Curierul Zilei - Teoria originii muscelene a baladei „Mioriţa“
PRIMA PAGINA

*** Cea mai frumoasă fată din cartier: domnul Mihai Alexandrescu, purtător de cuvânt al PNL Argeş     *** Evitaţi îngheţarea contorului de apă!      *** PASTILA de UMOR      *** Adrian şi Anca Tase susţin o prelegere depre boli grave     *** Sufletiştii au dăruit seminţe la Piteşti     *** Copil din Mioveni are nevoie de ajutor     *** Spectacol aviatic de Ziua Naţională, la Mioveni      *** Incendiu la stîlpul electric     *** Riscă să fie evacuată pentru 1.000 de lei     *** S-a proptit cu maşina într-un stîlp     *** Asistentă cu arsuri, refuzată de spitale      *** Accident grav, la Valea Ursului     *** Maşină de marfă prinsă între o dubiţă şi TIR     *** Unirea Bascov, remiză, de la 2-0     *** Culisele meciului     *** Doar egal, după ce au condus la pauză     *** Ripensia Timişoara - CS Mioveni 1-1 (0-1)     *** România, victorie cu Lituania, în Liga Naţiunilor     *** Susţinuţi de fani     *** La 4 puncte de lider!      *** Campioana ne-a predat o lecţie de baschet!     *** Nini: „O înfrîngere care doare“     *** Cristian Achim: „Mă bucură reacţia echipei”    

 
Teoria originii muscelene a baladei „Mioriţa“ Imprimare E-mail
(0 voturi)
vineri, 05 mai 2017

 

Teoria originii muscelene a baladei „Mioriţa“


Locul de naştere a baladei „Mioriţa“ a fost şi continuă să fie subiect de dispută între diverşi cercetători. Majoritatea înclină spre ţinutul Vrancei, dar sînt şi alte ipoteze, în sprijinul cărora s-au invocat diverse argumen-te. Dacă versiunea primară - aceea de colind - este atribuită Transilvaniei, Banatului, Crişanei sau Maramureşului, versiunea de baladă a apărut dincoace de munţi, în Muntenia. Printre locurile de geneză ale acestui adevărat brand cultural naţional, alături de Vrancea sau Buzău, a fost considerat şi Muscelul.    

Un oltean contra unui vrîncean

Aproape ca o regulă, se întîmpla ca, imediat cum folcloriştii aprofundau cultura populară a unei regiuni oarecare, să lanseze o nouă teorie despre „Mioriţa“ şi să le infirme pe cele precedente. Era de ajuns, aşadar, să se descopere un cîntec, un bocet, o legendă cu circulaţie relativ locală şi în care se regăseau anumite reflexe mioritice, pentru a emite noi ipoteze privind obîrşia celebrului „cîntec din bătrîni“. Însă „Teoria musceleană“ s-a născut din alte considerente. Ţinutul, situat la sud de Masivul Făgăraşului, la poalele Iezerului şi ale Bucegilor, face legătura cu Ţara Bîrsei prin pasul Bran şi se prelungeşte spre Curtea de Argeş sau chiar peste Dîmboviţa, spre Tîrgovişte. Poziţionat pe acest culoar de trafic nu doar al unor reale transhumanţe, ci şi al întîlnirii ciobanilor români din areale diferite, Muscelul era îndreptăţit să rîvnească la gloria Vrancei. Unul dintre cei care au susţinut această teză musceleană a fost Al.Amzulescu - născut la Valea Stanciului, judeţul Dolj. Al.Amzulescu a devenit doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti cu teza „Balada populară din Muscel“, în care considera că varianta Alecsandri (varianta vrîn­ceană) trebuie să fie considerată nu numai ca provenind în exclusivitate din tradiţia orală munteană, dar şi că ea reprezintă, de fapt, o foarte curată oglindire a tradiţiei muntene, transplantată de dragosloveni şi rucăreni în Soveja. Astfel, consemnarea ei iniţială aici, în 1846, de Alecu Russo, s-a făcut într-o vreme cînd folclorul sovejan putea fi păstrător al zestrei moştenite din zona de provenienţă, adică din Muscel. În schimb, înger păzitor al Vrancei, cercetătorul şi folcloristul I.Diaconu s-a simţit ofensat de afirmaţia lui Al.Amzulescu, considerînd-o un atac agresiv „împotriva Vrancei etnografice“, „fiindcă Amzulescu a răpit ţinutului Vrancei şi paternitatea parţială, declarată mai concesiv, în 1964, de A.Fochi“. Referindu-se la invocatele emigrări din anii 1620 şi 1718 ale celor două grupuri de musceleni, grupuri care au fondat în Vrancea satele Rucăreni şi Dragosloveni (care compun astăzi comuna Soveja), I.Diaconu ripostează: „Vrîncenii au fost în momentul exodului muscelean o populaţie mîndră, liberă, omogenă… (…). Nu au împrumutat de la alohtonii sărmani şi bejănăriţi nici o Mioriţă musceleană; ci le-au comunicat ei, acelora, Mioriţa lor străbună“!

Nichita Stănescu, fascinat de matca musceleană

Un alt adept al teoriei muscelene a fost poetul Nichita Stănescu, cel care inspiră adînc aerul tare al legendarului Cîmpulung, evocîndu-i pe „descălecătorii“ din Rucăr în transhumanţă spre Întorsura Buzăului şi pînă în Munţii Vrancei: „Oricum, ţinutul (Cîmpulung Muscel) devine legendar în vreme, nu numai de atestarea de limba română scrisă, ci şi prin însăşi matca pe care o reprezintă, matcă a baladei pastorale, spiritualitate dintîi a neamului românesc. Mai cîteva strigăte mai sus de Cîmpulung şi spre stînă, din Rucăr, se ştie, ciobanii au dus cîntecul Mioriţei, prin munţi, pînă la Întorsura Buzăului şi de aici, din gură-n gură, ca sărutul, în pretutindenea ţării“. A­prigul vrîncean I.Diaconu nu a avut ştiinţă de poziţia stănesciană în această chestiune, dar s-a simţit obligat să se ridice împotriva tuturor: „Este absurd să se admită asemenea fantasmagorie teoretică! Înseamnă că se discreditează logica şi se aruncă în neant documentarea pozitivă de orice fel!“

Variantă misterioasă de la Soveja

Chiar dacă adepţii „teoriei vrîncene“ sînt mult mai mulţi şi mai reprezentativi (Alecsandri, Xenopol, Iorga, Densuşianu, Sadoveanu, Mehedinţi, Bogza ş.a.), pînă la proba contrarie, trebuie luată în considerare şi prezumţia pentru Muscel şi să admitem astfel că, cel puţin în privinţa circulaţiei baladei, Muscelul a jucat un rol important. De altfel, pentru ca misterul să fie şi mai de nepătruns, în varianta sovejeană a „Mioriţiei“ care s-a păstrat pînă astăzi nu se spune care dintre cei trei ciobănaşi (vrîncean, moldovean sau ungurean) este avertizat că urmează să devină victimă. Mai mult, acesta se adresează nu mioriţei, ci celorlalţi păstori - cu apelativul atît de des întîlnit în Muscel, acela de „vere!“ - spunîndu-le cum să fie înmormîntat şi ce să i se spună măicuţei lui care o să-l caute. De prisos să mai spunem şi că în limbajul popular termenul de „maică“ sau „măicuţă“ e utilizat tot în Muntenia (Muscel) şi nu în Moldova, acolo unde se spune „mumă“. Or, dacă maica e musceleancă, de unde altundeva ar putea fi fiul său? 
N.Manole

Vizualizari: 2269

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info