Curierul Zilei - Conferenţiar universitar doctor Liliana Aron Ene, „Oameni şi locuri din Argeş“, Editura Tip
PRIMA PAGINA

*** Punctul de pensie creşte semnificativ     *** Angajaţii de la Finanţe ameninţă cu greva     *** PASTILA de UMOR      *** Program nou la Zona de picnic Făget      *** Stadiul lucrărilor de investiţii executate pe domeniul public      *** 1092 de focare, 360.800 porci ucişi!     *** Volumul construcţiilor în scădere!     *** Expoziţia «Seminţe cu suflet», la Piteşti     *** Alege să nu fumezi!     *** Pensionarii aşteptaţi la bilete de tratament!     *** Primarul s-a ales cu camionul confiscat      *** Tînăr de 28 de ani, găsit spînzurat!     *** În arest după ce a spart o casă     *** Deţinuţii îşi pot executa pedeapsa acasă!     *** A murit şoferiţa de TIR care ajuta cîinii abandonaţi      *** Consumator de droguri, condamnat     *** Scandaluri sfîrşite la spital     *** „Meci greu, dar mergem să câştigăm“     *** „N-am primit nici o solicitare fermă”      *** Derby pentru supremaţie!     *** Vor să bată campioana!     *** 9 ani de la dispariţia lui Constantin Cârstea    

 
Conferenţiar universitar doctor Liliana Aron Ene, „Oameni şi locuri din Argeş“, Editura Tip Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 15 iulie 2017

Ce mai citim, ce mai scriem?

Conferenţiar universitar doctor Liliana Aron Ene, „Oameni şi locuri din Argeş“, Editura Tiparg, 2016

Prof. univ. dr Ion Popescu Sireteanu

 

 O carte de portrete schiţate în rama amintirii de neşters, vie ca prezentul, fascinantă ca trecutul, imperioasă ca viitorul… Astăzi, scriitorul Ion Popescu Sireteanu…   

      

 Într-o frumoasă după-amiază de primăvară sînt chemată la telefon de fiul meu: eram su­na­tă de un bărbat; vocea era caldă, molcomă, foarte placută, aproape familiară! Persoana, deosebit de politicoasă, dar rezervată, s-a recomandat a fi prof. univ. dr Ion Popescu Sireteanu. Primise numărul meu de telefon de la doamna Sabina Ispas, cercetător ştiintific grad. I şi director al Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“ al Academiei Române, şi mă ruga să aduc la Institut cîteva volu­me proprii ce urmau să fie do­nate acestui prestigios for cul­tural. Inedită solicitare! Am per­fectat condiţiile unei viitoare întîlniri şi l-am vizitat la domi­ci­liu. M-a surprins să văd că stă atît de aproape de mine, într-o casuţă pitită printre vişini şi peri, frumoasă şi cuminte ca o copiliţă. L-am recunoscut după voce şi am observat în faţa mea un om al cărţii jovial şi apropiat, extrem de politicos (parcă nemeritat, gîndeam eu), dar care impunea respect. Pe doamna profesoară Silvia Popescu, soţia distinsului universitar ieşean, am recunoscut-o imediat: era enoriaşa Parohiei Sf. Ioan şi unul dintre oamenii dragi regretatului părinte Marin Drăguşin. Aveam să aflu ulterior că amîndoi se ocupaseră, îndeaproape, de activitatea editorială a fratelui părintelui, pr. lect. univ. dr Valeriu Drăguşin, fost protopop de Piteşti, un alt argeşean remarcabil.
Căldura privirii albastre, accentul moldovenesc familiar mie prin mama, blîndeţea şi solicitudinea domnului profesor m-au atras din prima clipă; ospitalitatea şi bunătatea doamnei profesoare, firea ei blandă, dar serioasă, trădînd un fel de umor rafinat, surprinzător pentru felul cum spunea cîte o glumă sau descria cîte un eveniment m-au determinat să mă ataşez de această familie deosebită.
Deosebiţi de încîntaţi de întîlnire, ulterior, au fost copiii mei, Ioan Alexandru şi Andrada Ana - Maria: în primul rînd, pentru că erau aşteptaţi „cu bunătăţi“ de doamna profesoară, apoi, pentru că erau trataţi de amîndoi distinşii profesori ca interlocutori adevăraţi, şi, nu în ultimul rînd, pentru că domnul profesor le dăruia cărţi proprii cu dedicaţii: să cunoască un autor de cărţi, în carne şi oase, era un privilegiu şi pentru ei (ca şi pentru mine).
În repetatele întîlniri, am avut privilegiul să descopăr talentul de povestitor al domnului profesor, hărnicia editorială, neastîmpărul cultural şi nerăbdarea de a vedea la cei din jur rezultate excelente, imediate. De altfel, zidit între cărţi de jur împrejur, el însuşi făuritor de cărţi remarcabile, domnul profesor păstrează deasupra biroului - ticsit de fişe, cărţi, şpaluri… - o hîrtie pe care sta scris: „TREBUIE SĂ BIRUI ÎN FIECARE ZI!“.
Probabil, acesta este secretul domnului Sireteanu! Fiu de bucovinean - ce poartă încă în suflet imaginea caldă a mamei, plecată din viaţa fiului prea devreme - domnul profesor a descoperit de mic universul cuprins între coperţile cărţilor; s-a dedicat trup şi suflet, şi scrie în sufletul celor care-l cunosc pagini memorabile, de o frumuseţe şi o sensibilitate rare, în zilele noastre.
Prof. Dorina Mihai Moise 

Vizualizari: 2725

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics




































Zi record

Marţi, 06.11.2018

--- 3.709 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info