Curierul Zilei - Suflet de argeşean
PRIMA PAGINA

*** Cozile de topor din pădurea românească     *** 8 miniştri noi şi un nou vicepremier     *** Avem stocuri de antiderapant     *** PASTILA de UMOR      *** „Un secol de muzică tradiţională românească”     *** Workshop pentru formarea profesională      *** Autorităţile din Mioveni pregătite pentru iarnă      *** Incendiu la Vlădeşti     *** Crimă, la un pahar de ţuică!     *** Spărgătorii de la Primăria Leordeni, prinşi!     *** Prima zăpadă a venit cu accidente şi evenimente     *** Bărbat paralizat, scos din incendiu     *** Spaniolii preferă familii de români, căpşunari!     *** Următorul meci al Mioveniului, vineri la 17:00     *** „Nu putem rata obiectivul!“     *** Pelici: „Am întîlnit o echipă bună“     *** 4 medalii de bronz la Focşani     *** Pe frig, doar 20 de goluri     *** Raicu s-a oprit în turul 2      *** Meci crucial pentru tricolori     *** Show baschetbalistic la Piteşti!     *** „3 puncte foarte importante”     *** Popa: „Am pierdut pe greşeli individuale”    

 
Suflet de argeşean Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 08 iulie 2017

Carte nouă

Suflet de argeşean

 

Există pe lume ţări mai strînse între hotare decît întinderea comunei Arefu. Există ţări pe planetă care nu au atîţia munţi cu vîrfurile pînă dincolo de nori. Şi atîtea rîuri. Şi codri seculari, şi poiene alpine, şi o mare cu apă dulce, şi cel mai frumos drum tăiat în piatră, şi o cetate legendară, şi poveşti străvechi, şi o istorie de la începutul neamului…

