aceasta este aproape sigur inspirată de scrieri mai vechi despre trecutul  Ţării Româneşti. Cel puţin, poate, de după Radu de la Afumaţi. Avem, aşadar, o mărturie a conştiinţei româneşti despre însemnătatea locuirii din apropierea Trivăii şi a Argeşului. E prima atestare scri­să a oraşului Piteşti. Cea mai veche dovadă că locul avea importanţa sa în plin Ev Mediu românesc, cînd deja curţile dom­­­neşti ale lui Neagoe Basarab fuseseră clădite în vatra aşezării. Desigur, sensul de oraş din citatul de mai sus poate fi mult diferit de ceea ce înţelege modernitatea prin această noţiune. Dar, pînă la urmă, nu diferă fundamental de ceea ce presupune întinderea unui asemenea teritoriu. (De altfel, chiar contextul în care s-au desfăşurat aceste fapte din secolul al XVI-lea, de la Bran „pîn’ la oraş la Piteşti“, ar veni în sprijinul măreţiei  pe care a subliniat-o, involuntar, cronicarul: o oaste transilvană atît de numeroasă nu putea zăbovi într-un spaţiu mărunt, într-un loc neînsemnat pe harta Valahiei. Oprirea ostilităţilor militare a avut ca decor un oraş, în memoria scrierilor vremii transmise din veac în veac. De fapt, tot tîlcul acestei poveşti n-ar vrea decît să sugereze opinia unor înaintaşi iluştri despre localitatea noastră, faţă de modul uşor superfluu în care noi, contemporanii, vedem adesea prefacerea acestei aşezări; faţă de blocajul în care ne situăm cînd ne referim la paşii evoluţiei urbanităţii. Or, iată că, în ceea ce priveşte ideea de oraş, nişte spirite medievale ori de esenţă renascentistă ne-au luat-o cu mult înainte...
Vizualizari: 2320

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info