Curierul Zilei - Tribunalul Timiş a închis procedura falimentului ARO
PRIMA PAGINA arrow fapt divers arrow stiri fapt-divers arrow Tribunalul Timiş a închis procedura falimentului ARO

*** Calul speriat l-a tîrît zeci de metri      *** A vrut să tîlhărească un căruţaş      *** Jandarmii cîmpulungeni au comandant nou      *** Argeşean cu malarie!      *** Ce facem în caz de insolaţie      *** Hipertensiunea arterială, consecinţă a civilizaţiei      *** FRF va aproba denumirea FC Argeş!   nbsp;  *** CS Mioveni II îşi continuă activitatea      *** Cătălin Barbu a semnat cu FC Argeş Oină     *** Fără medalii la Campionatul European!      *** Ce mai fac colegele de serie ale CS Mioveni şi FC Argeş      *** Campion la judo, arestat      *** Proxeneţii de lux rămîn închişi   &nbp; *** Cresc pensiile şi indemnizaţiile      *** Elevii de 10, la Curier TV      *** 5 fermieri au murit înainte să primească subvenţiile     *** În Argeş au fost înmatriculate 2.621 firme            

 
Tribunalul Timiş a închis procedura falimentului ARO Imprimare E-mail
(2 voturi)
marţi, 20 iunie 2017

Pe 26 mai 2017, la 10 ani de la vînzare,

Tribunalul Timiş a închis procedura falimentului ARO

 

După ce şi-a închis porţile, falimentată cu bună ştiinţă, şi s-a ales praful şi pulberea de ea, peste uzina ARO s-au aşternut uitarea şi nepăsarea. Fabrica a rămas doar în conştiinţa şi inima miilor de muncitori care au lucrat acolo de-a lungul anilor, dar şi în memoria jurnaliştilor, fosta platformă industrială de sub Măgura generînd încă subiecte de presă. Pe 26 mai 2017, la zece ani distanţă de la vînzarea Uzinei ARO societăţii Landmark Management, judecătorul sindic a decis închiderea procedurii de faliment care s-a derulat la Tribunalul Timiş.

 
La ora actuală, ARO a rămas doar amintire, uzina fiind falimentată, vîndută şi desfiinţată prin implicarea unor persoane încă prea pu­ternice pentru a li se atribui în mod oficial vinovăţii. Pe 15 iunie 2016 s-au împlinit 11 ani de la intrarea societăţii ARO în faliment, un faliment istoric, ale cărui ecouri s-au stins de mult în comunitatea din Cîmpulung, însă aruncarea uzinei muscelene în „prăpastia“ reorganizării judiciare, cu consecinţa lichidării, au început cu doi ani înainte, în baza Legii 64/1995, în vigoare la acea dată, responsabili pentru acest lucru fiind, pe de-o parte, foştii salariaţi, iar pe de-altă parte, iniţiativele unor persoane juridice. Însă dorinţa angajaţilor de a primi ultimele salarii din banii încasaţi pe vînzarea fabricii a fost hotărîtoare. Prin Hotărîrea nr. 640 din 26 mai 2017, instanţa Tribunalului Timiş a pus capăt unui proces îndelungat, ţinut pe loc, cu anii, de încercarea lichidatorului de a vinde şi ultima rămăşiţă din fostul complex de garsoniere. Este de aşteptat ca hotărîrea judecătorului sindic să fie atacată la instanţa superioară, aşadar, sfîrşitul agonizant al societăţii ARO, prin radierea din Registrul Comerţului, s-ar putea să mai dureze.

Contractul de privatizare, secret

Declinul societăţii, tot mai accentuat în cei 16 ani, cît a mai rezistat Uzina ARO după revoluţie, a început cu concedierile colective, elegant îmbrăcate în sintagma „program de restructurare“. Astfel de programe iniţiate de statul român s-au succedat cu frecvenţă anuală în cazul uzinei muscelene, şi a constat mai degrabă în reduceri de personal, retehnologizarea capacităţilor de producţie făcîn-
du-se mai mult pe hîrtie decît în realitate. Din 1992 şi pînă în 2003 au fost disponibilizaţi nu mai puţin de 9.493 de salariaţi, care au beneficiat sau nu de plăţi compensatorii, în timp ce investiţiile în uzină au fost aproape nule. O altă cauză majoră care a dus ARO în insolvenţă a constituit-o nerespectarea contractului de privatizare. Din 26 septembrie 2003, obscura firmă a lui John Perez devenea, cu 68,70% din acţiunile societăţii, acţionarul majoritar al platformei industriale de sub Dealul Măgura. A fost o privatizare în bătaie de joc, în care au fost implicaţi politicieni, oameni de afaceri dubioşi şi foşti angajaţi de servicii secrete; cu toţii au jucat un rol în istoria fatală de la ARO. Ceea ce ridică iar semne de întrebare este ţinerea la secret, mult timp, de către stat, şefii de la ARO şi avocaţii lui Perez, a contractului de privatizare, a cărui încheiere a fost precedată de 17 procese verbale, rezultat al negocierilor purtate de comisia APAPS-ului. Un contract puţin spus dubios, care, însă, n-a putut fi desfiinţat de instanţă. Pe 15 iunie 2006, în lipsa unui plan de organizare, care nu a fost depus de Perez, ARO intra în procedura de faliment. O dată memorabilă care a marcat, oficial, sfîrşitul uzinei.
 N.Manole

Vizualizari: 644

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
IEC

CurierTV - Televiziunea sufletului tau!
Intrebarea Curierului
 

căutare personalizată

Horoscop zilnic

Mai - Iunie

Google Analytics

Sfinții zilei

Zi Record Vizitatori

Marți, 20.06.2017

4.791 vizitatori unici

 
 









 
 
 

Ghid TV

Mersul trenurilor

Flag Counter