 
Norocul celor care au avut şansa să-şi tragă seva din acest binecuvîntat pămînt. Care au deschis pentru prima dată ochii pe aceşti munţi. Care s-au ridicat în picioare din această ţărînă… De aici a ţîşnit şi scriitorul contemporan Ion C. Ştefan.
Împlinindu-se în vîrstă, unii şi-au luat zborul, au dat o raită, două sau mai multe prin şcoli şi universităţi, au ciugulit din roadele înţelepciunii lumii şi au revenit, ca puii de pasăre în cuiburile în care au fost clociţi. Alţii au rămas prin oraşele ţării sau chiar peste hotare.
Tocmai răsfoiesc o carte cu miros proaspăt de cerneală tipografică. Sub pana lui Ion C. Ştefan. Cronici din vremuri voievodale şi personaje din legende contemporane. Oameni ai pămîntului arefean. Iată dinastia Bădeştilor, intelectuali ai satului de două veacuri: Cezar Bădescu este unul dintre ultimii slujitori ai învăţământului dintr-un lung şir de Bădeşti, educatori ai arefenilor. Ilie Bădescu, „cel bătrîn“, ca şi cum ai zice „Mircea cel Bătrîn“, dascăl de biserică şi învăţător vestit, ANONIMUS cum îl numea într-un volum de versuri nepotul său, poetul Horia Bădescu; apoi Elena şi Ghica Bădescu, o scriitoare şi un orator, Petre Bădescu - primul meu învăţător -, Angela şi Cezar Bădescu, profesori de elită… Cezar Bădescu, fost director peste douăzeci de ani, prietenul meu statornic, apoi cronicar al satului în volumul „Răsăriţi din Luminiş de Soare“”, scriitor de vocaţie. Iar lumina ştiinţei de carte a triumfat până la Paris, prin prestigiul internaţional al vărului său, Horia Bădescu, poet de nivel european, membru al Uniunii Scriitorilor Români şi al Uniunii Scriitorilor Francezi.
Şcoli primare, şcoli generale, şcoli pedagogice, licee, facultăţi, mulţi din nou acasă, dascăli la şcolile unde au fost elevi. Şi cei care se mai întorc din cînd în când, ca Horia Bădescu sau tînăra profesoară, romancieră începătoare, Camelia Bădescu Sighiartău, stabilită în Germania. Printre aceste păsări călătoare, şi Ion C. Ştefan, despre care academicianul Vasile Tonoiu, prieten de o viaţă, declară că este un scriitor aproape complet: poet, prozator, critic şi istoric literar, eseist. Iar celălalt academician cu rădăcinile în Argeş întregeşte: „Ion C. Ştefan este un împătimit al cărţii…Şi nu trece anul până a avea încă o carte semnată“.
Născut la 18 martie 1940 în comuna Arefu, debutează în 1959. A colaborat încă din anii studenţiei în revistele culturale şi literare ale vremii: „Gazeta Literară“, „România Literară“, „Luceafărul“, „Contemporanul“, „Ramuri“, „Tribuna“ şi altele.
Profesor de Limba şi literatura română la Cepari în Argeş, la un liceu din capitală, director, inspector şcolar. Între lecţii, între teze, în nopţile de insomnie, de vise şi reverie, scrie. Poezii lirice, de dragoste, de meditaţie, istorice, patriotice, naraţiuni în proză şi în versuri, portrete, strofe satirice, literatură pentru copii, romane, eseuri, comentarii, cugetări, strofe satirice, portrete, biografii (ca acea înfăţişare a „Haiducului din Cicăneşti“, misteriosul Gheorghe Ungureanu, despre care dacă s-ar fi scris un roman, acesta ar fi fost cu totul senzaţional.)
Ajuns la pensie, s-a retras ca un poştaş de munte descălecat, ca un cioban de la turmă, ca un vânător care agaţă arma în cui, ca un călugăr în chilie, ca un pustnic în sihăstrie, ca un bunic la gura sobei, ca un senior în castel şi întinereşte prin condei. „Recunosc faptul că sînt un singuratic şi că bunii mei prieteni mi-au devenit cărţile, cele pe care le citesc şi cele pe care le scriu… Dar la fel de bine îmi dau seama că n-aş putea trăi fără prieteni, fără societate, fără cei care mă înconjoară cu bunăvoinţă şi care mă sprijină în momentele grele ale vieţii“.
Niciodată nu e prea tîrziu pentru un nou început: Omul trebuie să se redescopere permanent, pentru a se revalorifica, spre a se împlini de la etapă la etapă, ca să ajungă la concluzia că: „Noi şi cei de lângă noi - adică sîntem tot noi, alături, dar multiplicaţi, în nenumărate variante. Cît respect am pentru mine, ar trebui să am şi pentru ceilalţi. Trăind în bună înţelegere, armonie şi întrajutorare, viaţa noastră va fi mult mai uşoară, mai ferită de griji, răutăţi şi invidii“.
Ion C. Ştefan, scriitor prolific. Şi mai are multe de spus. Din ciclul „Adolescenţei“ ar putea ieşi un roman de excepţie. La fel din ciclul „Fiii Soarelui“.
Trec anii. Din zile, din săptămîni, din luni, din decenii… Din clipe fără urme, din clipe cu semne de eternitate: Şi totuşi, moartea a fost înfrântă prin imaginaţie! Un fel de somn - veghe, prin care spiritul se chinuie să nu se îndepărteze de trup, fiindcă, poate, cea mai grea probă este a despărţirii, trecînd într-o altă lume…
Şi totuşi există salvarea creatorului. Clipa magică a cunoaşterii, clipa eternităţii… Dacă n-am crede în această posibilitate, de ce oare ne-am mai dărui viaţa întreagă artei?
„Sufletul de argeşean“ şi el se cutremură. Scriitorul Ion C. Ştefan ne arată, totuşi, poarta speranţei…                                                                                        
Marin Ioniţă

Vizualizari: 2494

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info