Curierul Zilei - Limba romilor în cărţi
PRIMA PAGINA
 

*** 642 de locuri de muncă în Argeş     *** Investiţie importantă în amenajarea unui pîrîu     *** Tîrg de adopţii de cîini la Mioveni      *** „Jake şi femeile lui”      *** „Coşmarul Vraciului“      *** Muzică şi sport în faţa Primăriei Piteşti     *** Filmele săptămînii 21 - 27 septembrie      *** Dispărutul era spînzurat!      *** Omorît de un BMW     *** Doi şoferi răniţi grav, la Moşoaia!     *** Spărgătorii şi tăinuitorul, colegi de celulă     *** Pod reabilitat,după turnarea asfaltului!     *** Şapte oi omorîte şi şase stupi distruşi de urs     *** Ministrul Fifor, „no comment” despre tragedia de la Valea Urdii     *** Vor victoria în Moldova      *** Europa League, Etapa 1     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul carasului pe Dunăre     *** După puncte, la Timişoara     *** Atletic Bradu şi Unirea Bascov joacă astăzi în campionat     *** 80 de piloţi la Trofeul Câmpulung!     *** Fotbal la TV în week-end    

 
Limba romilor în cărţi Imprimare E-mail
(2 voturi)
sâmbătă, 16 septembrie 2017


Limba romilor în cărţi

 

Ţiganii. Încă o enigmă. Pentru mulţi dintre noi. Pentru mulţi dintre ei. Nu şi pentru istorici.I-am cunoscut pe cînd nu erau romi. Nici ei nu ştiau. În toate documentele din Ţările Româneşti erau numiţi ţigani. Chiar şi în ţările europene, unde au ajuns încă din Evul Mediu. Azi, cei din elită se simt jigniţi dacă îi numeşti cum s-au numit bunicii şi părinţii lor. Iar în Europa, confuzia lingvistică este precisă. A fi rom nu poţi fi decât român…


În vremea copilăriei mele, existau două categorii mari de ţigani: ţiganii de vatră şi ţiganii de şatră. Sedentarii şi nomazii. Primii proveneau din foştii robi de pe moşiile boiereşti şi mânăstireşti. Eliberaţii din sclavie, în mai multe rînduri, pe la jumătatea secolului cu Revoluţia paşoptistă şi Unirea Principatelor, cu mijloace precare de existenţă şi cu dispreţ faţă de munca silnică, cei mai mulţi au trebuit să se angajeze argaţi, slugi la cei bogaţi, de data aceasta cu simbrie şi unde stăpânii nu mai aveau dreptul de viaţă şi de moarte asupra lor. Alţii au încercat să trăiască pe cont propriu, să-şi facă gospodărie, să muncească pământul. Alţii au inundat satele şi oraşele, cu activităţi sezoniere, fierari, potcovari, bijuterii cu podoabe de metal, vânzători de haine vechi, măturători, gunoieri, geambaşi, ghicitoare, vrăjitoare, florărese, bucătărese, ţiitoare, hoţi de găini şi de buzunare, ursari, argintari, lăutari. Kogălniceanu, încă la acea vreme, remarca medici şi ofiţeri vestiţi din rândul ţiganilor şi alţi intelectuali.
A doua categorie, absolut diferenţiată, era a celor migratori. Casa lor pe roate. Familia în cort şi sub coviltir, satul - şatra, în loc de lege, cutumă, aşezarea - oriunde, la o margine de sat, la o margine de pădure, la o margine de râu, la o margine de oraş, pe un izlaz comunal, azi aici, mâine, în altă parte, caii , măgarii şi catârii la căruţă, mai mereu pe drumuri, multe chiar prin ţări străine. Drumuri dus - întors, drumuri fără întoarcere. Ţigani în Italia, în Spania, în Franţa, în Ducatele germane, ba chiar peste mări şi oceane, din America în Africa, din Africa în Australia.
Ţigani iscusiţi. Răzvan, ştiutor de carte, pamfletar, căpitan de haiduci, a ajuns chiar voievod în scaunul Moldovei. Cărturarul genial care a fost Bogdan Petriceicu Haşdeu l-a apreciat atât de mult, încât a făcut din el un îndrăgit erou literar (vezi „Răzvan şi Vidra“).
Unul dintre cei mai mari violonişti pe care i-au avut românii a fost Ion Voicu, ţigan sadea.
Se bîrfeşte, se cleveteşte, de n-o fi şi un sîmbure de adevăr, că şi unii conducători ai ţării din timpul tranziţiei ar avea în sînge picături de smoală.
Porniţi din India, de pe fluviul Gange, de unde a început marea diasporă în toată lumea, încă de la anul 1100 înainte de Cristos, au ajuns şi în Ţările Româneşti, consemnaţi de-abia pe la anul 1300. Dar erau sosiţi, fără îndoială, o dată cu popoarele migratoare, în evul năvălirii, însă nu ca războinici, cotropitori, cuceritori, stăpînitori. Probabil că făceau parte din formaţiunile auxiliare, dacă nu cumva chiar robi ai acelor neînfricaţi călăreţi.
Dar dacă gepizii, goţii, hunii, avarii, cumanii, pecenegii şi alţi stăpînitori vremelnici nu mai există, ei fiind cu totul asimilaţi, ţiganii, chiar robi fiind, şi-au păstrat limba, civilizaţia, tradiţia, obiceiurile toate. Neamestecul cu alte etnii le-a menţinut nestrămutată şi fiinţa, şi conştiinţa naţională. Ţiganii sînt ţigani, oriunde s-ar afla în lume. Nu e de mirare că se pot înţelege între ei pe tot cuprinsul pămîntului. De eşti rom, nu e nevoie nici să vorbeşti engleza, nici franceza, nici spaniola, nici rusa, găseşti comunităţi de romi în tabere, pe toate străzile marilor oraşe, în jurul monumentelor istorice, locurilor de pelerinaj, în parcuri, în locurile de promenadă, în cimitire, în oraşele mai mititele, în localităţile rurale de o parte şi de alta a Ecuatorului, pînă la gheţurile polare. Meseriaşi, lucrători în salubritate, vînzători de ziare, comisionari, şoferi, cerşetori care nu au loc unii de alţii, prostituate de toate categoriile.
În timpul tranziţiei, a început marele exod al romilor din România spre Apus. Dar au mai rămas destui şi în ţară. Ei apreciază a se număra spre şase milioane. Mai mult decît oricare etnie. Dar nu s-ar fi declarat în recensămînt din motive numai de ei cunoscute în intimitate. Se tem, spun, printre altele, pronunţate şi tăcute, că le e teamă să nu fie manevraţi, chiar de lideri ai lor, care să le mănînce ajutoarele, cum a fost acel parlamentar Păun, sau Cătălin Voicu, care şi-au vîrît banii în propriile buzunare, uneori fără pedeapsă, cum este fiul marelui violonist, care nu a ajuns mare muzician, dar a scăpat de puşcărie, ca să fie chiar ministru adjunct la Cultură.
Un „manual de conversaţie în lim­ba Romani şi în limba română“ este binevenit. „Acest manual de conversaţie poate constitui un bun început, un capăt de pod peste şuvoiul atît de aprig al intoleranţei şi discriminării“, spune prefaţatorul cărţii, conf. univ. dr ing. Dumitru Chirleşan, lector al Universităţii din Piteşti.
Autorul cărţii, Cristinel Marin, cons - juridic, preşedinte „Asociaţia pentru o viaţă mai bună“, şi el rom sadea!   
Marin Ioniţă

Vizualizari: 2289

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info