Curierul Zilei - Fragmente din proza lui Marin Ioniţă
PRIMA PAGINA
 

*** Reducere de 10% la plata datoriilor!     *** Depuneţi adeverinţa la Casa de Pensii!     *** Două decenii de proiecte de dezvoltare     *** Incendiere anunţată pe Facebook     *** Au atacat un şofer şi l-au jefuit     *** Spărgătorii au interdicţie să se apropie de păgubaş     *** 16 echipaje ISU la Mioveni, în concurs     *** Ministrul Fifor vine la Cîmpulung     *** Şi-au ciocnit maşinile, pe DN 73      *** Beţivan, lovit de maşină cînd traversa      *** Racordaţi ilegal la energie electrică     *** Jandarmii au donat sînge     *** Pe podium la Cupa Romgaz     *** Liga Campionilor, Etapa 1     *** Raicu la Campionatul Mondial     *** La Bradu s-au stabilit campionii!     *** Peste 80 de piloţi la Trofeul Cîmpulung Muscel      *** Liga 1     *** CS Mioveni joacă ani la Piteşti, cu CSO Ploepni     *** Sporting Lieşti - Mioveni, în Cupă     *** Programul şaisprezecimilor de finală este următorul:    

 
Fragmente din proza lui Marin Ioniţă Imprimare E-mail
(0 voturi)
sâmbătă, 23 septembrie 2017


Fragmente din proza lui Marin Ioniţă

„Drumul dinozaurului“, de Marin Ioniţă, Editura Tiparg, 2015

  „ Mi-e dor de mine
    Mi-e dor de mine. De cel care am fost şi nu mai sînt. Şi n-o să mai fie…
   Mi-e dor de copilărie. De munţi, de părinţi, de fraţi, de surori, de grădina cu flori. De primul gungurit. De primul bîlbîit. De prima şoaptă. De ridicarea în picioare. De plescăitul laptelui în cerul gurii, din sînii mamei. De scîrţîitul cumpenei de la fîntînă. De poteca pîrleazului. De umbra gardului, de pipa bunicului. De picioarele patului, de nechezatul cailor, de mugetul vacilor, de cuibarele cu ouă, de găinile care înnoptau în pomi, de zarzărele acre, de strugurii aurii, de dudele dulci, de înjurătura tatei, de lacrima mamei, de braţele bunicii.
  Dorule. Dorule - dor. Cine te-a născut? Cine te-a zămislit? De unde ai izvorît? De unde ai venit? Unde ai poposit? Netrecut şi nemurit…”.
 (...)
     „- Vezi că e scara pusă!
   Mă las pe ultima cracă a cireşului. Mă aplec. Îi întind mîna. Scara de lemn. Primul fuscel. Al doilea. Cinci - şase. Iat-o în coroana pomului. O învăţ cum să se agaţe. Cum să se ţină într-o mână. Cum să dibuie rama cu piciorul. Cum să se sprijine în scoaba tălpii.
Ţine ochii închişi. Nu-şi dă seama cum ne pierdem în frunziş. Cînd am ajuns în vîrful pomului, care se leagănă cu noi. Îşi crapă pleoapele. Ţipă înspăimîntată. Se agaţă cu amândouă mâinile de gîtul meu. Sîntem în pericol să cădem amândoi. De-abia o potolesc.
Îmbrăţişează trunchiul cireşului. Se lipeşte de el. Ar sta aşa o veşnicie. Îmi trebuie mult s-o conving că ar putea să se menţină în echilibru. Îi culeg cireşe. I le duc la gură. Una cîte una. Le smulge cu buzele din codiţe. Fructele roşii. Buzele, la fel. Zemoase. Şi dulci. Poţi să nu le săruţi?
       (...)
   Vibrează. Ca o strună de vioară. Îi zvîcnesc sînii. Venele gîtului. Gropiţa din capul sternului. Buzele îi murmură o neînţeleasă melodie. Lasă capul pe spate. Bolta frunţii sub bolta cerului…
   Gustul cireşelor… Gust de femeie neîncepută… Perechea primordială. De-abia născută din ţărînă. De-abia pornită spre cer. Oameni puri.
       Opreşte, Doamne, timpul pe loc…”.
    (...)
   „Prin ceaţa grea, dau de Chiţa. Mai aşteptăm cît mai aşteptăm, şi pentru că nu aveam altă posibilitate, pornim pe jos. Pe Valea Argeşului, prin zăvoaie, prin poiene, pe drumeaguri de cîmp, pe poteci, peste mirişti, prin lanuri de porumb. Eu şi ea. Singuri - singurei…
    Ne oprim de-abia la o fîntînă din margine de drum. Arunc traista care m-a rupt de oase şi mă lungesc în iarbă, la umbra unei sălcii. Fata se aşază lîngă mine. Cu picioarele încrucişate ca o cadînă, îmi ia capul în poală. Are coapse durdulii, cu genunchii rotunzi. Simt cum îi vibrează ceva sub ceafa mea. Miros de transpiraţie de femeie şi de parfum învechit. O las să-şi treacă mâinile prin părul meu şi să mi le vîre pe sub cămaşă. Nasturii de la bluză i s-au descheiat şi îi atîrnă sînii peste ochii mei. Deodată izbucneşte în plâns zguduit:
-  Dar nu sunt şi eu femeie? Am ajuns Muma Pădurii?
Tac. Cu riscul de a fi considerat nesimţit.
- Am rîie de nu pui mîna pe mine? Mă dispreţuieşti? De ce?
-  Dimpotrivă. Te stimez prea mult!
- Lasă povestea asta! Nimeni nu mai crede la vîrsta noastră!
- Poate că eu am îmbătrînit de mult!
Dă într-un rîs, l-aş numi demonic...
- Sau n-ai putut niciodată... Eşti infirm? Din naştere? Ţi-au mîncat-o porcii cînd erai copil în troacă? Mai ştie cineva? Ţii secret?
- Crezi că mă şantajezi, nu-i aşa?“.

 „Călare pe vînt“, de Marin Ioniţă, Editura Tiparg, Piteşti

  „- Eu sînt, doamnă, cel care nu s-a născut. Dacă puteţi să vă închipuiţi. Vreţi, nu vreţi, aici ne întîlnim. Nici dumneavoastră nu v-aţi născut! Dacă n-aţi ştiut, aflaţi acum de la mine. Cel puţin în lumea mamiferelor, nimeni nu se naşte pe sine. Şi suntem mamifere, scumpă doamnă. Cu sânge cald. Acoperite cu păr… Măcar prin părţile esenţiale… Păi nu?
Vreţi să vă iau pulsul? Ne înmulţim prin pui vii, pe care-i alăptăm. Aţi fost alăptată la sîn, cu biberonul? Eu, doamnă, am supt la o capră, ca Zeus pe insulă. Ca să fim născuţi, e nevoie de un pântec de femelă şi de un mascul care să zvâcnească ca-n ceasul morţii deasupra ei…
   Ca să nu mai lungim vorba, nu m-am născut eu pe mine. Şi nimeni. Am venit pe lume… Într-un lac de sînge, între două coapse neumbrite de soare, o mică gînganie plină de mîzgă orăcăia ca un brotac. Coapsele nu erau ale mele. Eu eram molusca. (...)
-         Fără moaşă, fără mamă, fără tată… Am fost născut de o mătuşă, într-o colibă, după uşă… Beteagă de un picior, albează-n ochi, cu  gura strîmbă, cu o guşă sub bărbie cît o căciulă, cu o gheabă cît foalele ţiganului. Care se ţinea cu un pădurar şi cu un lăutar. Pe care-au găsit-o fată mare după moarte… Şi care, de altfel, mă preluase de la bunica… Bătrîna născuse nouă copii, sănătoşi şi frumoşi, cu excepţia pocitaniei de pe urmă. Dar pe mine nu m-a putut naşte, că i se sudaseră oasele bazinului. Mătuşa nu m-a purtat decât parţial“.
       (...)
         „Sălbatic cînta femeia aceea. În nopţile mele nedormite. În zilele mele zbuciumate. În ceasurile sedate. În minutele de luciditate. În clipele de pe hotar. În momentele de veghe. În vise. În coşmaruri. Cînta-cînta… Chiar cînd îmi pierdeam cunoştinţa, în străfundul fiinţei mele mai rămînea un sîmbure de lumină. Şi în pîlpîirea aceea era ea. Şi cînta. Cînta. În dorinţa mea. În vrerea mea de ea. Cînta - cînta… Undeva… Unde? Poate în cer.
Poate într-un nor. Poate într-o stea. Undeva. În inima mea. Cînta. Mă chema. Unde eşti? Unde eşti, femeie sălbatică? Unde, iubita mea? Exişti? Nu exişti? Mă aştepţi să te caut?
Te voi găsi? Nu-mi răspunde… Cîntă… O chem… Vino… De unde eşti… Dacă exişti… Din vînt… De sub pămînt… Din rîpi… Din prăpăstii… Din cimitire… Din păduri… Din poiene… Din stînci… Din bîrloguri… Din caverne… Din hrube… Din spuma valurilor de mare… Din mărăciniş… Din luminiş… Din cer… Din nori… Din stele… Din găuri negre… Din galaxii… Din constelaţii… Din astre… Din lună… Din soare… Din aurorele boreale… Din hău… Din neant… De oriunde… De nicăieri… Vino… Vino… Vino…
     Iat-o… Pluteşte în văzduh… Coboară pe un curcubeu… Femeia aşteptărilor mele… Femeia din halucinaţia mea… Cînd am leşinat, într-o învîrtejire de dans, în camera de gardă…
    Cu trupul gol, alb ca marmura, «mai albă decît albul lespezilor de pe morminte», înfăşurată în părul lung şi negru, care atîrna pînă la glezne… Întind braţele… Se lipeşte de mine… Dansăm… Pas du deux, pas du deux… Beţie… Nebunie… «Nebunie şi tristă şi goală,/ Urechea te minte şi ochiul te-nşală!». Şi ce dacă… Pas du deux, pas du deux… Plutim… Ne iubim… Şi se desprinde… Întinde mîna… Vino… Sînt paralizat…
  Sălbatic cîntă femeia aceea… Mă cheamă… O aud…“.

Vizualizari: 1794

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info